vineri, 15 septembrie 2017

Jurnal

Wow! Ce multa vreme a trecut de cand nu am mai scris jurnalul saptamanal! Imi era dor intr-un fel de actiunea aceasta.

O imagine...  Ea e libelula mea preferata dintre toate libelulele. Cand zboara zici ca e fluture si m-am chinuit ceva pana am prins-o caci e mai...nelinistita decat suratele ei.

Afara ...este toamna calda cu multa roua si soare caldut. E placut. Miroase frumos si inca nu ma intristeaza aducandu-mi aminte de apropierea iernii.
În casa ... e dezordine fiindca ieri a fost sarbatoare, iar miercuri am fost la Tulcea sa ii mai iau cate ceva lui Andrei. E cam greu cu el acasa sa ramana curat daca doua zile la rand nu fac ceva.
In bucătărie ... astazi va fi o ciorba de porc pentru copil si ceva (nu stiu ce) pentru sot. Ieri mi-a fost pofta de placinte cu branza si marar prajite. Pentru Andrei am facut cateva cu dulceata de afine si culmea! i-au placut. 
Mă gândesc ... la o gramada de prostii. De vreo trei nopti nu ma odihnesc prea bine si ca sa fie copmplet ma doare in gat. Sper sa scap fara antibiotic. Da! La acest lucru ma gandeam... daca sa astept sa vad daca se imflameaza mai tare sau sa o iau din pripa. 
Mesteresc ... Sunt de-a dreptul ingrozitoare in ultima vreme. Am idei care vin buluc in mintea mea, dar nu reusesc sa incheg nimic. Am pe andrele o pereche de sosete, am reusit un rand dintr-un poncho crosetat, as picta, as face decoupage, as face o gramada de lucruri, dar sfarsesc intinsa pe canapea fara sa fac nimic.
Citesc ... In ultimul timp cititul s-a rezumat la a-l asculta si corecta pe Andrei cand citeste seara inainte de culcare. Jurnalul unui pusti citim si urmeaza Din lumea celor care nu cuvanta.  
Ieri... am facut mancare, placinte si ... am pierdut timpul. 
Astazi ... voi face curatenie, mancare si sper...sper din toata inima sa crosetez. Vom lucra la engleza un pic.
Maine... nu stiu... Probabil va semana foarte bine cu ziua de astazi. Poate reusim sa ne plimbam si sa fac niste fotografii in afara satului. 
Ascult ...  o emisiune superficiala care ma...relaxeaza si nu imi solicita neuronii prea tare. Fac si d'astea: mici placeri vinovate. :))
Imi plac ...  paharele de vin, chiar daca nu imi place sa beau vinul deoarece chiar si cel dulce mie imi pare acru. Eu fac ceva ce supara orice om care apreciaza cu adevarat un vin bun si anume: ii adaug Cola. :)) Paharele mi se par elegante, sofisticate...
Nu imi plac  amabilitatile inutile. Stiti cainii aceia care zambesc si arata grotesc cand isi afiseaza dintii? Asa am eu senzatia ca arat cand sunt nevoita sa zambesc amabil cuiva pe care l-as arunca in Dunare cu o piatra de gat. :)))
Imi doresc... sa traim si sa il crestem pe Andrei frumos.

Cam asta-i dragilor! Va guricesc, dar nu prea aproape sa nu va dau raceala. :*

marți, 12 septembrie 2017

Rosu ca de toamna


Opera "sosului"
Atata rabdare! E ceeeevaaaa... De aceea il iubesc. Si cu mine tot rabdare a avut, a asteptat sa cresc si sa ma maturizez.
La partea cu maturizarea uneori cred ca inca asteapta. ;)





V-am tot amenintat ca va voi arata cum sunt eu fata mistreata- isteata si cum m-am facut boscodina dupa doua saptamani de vacanta la mare. Ati vazut? Acestea sunt doar cateva din fotografii si din actiunile intreprinse, caci la un moment dat mai mult pozam decat munceam si am pus stop la aparatul foto.

Am ales nici anul acesta sa nu fac suc de rosii sau bulion, ci sa folosesc metoda cea mai usoara, acceptata si de sotul meu in ciorba lui de peste. Le-am pus cubulete direct in borcane, pe care le-am sterilizat. Pentru el am facut borcane mai mari in care am pus si ardei. Ardeii copti o parte i-am pus cu otet la borcan caci baietilor mei le place foarte mult in loc de salata iarna, iar o parte i-am indesat in suc propriu ca sa am pentru zacusca proaspata. Nu am considerat deloc necesar sa fac zacusca la borcane daca o pot face pe loc in cantitati mici ca si asa Andrei nu mananca.

Cat am fost plecata cred ca cel mai mult i-a lipsit faptul ca nu i-a gatit cineva, asa ca am facut tumbe peste tumbe si am mesterit tot felul de trebi culinare. Printre ele am strecurat si evantaiele din vinete. Au fost trecute la capitolul bun, dar nu mai repeta. Cand gatesc ceva nou la final ii intreb daca e de repetat sau nu. De data aceasta chiar au fost bune, dar nu ne-au lasat cu un gust dupa care sa ne fie dor. Oare trebuia sa tin mai mult vinetele in cuptor? Hmmm... Cred ca asta era. Pe Andrei ca sa guste l-am pacalit ca e ratatouille fiindca el voia sa incerce dupa ce a vazut desenul animat cu acelasi nume. Bineinteles ca nu l-am impresionat deloc. Spre bucuria mea a mai inceput sa se lase pacalit cu cate o felie de rosie, cate o bucata de ardei capia. Poate reusim mai mult de atat la un moment dat.

Mi-a parut rau ca anul acesta nu au fost mure destule ca sa pot face dulceata. Incercam la anul daca vor fi.
Doi ani cat am lucrat nu am putut face nimic din toate acestea si mi-au lipsit. E un sentiment de satisfactie maxima cand vad randuite borcanele cu rosii, ardei, compoturi de caise/prune; cand deschid lada frigorifica si gasesc vinetele, patrunjelul, pastaile la locul lor.

Gata! Ma intorc la ciorba care bolboroseste pe aragaz pentru pranzul meu si al lui Andrei. Sosul nu mananca zeama asa ca pentru el pestisori de mare de la soacra-sa. ;) :))
Mdea! Banaluta, banaluta am cam devenit, dar asa nu ma deranjeaza acum...Poate mai incolo. :))

Va guricesc!

luni, 11 septembrie 2017

Inceput de an scolar




Da, stiu. Am promis ca vin cu dovezi de fata gospodina, de housewife mood; v-am dat si indiciu, dar cum puteam eu sa las aceasta zi nemarcata pe blog?

A inceput scoala si o data cu ea scartaieli, suparari, stres... teme. Mi-ar placea in loc de Dunare sa curga Xanax uneori. Dar nah! Ne inarmam cu rabdare, cu dorinta de a invata lucruri noi, cu strategii de atragere a copilului catre invatat si de usurare a tot ce inseamna scoala si aia e. Trebuie sa ii facem fata si sa ii tinem piept cumva. Sincera sa fiu ma sperie anul acesta scolar si nu imi dau seama inca de ce. Parca abia acum lucrurile au devenit cu adevarat serioase. Poate simt acest lucru si din cauza ca Andrei capata asa... o alura de baiat mare, parca nu mai e doar un copilas. Brrr!  E cam... infiorator sa vad ca baietelul mamii nu mai e chiar baietel. Ce diferenta intre mutrita din clasa zero si cea de acum! Sa nu mai zic de inaltime.

Cu Andrei se pare ca mai fac inca o data scoala. Imi doresc doar sa am mai multa rabdare si mai mult calm decat am avut pana acum. Imi doresc sa reusesc sa il duc la nivelul necesar si sa o fac intr-un mod cat mai atractiv, intr-un mod care sa para usor, dar... e tare diferita "joaca de-a scoala" din clasa a treia fata de clasa intai. Vedem...

Multa bafta tuturor elevilor si multa rabdare, putere le doresc parintilor si dascalilor!