duminică, 29 septembrie 2019

N-am murit...inca :))

Cand prietenele mele de oras imi ziceau ca nu apuca sa faca nimic, ca mereu sunt pe fuga, ca lucruri simple se intampla sa le scape din vedere si sa le tot amane, credeam ca e asa...un fel de a spune, ca ....puii mei! Te organizezi si trece. :))
Doamne! Cum m-am mai inselat! Cand a trecut o luna de cand lucrez??? De ce nu reusesc sa fac mai nimic? Cum s-a comprimat timpul in asa hal?
Am intrat in noua casuta a Ancai si am realizat ca a trecut o vesnicie de cand nici macar nu am intrat pe blog. Ce sa mai spun de scris?  Apropo: postarea aceasta e inceputa de ieri...

Am fost cu Andrei la muzeu si ne-a placut enorm. El a fost fascinat de zona cu arme, uniforme, iar eu simteam ca mi de taie respiratia de fiecare data cand intram intr-o incapere a palatului. Cat de frumoase puteau fi acele detalii de pe pereti, cum orice incapere trebuia sa fie eleganta, frumoasa, nu doar utila! Incredibil! Camerele in care podeaua de sticla dezvaluiau tunelurile de dedesubt ne-au placut amandurora, dar senzatia era ciudata rau. Ce mai! A fost fain si e de repetat. :))
Am incheiat plimbarea cu fast food si tavalit pe iarba. Soarele inca era in verva, toamna inca nu arata semne foarte clare.






 S-au mai schimbat prioritatile si am senzatia ca ne bucuram mai mult de noi impreuna decat inainte. Fiecare clipa conteaza si nu mai amanam cum o faceam alta data. Mancam seara impreuna si de cate ori avem ocazia iesim din casa sa ne plimbam... Totul este foarte diferit de cum era pana acum. Sunt momente cand ma simt coplesita, cand sunt anxioasa, cand... nu imi place, dar momentele bune le sterg pe cele care nu sunt cum as fi vrut. Andrei a avut...are o perioada cand nu e foarte incantat. A inceput sa ii fie dor de animale, de libertate, de timpul pe care il avea, de activitatile total diferite. Simte o presiune mare in ceea ce priveste scoala si cred ca la fel ca mine trece prin stari...alternante. Daca ne intrebi cum este, pe parcursul aceleasi zile s-ar putea sa primesti raspunsuri total diferite....Asa de oscilante sunt sentimentele noastre. Totusi important este ca atunci cand tragem linie e bine...e mai bine si inapoi nu ne-am intoarce. :)
Imi place ca pot iesi cu o prietena la prajitura, ca sunt nevoita sa ies mereu din hainele de casa, ca totul e la indemana, ca Andrei are o scoala mai buna... ca putem merge la teatru, la film...la muzee.
Ce spuneam? E asa de fain sa bei ceva bun cu o prietena!

Vedere de la fereastra biroului. E superb si cred ca se vor face tot mai frumoase acele dealuri.

Ciric

Față de 7 dimineața....cu parul mai scurt, ca tot cereati o poza ;)
Nu am mai tricotat, dar astazi imi doresc tare mult dupa amiaza sa lucrez putin la sal. Am decis ca de acum le voi face pentru mine caci am descoperit ca de fapt nu sunt atat de...greu de purtat si in birou chiar sunt foarte utile. :) Cum din toate de pana acum am ramas doar cu unul foarte colorat, trebuie neaparat sa imi mai fac. Am inceput unul pe care il lucreaza si Anca si e atat de faaain! De abia astept sa il termin si sa il port. Bine ca salurile sunt piese ce merg tot anul asa ca indiferent ca il voi termina ...primavara/ vara tot ma voi bucura de el. :)) Sper totusi sa fiu mai vrednica. ;)

La capitolul "restante" sau ce nu am mai facut: fotografii cu aparatul foto. Nu duc lipsa de inspiratie sau subiecte, insa e greu de purtat, editatul pozelor imi ia o vesnicie (nici nu apuc sa deschid calculatorul caci totul e la indemana pe telefon...) si nu mai am chestia aceea: "uite ceva fain! Da aparatul". Ieri pe dealurile ce le vedem din balcon erau fuioare de ceata superbe si eu eram: " neee! Ca si asa nu am timp sa le editez si vor ramane in aparat" :))

Sper totusi cumva sa reusesc la un moment dat sa ma/ne organizam mai bine.
Voi reusiti? Cum?

Oare sa il scot pe Andrei la film astazi? Hmmm....Cred ca e aglomerat....Vedem.

Va imbratisam!

duminică, 15 septembrie 2019

Dare de seama ;)

Acum mi-a trecut prin cap ca ar fi bine si frumos sa scriu in fiecare duminica. Pentru la serviciu am facut o planificare saptamanala pentru blogul magazinului pana la finalul acestui an. Oare nu ar trebui sa adopt aceasta strategie cu blogul meu? :)

In fine...
Astazi mergem la muzeul de istorie de la Palat si apoi la Starbucks, doar eu cu Andrei. Cred ca va fi fain. Eu mi-am propus sa facem cat mai multe lucruri de acest gen, pe care in mod obisnuit nu le-am facut pana acum. La ora de istorie dna. prof. i-a intrebat de o experienta la muzeu, ce au simtit, cum a fost si Andrei nu a raspuns fiindca la muzeul de istorie nu a fost pama acum. Eu nu l-am dus pentru ca era micut si parea plictisitor, insa momentul e propice astazi. :)

Apropo de istorie... A trecut prima saptamana de scoala cu bine. Daca zilnic a venit zambind si incantat inseamna ca ii place. Doar proful de bio l-a speriat un pic, iar dupa cel de geogra e extaziat... deocamdata; limba germana ii place, desi eu m-am speriat putin fiindca nu il pot ajuta, insa ma bucur intr-un fel ca va studia aceasta limba. Mie mereu mi s-a parut foarte interesanta si avand in vedere radacinile lui nemtesti din partea bunei mi se pare  chiar grozav sa o studieze. Doamna lui diriginta este prof. de sport, blonda, inalta, frumusica, tanara. :) Ii place. Eu nu am cunoscut-o fiindca a fost la deschiderea anului scolar cu tatal lui si cu buna. Eu eram la serviciu.


Mi s-a parut nepotrivit sa ma invoiesc chiar din primele zile si cum tatal lui il putea insoti a fost in regula. Mda...serviciul... Ce sa va zic? Unul din motivele din cauza caruia nu am scris a fost ca in prima saptamana am fost intr-o stare nu prea grozava si ma boceam tuturor ca nu imi place, ca nu vreau, ca ... vreau contabilitate, ca nu voi putea face asta pe termen lung, ca imi caut altceva...numai d'astea. :)) Si totusi iata-ma din ce in ce mai incantata de toata lista cu avantaje, care e mai lunga slava Domnului! fata de cea cu dezavantaje. Am doua luni sa ma hotarasc si sa se hotarasca si ei daca sunt ok. :) Deocamdata e...bine spre... foarte bine. O sa va povestesc ce si unde lucrez intr-o postare viitoare. ;) Am un birou superb, mi-am luat flori si Andrei mi-a dat un soricel dragalas sa imi faca zilele mai dragute. Il cheama Cici Moştrofonț. Numele i l-am ales din sugestiile prietenilor de pe facebook fiindca eu si cupilul suntem varza la acest capitol. (Am avut un rottweiler pe care il chema Dutu :)). Asta zice tot, nu-i asa? :)) )


Una peste alta cam asta a fost....A! Uitam. M-am tuns caci parul meu era foarte deteriorat. Logic! La ce chin a tras saracul in ultimul timp! Am taiat destul de mult din el si ajunge intre omoplati. E filat, in forma de v si sunt destul de incantata fiindca in coada arata grozav, imi pot pune cleste in par fara sa arate ciudat si cand e desfacut nu trebuie decat sa il ciufulesc un pic. Doamna care m-a tuns m-a intrebat ce vreau. Panica! Nu stiam decat ca vreau sa scap de partile deteriorate, ca nu stiu si nu am rabdare sa il coafez si i-am dat mana libera.  Cica din inca doua taieri de varfuri ajungem la un par perfect sanatos. Acum nu putea face asta fiindca era paznicul parului (sosul adica) de fata si privirea ii era necrutatoare. :)) Dupa mine as fi taiat tot ce era stricat caci voiam par mai scurt, dar cred ca e bun si asa.

Cam acestea sunt vestile noastre. Banalut! Stiu, dar viata de soricel in oras e palpitanta doar pentru mine. Din afara cred ca nu pare cine stie ce... :)

Va imbratisez! Dati un semn ca inca sunteti aici!

duminică, 1 septembrie 2019

Hello september!

simplyrosie.instagram
Mi-ar placea sa va spun ca din cauza lipsei timpului, ca asa de ocupata am fost ca nu am avut cum sa scriu nici macar un cuvant. Ei bine, ocupata am fost cu destul de multe lucruri, insa motivul principal din cauza caruia nu am scris este ca maine voi incepe serviciul si am fost...sunt foarte anxioasa. Am tot invatat in ideea sa nu fiu total nepregatita si cu cat citesc mai mult, cu cat studiez mai mult, cu atat temerile si stresul meu cresc. Ma preocupa tot felul de lucruri stupide, care ma fac sa nu ma bucur deplin de toata aceasta experienta care se vrea si ar trebui sa fie una grozava. Imi doresc sa treaca toate prostiile astea de zburda la mine in cap si chiar sa fie o aventura frumoasa toata treaba aceasta cu multitudinea de lucruri noi care ni se intampla. Am tot trecut de la agonie la extaz si am cam obosit, daaar ma tin tare pe pozitie. 😉😂

Nu va imaginati insa ca totul a fost numai despre tocit, citit si stres. Am reusit sa fac doua din lucrurile ce ma preocupau si anume sa depun cererea de inscriere a cupilului la scoala si buletinul meu. Iaaaiiii!

Enervante sunt treburile acestea administrative! Acum trebuie sa gasesc un medic de familie.
Andrei are o testare pentru a intra in clasa a v a si daca trecem de prima saptamana de scoala...el si prima saptamana de serviciu...eu; pot spera oare la o perioada mai putin stresanta?

Trebuie sa va spun ca Iasul e un oras care imi place teribil, iar sotul meu este un ghid grozav. Inca nu m-am obisnuit sa iau dupa mine aparatul, dar m-am descurcat destul de bine si cu telefonul...zic. Am deja cateva locuri ce imi plac foarte,foarte tare si de abia astept sa le revizitez cand voi avea sufletul mai... statornic si gandurile mai putin aspre. 🙂 Ne-am plimbat cat nu am facut-o in toti cei 13 ani de cand suntem impreuna si e minunat. A simtit dragul meu ca trebuie sa ma distraga cumva si sa ma bucure cu ceva si a nimerit-o la fix. 😊

Am vizitat si vestitul...Palas. Toata lumea, cand ziceam ca inca nu am fost acolo, reactiona cam asa: cuuum?! Sunteti de o luna aici si nu ati fost la Palas?! 😂 Puii mei! O fi o treaba importanta Palasul asta ca nimeni nu a reactionat asa cand am zis ca nu am fost inca la teatru sau la gradina botanica. 😂😂😂 :)))
E perfecta treaba cu posibilitatea de a sta pe iarba, palatul se vede superb in spatele zonei, dar de mall nu stiu ce sa zic. Adica... deocamdata nu imi dau seama daca eram cu compania nepotrivita (eram cu baietii mei😁) sau mallul chiar nu e neaparat un loc pentru mine. Aaa...ba da...Carturestiul e senzational si la prietena mea m-am gandit instant cand am vazut Starbucks! Revin cu impresii dupa ce voi iesi cu ea la cafea acolo fiindca acum a fost o trecere rapida prin mall si eram ceva de genul: mai e mult pana ajungem afara sa stam pe iarba? Si inca ceva...cred ca am ales nu foarte fericit ziua de sambata. Cred ca in cursul saptamanii e mai putina lume. 😊 Inca nu sustin cu tarie cele spuse mai sus caci pretena mea s-ar putea sa imi arate ca si mallurile sunt faine tare si ca ma pot simti in ele ca un soarec in camara cu branza. Hei! Voi cand cititi banalitatile acestea nu uitati ca eu sunt soricelul de delta plecat in marele oras, da? ;) 😉 si ca eu traiesc in general foarte intens orice...de cele mai multe ori prea...intens ca de asta sunt asa stresata si anxioasa. 😂 :))

Nu scriu eu....nu scriu, dar si cand ma pun pe tastaaaat! Gata! Va mai las si cateva poze si ca absolut de fiecare data inchei sperand ca voi scrie mai des.










joi, 1 august 2019

Zgomot...


...niste baieti probabil se intorc de la vreun chef. Ce chef in mijlocul saptamanii? O fi fost ziua cuiva, care ca si mine considera ca nu are farmec sa iti organizezi o petrecere in alta zi decat cea in care te-ai nascut. Pfiu, la naiba! E patru dimineata! Langa mine el pufaie domol si in lumina aceasta incerta e asa... nici nu am cuvinte...cand il privesc imi creeaza senzatia aceea calda in piept, in stomac si zambesc deodata ca proștuța, dar imi trece imediat. Sunt geloasa! Sunt geloasa ca e patru dimineata si stiu sigur eu ca nu mai adorm, iar el e asa... linistit si dooaaarme. Casc o data de imi curg lacrimile siroaie si decid sa ma duc in bucatarie sa beau cafeaua.
Doamne! Nu am mai avut asa picioare umflate de cand eram gravida si nici nu m-au mai durut asa tare de cand aveam vreun grup mai zglobiu la camping si ma tineau in picioare haaat pan' la patru dimineata. Ei! Dar cine are acum toate curate si la locul lor? Duminica, atunci cand am ajuns, toti imi dadeau termene ingaduitoare...o saptamana, doua. Maica precista! Cine sta atat cu bagaje in mijlocul casei? Si iaca! Acum da-te jos, Catrinelule pe pernitele astea...ca talpi au fost, vor fi...dar nu in dimineata aceasta.

Nu v-am zis, asa-i? Duminica seara am ajuns cu bagaje multe, puse pe categorii, dar cu sentimentele amestecate tare. Mi-e atat de draga casuta aceasta, dar asa teama ce m-a cuprins. Parca sunt un copil mic in prima tabara cand ma si bucur, dar si asa frica ma ia.! Eu nu am fost vreodata in tabara, dar am auzit ca asa e...prima data pentru unii mai...delicati. Imi tremura buza de jos, ochii mi se umezesc si asa as vrea sa fiu copil si sa nu trebuiasca sa fiu puternica si responsabila. Ce sa fac? N-am ce sa fac... Am hotarat sa muncesc mult, pana pic sa nu am timp de analizat, creat scenarii si cu Dumnezeu inainte. Asa am si facut... Si uite-ma acum la patru dimineata cu labutele precum painicile cum ma duc eu sa imi fac cafea... Arome noi, imagini noi, zgomote noi...totul nou, doar eu cea veche. Invat despre google ads, facebook ads asa cum mi-au recomandat domnii aceia amabili de ieri la interviu. Daca stiti vreo metoda usoara sau un tutorial bun de invatat Excel sunt deschisa la sugestii caci si asta trebuie sa invat. ;)  Din cea veche ma transform intr-una noua. Ce sa fac? N-am ce sa fac.

Ma sperii de oras, de cum voi ajunge eu la serviciu la timp, ce ma fac eu iarna si daca nu-s in stare? Dar sunt...Stiu ca sunt si mai ales stiu ca trebuie sa fiu in stare, ca inceputul e greu pentru oricine... si ca la un moment dat ma voi bucura pe deplin de toata aceasta experienta.

Faptul ca Andrei  e ca pestele in apa aici si se bucura de camera lui mare, de iesitul in parc, de prietenii pe care si i-a facut, ma ambitioneaza si imi ia o greutate de pe umeri.

Astazi obosisem si ma plangeam ca mai am mult de invatat, iar el mi-a zis "Mama, o sa merite! O sa vezi ca o sa merite!" Cata dreptate are copilul asta! Va merita toata oboseala si stresul asta... stiu asta. Deci capul sus si joc de glezne!  La un moment dat o sa merite!

Voi? Inca sunteti pe aici? :)