luni, 16 ianuarie 2017

Nebunie...

...nebunie de culori

          Anul trecut, in iulie, cand am fost la Sf. Gheorghe mi-am luat cu mine un fir colorat si andrele ca sa am ce lucra pe vapor. Nu am facut eu cine stie ce, dar am inceput un sal si prin intermediul lui am cunoscut un cuplu foarte dragut de batranei. Doamna era extaziata de culorile firului si asa am intrat in vorba. Eu i-am povestit cum poate comanda online fire si i-am dat eticheta acestuia ca sa il gaseasca mai usor, iar dansa mi-a povestit despre copii si de ce inseamna sa iti imparti viata cu cineva aproape 50 de ani.
          A trecut vara...a trecut toamna...Iata ca i-a venit si lui randul sa fie finalizat...abia in iarna




          Voiam eu sa ii fac niste fotografii mai potrivite, dar pana l-am terminat, pana l-am blocat si aranjat zapada s-a dus si nici eu nu am avut rabdare sa ma imbrac si sa ma aranjez special pentru asta. Manechinul a ramas de nadejde.
         Ca sa obtin dungile la fel de late sau macar aproximativ la aceeasi dimensiune am lucrat si cu cate 3 gheme de ata in acelasi timp.
          Am inceput o vesta crosetata cu acelasi fir, iar dupa incerc sa ma tin departe de saluri si sa imi lucrez mie o bluza. Salurile imi place doar sa le lucrez, nu neaprat sa le si port, iar anul acesta mi-am propus sa lucrez mai mult pentru mine.

         Inainte de Craciun am inceput pentru Andrei un ilicel rosu, dar nu am reusit sa il termin la timp. Nici nu m-am straduit foarte tare fiindca si el, dar si eu ne-am razgandit in privinta a ce a purtat la serbare. Tot lucrand a devenit un ilic mai maricel potrivit pentru mine. :)

          Ah! Lumina asta nepotrivita! In realitate rosul e mai frumos, iar contrastul este impecabil si grozav. L-am lucrat circular fiindca mie nu imi plac cusaturile cand vine vorba de lucruri crosetate sau tricotate pentru ca nu ies perfecte ca la panza si ma enerveaza, asa ca le evit cat pot.
          Am descoperit cat imi place sa lucrez cu fire mai groase. Nu le mai sar cu vederea, cum faceam pana acum atunci cand cumparam ceva pentru tricotat.

         Spor in toate sa aveti! 


vineri, 13 ianuarie 2017

Jurnal...

Ups! Am ratat prima vineri a anului deci si primul  jurnal. Nu e bai ca recuperez, insa incerc sa imi amintesc de ce nu am scris...
 O imagine... Andrei e plecat inca in vacanta la Tulcea, dar in plimbarea de ieri m-am intalnit cu un alt Andrei foarte dragut, care credea ca nu il observa nimeni si se baga acolo unde zapada era mai mare.


Afara ...este zapada alba, frumoasa, stralucitoare. Desi este frig tot albul acesta imi creeaza o stare de bine si dor de duca.

În casa ...este bine. Termin cafeaua, de scris aici si ma apuc sa fac ordine. Este liniste...
In bucătărie ... vom avea ceva de porc. Inca nu m-am hotarat ce. Ma gandeam la ceva cu fasole sau mazare ca si asa nu e Diiucu si nu sunt nevoita sa fac doua randuri de mancare fiindca el nu mananca asa ceva.
Mă gândesc ...deja la urmatorul sezon la serviciu. Deja imi fac planuri de tot felul si as vrea sa incetez, dar nu ma pot abtine. Ma gandesc tot mai des la cat de trecatori suntem si cat ne este viata de fragila.  Acest lucru ma sperie un pic... Ma gnadesc tot mai des la viata mea dinainte de a fi casatorita, la tata, imi pun o gramada de intrebari si ma intristez... Se vede ca am prea mult timp de gandire...
Mesteresc ...Mai am foarte putin si in sfarsit termin salul colorat, pe care nu stiu daca sa il pastrez pentru mine sau nu. Cred ca il voi afisa, il voi anunta disponibil si daca in scurta vreme nu vor fi doritoare il declar al meu. :)
Citesc ... ceva de Agatha Christie... Ufff! Ce ametita is ca am uitat titlul. 
Ieri...m-am plimbat din nou cu Dutzu


Astazi ...voi da cu aspiratorul si voi strange pe aici. Probabil voi iesi din nou un pic la plimbare si apoi Gilmore girls si lucru la sal. Printr picaturi fac si mancarea.
Maine...nu mi-am facut niciun plan. Sa vedem vremea... sa vad ce dispozitie am...
Ascult ...tastele... Chiar! ar trebui sa pun ceva
Imi place ... iarna cu zapada alba care scartaie... uneori sa fiu doar eu cu mine...mirosul din ceasca de dimineata...cand am incredere in mine...sa iubesc...sa nu imi fie teama...sa dansez noaptea intreaga...sa rad ca un copil tembel din orice...
Imi doresc...sa reusesc, sa muncesc si sa reusesc, sa fac fata la orice imi ofera timpul, viata... sa reusesc sa il ajut pe Andrei sa faca ce isi doreste, sa il ambitionez, sa nu il inchistez...
As purta...de cand am probat niste cizme stiu ca as purta si asta
A fost o vreme cand nu intelegeam pasiunea femeilor pentru haine, pantofi, bijuterii... Probabil era vremea cand fiind slaba, tanara si in forma orice imbracam era ok... Acum as vrea camere intregi cu pantofi si bulendre :))

Pfuai! Ce dor imi e de vara!!!

miercuri, 11 ianuarie 2017

Si ieri...

...am decis sa ies iar din casa. De data aceasta am ales directia opusa si am iesit muuult din sat. Imi lipseste teribil prietena mea cu care faceam aceste plimbari, dar m-am multumit sa iau cainele mic cu mine.

          Pe mine nu ma sperie izolarea aceasta si din postura in care ma aflu pot zice ca imi si place. Dintotdeauna mi-au placut sloiurile cum curg, fosnetul pe care il fac cand trec pe langa maluri, linistea de pe Dunare, albul de peste tot. Stiu ca pentru altii situatia nu este deloc asa. De la Sf. Gheorghe s-a plecat noaptea cu niste microbuze si jeepuri pana la Sulina. S-a innoptat acolo si a doua zi dis de dimineata oamenii au plecat cu o nava, care nu este destinata pasagerilor. Erau aproape 200 asa ca mare parte din ei au fost nevoiti sa stea pe afara si doar vara acest lucru ar putea fi distractiv... Au ajuns totusi cu bine si asta e cel mai important. La noi e inca bine. Daca vrei neaparat sa pleci din localitate reusesti cu greu, dar...reusesti, insa daca nu e musai mai bine stai cumintel la caldurica. Magazinele inca se aprovizioneaza, iar eu daca am ceva in congelator, faina, drojdie si malai nu ma ingrijorez. Andrei inca e la Tulcea. Fix in ziua in care trebuia sa vina acasa drumurile s-au inchis. Oricum scolile nu sunt deschise, iar el se bucura fiindca a prins cateva zile de sanius.
          
          Pe drumul luuung si alb ce se asternea in fata mea era atata liniste! E uimitor cat de mult te poate linisti scartaitul monoton al zapezii sub talpile bocancilor si cum cateva raze de soare iti dau senzatia de cald chiar daca afara sunt -15 grade. Mare parte din drum m-au insotit pitigoi pieptosi si galbiori, tasneau fazani de unde nu te asteptai si la un moment dat mi-a dat ceva emotii un porc mistret. Cu fotografiatul a fost mai greu caci se tot bloca aparatul de la frig asa ca vietatile le ratam de cele mai multe ori. Nu a durat foarte mult plimbarea...doar vreo doua ore :)) Dupa doua ore prin zapada cainele se grabea teribil spre casa si cand a ajuns  a dormiiiit toata dupa amiaza, dar eu eram plina de energie si as fi luat-o de la capat daca nu se insera.  Astazi e un pic inchis...nu e soare, dar nu bate vantul si ar trebui sa profit de acest lucru, dar parca nu am pornire. Ma duc pe la sot prin garaj ca poate imi da el un imbold...