duminică, 11 noiembrie 2018

Pâine

Dintotdeauna am fost o mare mâncătoare de pâine. Mâncam paine cu orice, inclusiv cu paste. Da, nu râdeți! Halal combinație! Dacă aveam paine proaspătă si cartofi prajiți...se băteau turcii la gura mea. Am renunțat la combinațiile acestea dubioase și am scazut cantitatea când m-am hotarât să slăbesc. Atunci și colonul mi-a zis sărut mâna!. Pâinea aceasta de la magazin și conține o grămadă de minuni dăunătoare...
La un moment dat am avut mașină de făcut pâine. Am incercat câteva rețete, dar niciunuia dintre noi nu ne-au plăcut și nu ne-am mai chinuit să încercăm inutil.
Pentru mine făcutul pâinii era ceva...precum a face cozonac, rezervat doar gospodinelor supreme. Deși nu sunt una, când am prins curaj mi-a ieșit cozonacul chiar așa cum mi-am dorit, dar de pâine tot nu mă apucam.
Anca de pe Căsuța din poveste vorbea cu atât drag si pasiune despre coptul pâinii, iar pâinicile ei aratau așa de minunat încât instant ți se făcea poftă să te apuci de frământat. Am tot amânat și într-o zi cu ajutorul ei am copt-o pe prima și ce credeți? Mi-a ieșit!!! Era frumușică, așa cum imi imaginsm eu ca trebuie să fie, iar Andrei era extrem de încântat. Când a gustat-o era și mai bucuros de isprava mea. I-am trimis poze soțului și a crezut ca e facuta la țest. :)) Tiii! Nu îmi mai încăpeam în piele de bucurie.
Nu am ajuns la momentul în care să o înlocuim în totalitate pe cea de la magazin, dar sâmbetele noastre au început să miroase a pâine caldă. De fiecare dată folosesc aceeași rețetă și totuși de fiecare dată e altfel, dar întotdeauna gustoasă.
Vă dați seama cât de mult îmi place și cât de încântată sunt de am reușit să scriu atât de mult despre... pâine... banala pâine...




Până data viitoare vă guricesc! Nu voi întârzia prea mult cu o nouă postare, așa căăă stați pe aproape. 😉

vineri, 9 noiembrie 2018

Jurnal...

O imagine... 

Pisicile cresc tot mai mari, mai alintate si mai frumoase.
Una dintre ele care era uratica s-a facut o frumoasa cu ochisori verzi-albastri.
Toata ziua dorm in casa pe fotoliul meu si seara le scoatem afara la cutiuta lor. Vedem cum vom proceda la iarna.

Afara ... a aparut soarele dupa o gramada de zile innorate si cetoase. Aveam impresia ca e mereu timpul sa mergem la culcare. Poate astazi ne mobilizam si mergem la plimbare.
Ieri... am tricotat un pic si am facut teme cu Andrei. Dupa ce m-am uitat pe niste planificari am constatat ca e f in urma cu materia si acum am o dilema. Incerc sa gasesc o solutie zilele acestea.
În casa ... trebuie sa fac ordine. 
In bucătărie... inca ma gandesc ce sa fac. Probabil voi pune de o ciorba de pui si ceva cu piure sau paste. Ultima data i-au placut foarte tare copilului.  Caras prajit cu mujdei si mamaligaaa!!!😉
Mă gândesc ...cum sa procedez cu lectiile lui Andrei. 
Mesteresc ... rochita pentru iepurasul pe care l-am facut. Am terminat mitenele si trebuie sa le fotografiez. Am mai taiat ceva de pe lista cu multe lucruri pe care mi-am propus sa le lucrez. 😁



Ascult ... o emisiune superficiala, dar nu pot sta fara sa aud ceva pe fundal.
Mi-e dor... de perioada cand eram copil si grijile de atunci erau mai simple, nimic nu ma apasa, iertam usor si nu aveam orgolii prostesti...
Imi place ... sa beau lapte cu cacao, cu paine cu unt si dulceata atunci cand sunt suparata.
Imi doresc... sa imi regasesc dorinta si puterea sa ma bucur iarasi de lucruri mici, sa ma plimb din nou pe campuri cu bicicleta si aparatul foto, sa vreau sa fac din nou sport. Sa am mai multa grija de mine caci am devenit cam delasatoare...frigul, toamna...eu stiu?

joi, 8 noiembrie 2018

12


Dap! Au trecut deja 12 ani din viata noastra, 12 ani de cand suntem impreuna. Uneori nu imi vine sa cred ca au trecut atatia ani si atat de repede.
V-as minti daca v-as spune ca relatia noastra e perfecta fiindca, desi nimanui nu ii place acest lucru, relatii perfecte nu exista. Au fost o multitudine de momente cand poate nu ne-am placut unul pe celalalt, dar in mod cert nu a fost vreun moment in care sa nu ne iubim.
La multi ani noua! :D