miercuri, 19 septembrie 2018

Septembrie...miercuri

Pregatisem, in minte, o postare despre toamna cu o multitudine de fotografii, dar dupa lupte indelungate cu socurile zilnice de curent, computerul si-a dat obstescul sfarsit. Multumim, Enel! Sunteti cei mai tari! Nuuu...
A scris sotul cate un mail pentru fiecare soc de curent, cateodata si doua-trei, zilnic. Au venit cu o explicatie minunata ca suntem intr-o zona cu pasari multe (in special berze) si ele sunt vinovate de faptul ca se intrerupe curentul pentru o secunda, doua cat sa faca praf ce avem bagat in priza. Explicatia am primit-o, insa o solutie nu si acum nici nu stim daca sa fim bucurosi ca s-a stricat doar calculatorul sau sa ne apuce jalea.

Andrei s-a intors din vacanta mai inalt si parca mai... barbatel.

A fost foarte incantat de tot ce a facut in cele doua luni in deplasare. In ultima perioada cred ca i se facuse un pic mai dor caci ma suna aproape zilnic si voia sa ne si vedem pe watsapp. Nu s-a intors singur, ci a venit cu un pestisor, un betta albastru, mic si dragut.

La magazin i-au spus ca il poate tine asa, in bol, dar am cautat informatii si se pare ca ii vor trebui nisip, plantute si probabil un bol mai mare. Vom rezolva si acest lucru in curand. Pana atunci sper totusi sa nu sufere prea mult. 

Ma intreba ieri una din nepoatele mele daca i-am facut lui Andrei poza, deja traditionala, la inceputul anului scolar. Bineinteles ca da, insa... o voi pune aici cand voi putea descarca fotografiile din aparat.

Sunt ultimele zvacniri de vara cu soare caldut si incercam sa profitam de acest lucru cat mai mult. 

Ieri am fugit un pic si la casuta din balta. Nu stiu daca eu si Andrei vom mai merge pana acolo de prea multe ori fiindca se face tot mai rece, asa ca nu refuzam nicio propunere de a ne plimba, chiar daca uneori vine pe nepusa masa si fara vreo planificare. Culegem din gradina ultimele roade ramase in urma si usor, usor incheiem un capitol ca sa deschidem altul.

La poarta ne-a lasat cineva patru matisori, pe care nu ii putem lua inauntru deoarece cainii de fiecare data cand ii vad mai au un pic si darama padocul si sunt prea multi pentru curtea noastra mica. Ce sa facem cu atatia blanosi? Oricum au ramas doar trei fiindca unul a fost calcat de o masina. :( Totusi le dam mancare si nu mai pleaca de aici. Andrei le-a facut si o casuta dintr-o cutie de carton ca sa nu mai doarma pe asfalt, sa se incalzeasca si sa pateasca precum fratiorul lor. 

Incetul cu incetul ne reintram in ritm si in rutina: treburi casnice, scoala, teme, tricotat si stat mai mult prin casa...Toamna...
Sper curand sa va incant si cu cateva fotografii mai dragute. Va pup(am)!

miercuri, 12 septembrie 2018

Gogosi "mincinoase"

Am tot dat vina pe lipsa timpului, pe lipsa chefului de a scrie, pe faptul ca nu am nimic important de spus sau aratat, dar trebuie sa recunosc ca mai este un motiv...telefonul. E asa la indemana sa il folosesc ca nu prea mai stau la calculator, decat sa ma uit la un film sau la stiri din cand in cand.
Acum am decis sa postez direct de pe telefon, dar nu va deveni un obicei fiindca pozele doar pe computer le editez bine, insa pentru gogosele merge caci nu le-am facut fotografii cu aparatul.
Cand cineva minte avem obiceiul sa spunem ca vinde gogosi si sa spui gogosi mincinoase e aproape pleonasm. Dar asa le spune sotul meu: gogosi mincinoase fiindca se umfla si sunt goale pe interior. Ele sunt numai bune de umplut, dar eu inca nu am incercat.
Cum multa lume cere reteta, am decis sa o impartasesc cu voi aici, desi capitolul "cooking" e foaaaarte sarac pe blogul meu si nu ma cred vreo experta, megagospodina prin bucatarie.
Am incercat zeci de retete si la ea m-am oprit.

Aveti nevoie de:
200 ml lapte (merge si cu apa)
1plic de drojdie uscata
25 ml ulei
1 lingura de zahar
1 ou
1 praf de sare
450 g faina
Mult ulei pentru prajit :)

Amestecati zaharul, drojdia, laptele cald, sarea, uleiul, oul foarte bine si adaugati faina cernuta. Omogenizati foarte bine. Aluatul va fi lipicios, dar nu ii mai adaugati faina.
Presarati faina peste aluat si lasati-l la crescut o ora, o ora si jumatate.
Dupa ce a crescut framantati aluatul si intideti o foaie cam cat degetul de groasa. Cu ajutorul unui pahar cu gura mai larga decupati formele de gogosi.
Le mai lasati sa creasca circa jumatate de ora.
Incingeti bine ulei mult de preferat intr-un ceaun sau un recipient adanc.
Cand puneti gogosile la prajit nu puneti mai mult de doua ca sa nu scada prea mult temperatura uleiului. Ele se prajesc rapid.
Le scoateti si le presarati cu zahar pudra. Eu fac acest lucru cu ajutorul unei strecuratori pentru ceai.
 Daca nu le fac pentru musafiri si nu imi pasa daca raman umflate si foarte aspectuase, pun zahar intr-o punga mai groasa si bag gogosile in ea. Le zbat bine si astfel zaharul se lipeste pe toate partile, dar uneori se sparg si se...dezumfla, insa raman la fel de gustoase si pufoase.
Sa aveti spor si pofta! :) Sa imi ziceti cum v-au placut. :D
Pupici!

vineri, 7 septembrie 2018

Hello world!

Am vorbit ieri cu una din verisoarele mele si ii povesteam in mare ce am mai facut. Ea imi zice ca banuieste ca as avea nevoie de o iesire undeva sa imi mai limpezesc de creieri. Nu, fata! Am nevoie sa dorm...mult. Dap, de asta am nevoie. Ce iesire? Ce vacanta? Soooomn!!!
Acus incepe scoala si nu ma simt pregatita pentru asta. Fac din inertie conserve pentru iarna, fara a constientiza ca gata, acestea sunt ultimele roade pe care le mai culeg, ca gata, vara s-a duuus. Citesc si vad pe bloguri cum zumzaie gospodinele, cum reorganizeaza casele si isi pregatesc culcusurile pentru iarna. Mi se face pofta sa ma retrag in tihna si sa fac lucrurile in ritmul meu, la timpul lor si nu pe apucate ca acum. Nu e panica fiindca nu mai este mult pana reintram in rutina.
In prima parte a verii m-am consumat psihic, iar in cea de a doua parte fizic, asa ca intru in toamna destul de slabuta, insa pe low battery. Tot programul incarcat din luna august nu mi-a dat voie sa gandesc prea mult, ceea ce nu e neaparat rau. 
Astazi am in plan conserve de rosii si o comanda de pizza (sosul s-a gandit ca ar fi fain). Strecor treburile acestea doua printre spalatul vaselor, intinsul la uscat a asternuturilor, curatenie si intretinutul conversatiilor. Calculez, organizez programul ca poate scot si o jumatate de ora de somn pana se intorc musafirii de la pescuit. Asa ca va pup! :D


A stat acolo atata timp si si-a schimbat culoarea, adica e...camuflat si crede ca nu il vede nimeni.








Cand soarele rasare, tu ai doua ore de somn si te intrebi: ce Dumnezeu e in mintea mea sa merg eu la ora asta, la pescuit de crap?!



Nu imi batea soarele. Asa sunt ei...ochii mei, miiiici ca vor sa faca nani. :))




Bluzita pentru nepotelul meu

Salul verisoarei mele. De ce nu i-am facut o poza frumoasa? Mai ales ca de data aceasta mi-a placut ce mi-a iesit. 

Gogosi nocturne
Cica la ora 22:00 iti ies mai bune.