miercuri, 3 aprilie 2019

Pe final de martie...







Tentativa de spic de grau
Tot e bine pentru ca e prima data cand mi-a iesit ceva macar apropiat de coafura mea preferata.


... am fost foarte ocupata si obosita. Am avut niste oaspeti neasteptati, iar curatenia generala de primavara planificata pe parcursul a doua saptamani din aprilie, a trebuit facuta in doua zile. Totusi mi-a prins bine fiindca am simtit-o ca pe o resetare, ca pe o trezire din letargie. In plus aproape in fiecare saptamana mergem la casuta din balta si am inceput sa gradinarim, deci am scapat de starile uricioase din februarie, insa am descoperit cat de slabita sunt din cauza lipsei de miscare si a alimentatiei nepotrivite.

In continuare sunt entuziasmata de ie si cos la ea in fiecare zi. Incerc zilele acestea sa termin si sosetele lunii martie. Teoretic partea din fata a iei am terminat-o, dar ma bate gandul ca printre raurii facuti deja sa mai adaug unii ingusti, dar ma apuc de altita si voi vedea daca voi mai simti sa adaug ceva la fata. Mai am de lucrat numai partea de la glezna in sus la sosete si deja ma gandesc la cele din luna Aprilie.

Am fost la cumparaturi in oras. Este incredibil cum un buchetel de trandafiri roz iti poate schimba starea si te poate bucura atat de mult! Imi insenineaza fiecare dimineata. Mi-am cumparat busuioc, rozmarin pentru ca lui Andrei ii plac mancarurile cu paste si plante aromatice. Am facut un sos grozav ultima data, iar cartofii cu rozmarin au devenit preferatii copilului. Sosul e mai reticent cand vine vorba de gusturi noi, arome diferite, dar noi experimentam, mancam multe legume si incerc sa diversific cat mai mult. In ultima vreme am scapat de sub control dieta, iar ouale au fost prima optiune de fiecare data. Am ajuns sa mancam foarte multe, iar eu ma cam resimt.

Mai sunt aproximativ trei saptamani pana la ziua mea si vreau sa profit la maxim de ele: bicicleta, exercitii, apa, mancat la ore fixe, fara dulciuri, fara paine( in special fara cea cumparata). Pana acum mi-a lipsit vointa, motivatia, dorinta, startul... si am tot amanat, am tot luat decizia ca de maine ma apuc si tot asa. De data aceasta sper sa duc la indeplinire ce mi-am propus caci nu ma simt deloc bine si totul depinde doar de mine. Nu stiu cand m-am ratacit pe traseu si mi-am pierdut vointa, motivatia, incantarea de a iesi in fiecare zi.


Mozaic de MARTIE

Desi le-am scris celor de la facebook de mai multe ori, nu am primit niciun raspuns si nici nu a fost deblocat linkul blogului. De fiecare data cand incerc sa distribui ceva de pe blog apare ca ar avea continut raportat ca fiind abuziv sau ca incalca standardele comunitatii facebook. Nici nu stiu de ce sau unde am gresit sa pot schimba ceva. Initial nu ma afecta prea tare, dar parca acum...mi-i ciuda asa un pic. In plus si linkul catre blogul cu poze din Delta Dunarii e blocat si el din cauza ca nu ar fi sigur. 
Oricum, la fiecare postare noua voi scrie si pe paginile fb ale blogurilor si asta e. Imi pare putin rau caci recunosc, imi cam placea sa vad cate likeuri, vizualizari aveau bloguletele.


Sper din suflet sa fiu perseverenta si sa vin aici dandu-va vestea ca m-am tinut de cuvant in ceea ce priveste miscarea si dieta.
Pupici șoricești!


joi, 21 martie 2019

Primavara
























Imi tot arata facebookul amintiri de anul trecut cand venise zapada serioasa dupa ce ne amagisem cu venirea berzelor si verdele crud al ierbii. Eu sper ca anul acesta iarna si primavara si-au incheiat socotelile, iar eu pot sa ma apuc de gradinarit mai devreme decat in 2018. Atunci a fost ninsoare, dupa aceea apa crescuta si inundata gradina, iar noi am pus prin mai-iunie semintele si rasadurile.  Acum vrem sa fim mai harnici si am pregatit straturile, am facut planuri, iar ceapa si usturoiul sunt deja in pamant. De abia astept sa le vad pe toate puse si crescand.

A fost innorat weekendul trecut, dar am fost norocosi si duminica a iesit un soare superb. Parca sa dai cu sapa sau grebla mai merge fara pic de soare, pe vreme mohorata, dar gratarul de scrumbie merge doar mana in mana cu soarele. 

M-am bucurat de macaleandri, cinteze, ciocanitori si codobaturi caci ele dau semnale clare ca primavara fie ca vrea, fie ca nu vrea este aici.

Ma pregatesc...moral :)) tot mai mult pentru a-mi scoate de tot nasul din barlog sa ma apuc de curatenia de primavara in camerele unde nu intram decat daca avem musafiri. Aprilie bate la usa si acus ne ciocane la poarta oaspetii. ;)  Sa nu mai spun ca ferestrele asteapta sa fie lustruite, ca lucrurile din pod asteapta sa fie triate si...aruncate... ca asternuturile vor intinse in curte la soare ca pe vremea bunicii, ca bancuta tanjeste dupa hainute noi... Soare sa fie ca pe toate le fac cat ai clipi! Ei...nu chiar cat ai clipi, dar le fac la timpul lor :))

Intre timp mai trag cate o raita pe la gradina, mai fac cateva fotografii sa ma conving si sa va conving ca iarna e dusa si mai lucrez cate ceva pe acolo. Mi-a venit o idee faina cum sa pun castravetii, fasolea, dovleceii si de abia astept sa o pun in practica weekendul acesta. 
Ahhh! Soare sa fie! Ca mi-e dor sa tricotez in sezlong. Oare pot sa cos leganandu-ma? Aflu eu. ;) 

Bucurati-va dragilor! Bucurati-va de fiecare raza de soare, de fiecare fir de iarba verde, de fiecare gaza si pasare galagioasa ca tare le-am asteptat! 

Pupici!


marți, 19 martie 2019

Ia mea...

...are o istorie lunga tare, tooocmai din martie 2014. Iaca sunt deja cinci ani!!! 
Ideea de a-mi coase propria ie mi-a semanat-o in suflet Irina cu tutorialele ei grozave. Am cautat, cercetat, desenat si intr-un final m-am decis ce model vreau si ce culoare. Mi-aduc aminte ca gaurelele de pe margini le-am facut inclusiv intr-o seara dupa ce o zi intreaga varuisem, atat de fericita si incantata eram ca am descoperit ca pot face eu cu mana mea asa ceva. Primul motiv l-am cusut la final de aprilie, iar la inceput de mai arata chiar minunat.

 Nu stiu de ce am inceput sa tot caut si mai multa informatie despre croieli, cusaturi cand deja aveam informatia care imi trebuia... Am dat de un blog, al carui nume nu vreau sa il scriu aici. Cele care ati cusut ii de curand mai mult ca sigur il stiti. Cel mai mare regret al meu este ca m-a mancat in... dos si nu m-am limitat la acel blog foarte frumos, cu informatii multe, foarte bune si am intrat si pe grupul de pe facebook. Experienta mi-a lasat un gust amar si cel mai rau imi pare ca am tras-o si pe Irina dupa mine acolo. Nu intru in detalii, dar e uimitor cum niste femei care fac un lucru atat de minunat precum coaserea unei ii pot fi atat de rele unele cu altele si cum un loc care ar fi putut fi o sezatoare virtuala foarte vesela devenise un fel de vanatoare de vrajitoare care nu faceau ii ultra-super-mega traditionale. Erau fanatice de-acuma, zau! Informatiile uneori erau contradictorii, acceptate in functie de cat era de populara cea care le prezenta, se certau pe ce e traditional si ce nu, puneau la zid pe oricine... Sa te fereasca Sfantul sa cosi cu roz, si nu cu rosu, sa nu faci altita, sa tai in loc sa rupi panza, sa cosi pe panza topita si nu de casa... Daca initial cand am citit blogul si am intrat pe grup a venit dorinta sa imi fac ia cat mai traditionala; brusc m-am trezit ca nu mai am nicio placere in a coase, ca nici sa pun mana pe panza nu imi mai venea. Imi venea sa plang de ciuda. O perioada am tot intrat pe acel grup pana intr-o zi cand am zis gata!, am iesit de acolo si am promis ca niciodata eu pe grupuri  facebook nu voi mai fi. Ma feresc de ele ca de ... stiti voi cine. Din pacate nici de ie nu m-am mai apropiat.

In vara din 2017 am luat lucrul cu mine la casuta de la balta si am facut cateva cusaturi, dar asa... fara prea mare tragere de inima. Nu imi aducea bucurie. Era o incercare parca si de rusine...Atat ce am trambitat pe blog si peste tot ca eu cos, Irina mi-a dat sfaturi, m-a incurajat, iar eu nu faceam nimic. In dulap am material pentru inca doua ii in afara acesteia, iar eu care pornisem atat de fericita si hotarata nu am reusit sa termin nici macar partea din fata a uneia. Am cusut foarte putin si am abandonat-o din nou...

Am ocolit cutia in care se afla parca ar fi fost Nichiduta inchis in ea. Mi-am propus sa nu ma mai apuc decat daca voi simti ca vreau asta cu adevarat si doar daca ma voi bucura de tot acest proces cu riscul poate sa nu mai incerc niciodata. Mai glumesc cu o prietena ca in ritmul acesta va fi camasa mea de ingropaciune, dar... ii bun si asa pana la urma.  

Ei uite ca brusc in acest weekend am simtit dorinta de a ma reintoarce la ea. Nu am reusit sambata sa cos caci eram franta dupa ce am pregatit straturile in gradina si am pus ceapa,usturoiul, dar ieri am reinceput sa fac cruciulite. Ce emotii mi-a dat caci se ingalbenise de atata stat si ma gandeam ca toata munca de pana acum se va duce pe apa sambetei, dar am clatit-o in apa cu sampon si s-a facut la loc frumusica. Desi voiam sa o cos numai cu negru, am gasit in cutiutele cu ate pentru brodat un rosu-visiniu tare frumos(e mult mai frumos, cu nuanta mai inchisa decat in poze) si m-am gandit ca mici puncte precum niste rubine nu ar arata rau. Am facut sondaj de opinie in familie, am intrebat o prietena si a fost parere unanima ca arata mai bine cu decat fara. Sunt atat de incantata ca mi-e drag din nou de ea!!!

 Lucrez pana dupa pranz, cat imi bate soarele in fereastra, caci am ales sa cos asa de maruuunt si cred ca e cazul si de o vizita la oftalmolog. Nu e bai fiindca dupa amiaza tricotez la sosetele de martie. Am ales sa le fac fara vreun model caci firul face niste dungulite foarte interesante si pot impleti fara sa imi bat prea tare capul. 





marți, 12 martie 2019

Prima plimbare din 2019
















Am surprins primele semne de primavara si m-am bucurat din plin de primele triluri de pasari. Ratele, gastele sunt galagioase, pitigoii topaie printre ramurile golase, ciocanitorile bocane de zor in copaci, iarba isi iteste varful verde, apar primele frunzulite de salcie, broastele au iesit din hibernare si topaie ametite, lenese catre balti cu apa mica si mai calda, matisorii au scos mugurasi pufosi de parca au blanita, aer umed si curat...Oare aceasta e perfectiunea? Eu cred ca da. :) Voi ce spuneti?