sâmbătă, 15 februarie 2020

Jurnal

O imagine...doua...mai multe :) 
In continuare la serviciu mananc fructe in loc de ciocolata, diminetile de weekend le incep cu o cafea si ceva de lucru pentru ca e liniste si am redescoperit cat de mult iti schimba starea rujul. :)))


Ma gandesc...
... la ce am de facut in acest weekend si cred ca trebuie sa imi notez ca sa nu lucrez haotic. Trebuie sa ma organizez foarte bine. Am nevoie de timp de stat "degeaba" fiindca am obosit.

In casa...
...este liniste. De abia astept sa se trezeasca baietii ca sa ma apuc de treaba si sa... scap.

In bucatarie...
... ieri am facut ciuperci cu pui si smantana. Mi-au mai ramas niste ciuperci pe care cred ca le bag la cuptor si sigur voi face o ciorba. Mi-e dor de niste paste.

Saptamana trecuta...
...a fost Andrei bolnav. A stat acasa si a zacut. Acum mai are doar o tuse, care e pe duca si ea. Nu ne-am odihnit prea bine si ne resimtim.

Astazi...
...imi doresc sa temin cat mai repede curatenia, mancarea, sa fac cate ceva pentru la serviciu si apoi sa tricotez. 

Maine...
...vreau sa termin ce mi-am luat de lucru acasa si sa stau...degeaba. :)

Mesteresc...
...Mi-e rusine. Nu va zic decat ca saptamana trecuta nu am reusit sa ma ambitionez si inca nu port salul. 

Imi place...
...ideea de a lucra 1 zi de acasa...un fel de weekend de trei zile. Am observat intr-o saptamana cand vinerea am stat acasa, chiar daca am lucrat, ca a fost odihnitor si am inceput saptamana cu o alta stare.

Imi doresc...
... un weekend de 3 zile.  :)

sâmbătă, 8 februarie 2020

Jurnal

O imagine...doua...mai multe :) 

Am fost la teatru pentru ca imi place Maria Buza, pentru ca titlul era interesant (Dezbraca-te, vreau sa iti vorbesc!), pentru ca aveam nevoie... pentru ca vreau si mai ales pentru ca acum POT.
Toate prostiile astea mici .... recompensele... ma motiveaza, ma tin in priza, ma tin la suprafata.

Fiecare rasarit ma gaseste la birou, iar imaginea e fabuloasa. E un mod foarte placut sa iti incepi ziua.
Si eu, si colega mea am golit sertarele cu ciocolata, bomboane si porcarii. Mancam la pranz salata de fructe si lucruri sanatoase. ;)
dimineti

Andrei inca tanjeste dupa delta... si pentru momente scurte, si eu, dar nu imi mai dau voie. Adi... sunt sigura ca si el, dar nu vorbeste despre asta... A trecut jumatate de an. Nu imi dau seama daca e mult sau putin, daca era cazul deja sa nu mai avem sentimentele acestea amestecate...dar le avem si in tacere fiecare cautam solutii sa ne descurcam cu ele.

I-am propus lui Andrei sa duca la dirigentie fotografii din delta, cu el conducand barca, pescuind, curatand peste, cu pasari, cu animale. Poate asa copiii vor intelege mai bine despre ce vorbeste, vor avea o imagine a ceea ce a trait...si nu va mai parea atat de ireal si inventat tot ce povesteste?

Face ce face si se intoarce la vechile obiceiuri :)  

Ma gandesc...
...ca ma transform... Prietenii spun ca ma...reinventez. Ce pompos suna asta! Asa cred ei ca se numeste nebunia aceasta care se petrece de vreo cateva luni la noi in viata? Cool! Imi place viziunea lor.
Eu sunt intr-un fel incantata de treaba asta, dar uneori ma surprind chiar si pe mine. Si m-am trezit dupa 6 luni (f*ck! au trecut 6 luni!!!) ca dupa ce ca trebuie sa ma adaptez la mediu, poluare, serviciu, clima... si toate cele, trebuie sa ma...adaptez si la mine insami acum!
In unele situatii in care alta data mi-as fi dat duhul si m-as fi luptat pana la sange ca sa arat ca am dreptate, sunt pasiva...si aia e! Vrei sa zici ca tu ai realizat nu stiu ce prostie facuta de fapt de mine? Zi frate! Ma bucur ca am reusit sa fac o treaba asa de buna incat sa simti tu nevoia sa te lauzi cu ea. :))
Fac lucruri pentru care alta data m-as fi simtit poate vinovata, as fi fost tentata sa le justific, as fi renuntat la ele... E tare placut sa nu ai mereu sentimente de vinovatie, sa nu mai simti nevoia in permanenta sa te explici.

In casa...
...este racoare, dar nu ma deranjeaza. Astept sa se trezeasca si baietii sa ma apuc de strans diverse.

In bucatarie...
... ca de obicei la final de saptamana: o ciorba (azi de pui), paine si ceva dulce (Cremsnit de data aceasta). Vom vedea ce mananca tata caci el de ciorba nu se simte atras. :))

Saptamana trecuta...
...a fost foarte aiurea. Nu am dormit bine, nu m-am simtit bine, am fost intr-o permanenta stare de oboseala, nervi si sensibilitati nejustificate.

Astazi...
...program administrativ- curat, mancare, rufe... Sper sa ajung si la sala cu Andrei. Am o stare de nervi continua pe care nu mi-o justific si poate daca depun ceva efort sustinut scap de ea.

Maine...
...vreau sa termin ce mi-am luat de lucru acasa. Am niste lucruri care dureaza, iar 8 ore la birou nu imi ajung. :)

Mesteresc...
...Oare daca ma ambitionez reusesc sa termin salul weekendul acesta? M-am plictisit eu sa tot scriu ca la el lucrez, d'apoi voi! :))
Vreau sa imi fac o bluza draguta.

Imi place...
...cand totul e in ordine, cand stiu ce urmeaza, cand am un plan, cand nu este nevoie sa ma adaptez,ci am totul pregatit, planuit. 
Numai ca viata nu e deloc asa, ba dimpotriva. Pana si eu am ajuns sa ma surprind pe mine insami si sa reusesc sa ma scot singura din sarite. :)) Ce pretentii sa am de la factorii exteriori

Imi doresc...
... la fel ca intotdeauna: intelepciune si echilibru. 


sâmbătă, 1 februarie 2020

Primul JURNAL din 2020

O imagine... doua


V-am spus... sotul meu a deschis un AfterSchool pe care l-a numit "Soricel". Inca se lupta cu problemele ce apar la inceput in orice proiect, dar sunt sigura ca va reusi sa faca tot ce si-a propus. 
In zona pentru pitici eu am desenat peretii, am facut impreuna curat si il mai ajut cu ce pot dupa ce vin de la serviciu. Inca mai avem mici investitii si lucruri de facut, dar in timp le vom aranja pe toate.

Afara ... e...cam toamna. A plouat. Nu prea imi dau seama daca imi place iarna aceasta sau nu. Nu stiu cum e cand ninge in oras. 


Ieri... am fost cu Andrei la sala. Da, inca o treaba faina de oras. :)) Colega mea de birou s-a tinut de mine pana am epuizat toate scuzele si acum ma bate gandul sa imi fac abonament. :) Si lui Andrei i-a placut foarte tare. Are nevoie de miscare fiindca in timpul scolii vine tarziu si nu are timp, in weekend se lipeste de calculator si nici vremea nu este ideala, asa ca o ora si ceva de miscare, de cateva ori pe saptamana il va ajuta sa scape de ...colacei.

Astazi... am o multitudine de lucruri de facut: curatenie, mancare, rufe, sa ii pregatesc lui Andrei hainele pe toata saptamana, sa lucrez ceva pentru serviciu si seara voi merge la teatru "Dezbraca-te, vreau sa iti vorbesc!"
Curand il voi duce si pe Andrei la teatru. Are o tema pentru scoala si nici nu a mai fost pana acum. Vreau sa aiba tot felul de astfel de experiente.
Urmarim lansarea unui film pentru copii sa mergem la cinema, desi eu nu ma dau in vant dupa asta si prefer sa adorm in patutul meu in timp ce ma uit la filme. :))

Maine... vreau sa fac paine ca in fiecare duminica. Probabil voi incerca sa fac si ceva dulce. Ultima data am facut briose dupa o reteta de-a Ancai si au iesit senzationale. 




În casa ... este atata liniste cat poate fi intr-un bloc. :)) Culmea este ca nu ma deranjeaza. 
Daca va vine sa credeti stau la 22.5 grade si nu imi este frig. Nu stiu daca este din cauza ca sunt mai activa, ca este mai putina umezeala, insa nu imi mai este atat de frig. 

In bucătărie ... pentru mine si Andrei in fiecare weekend fac o ciorba de... ceva. Azi va fi de porc. Pentru Adi voi vedea mai tarziu. Mai este din orezul de ieri... 

Mă gândesc ... la cate am de facut si nu stiu cand le voi face. Dupa ce termin jurnalul fac lista si toate vor capata sens, ordine si va fi usor sa jonglez cu ele.

Mesteresc ... la acelasi sal, insa nu mai am mult si il termin. De abia astept sa il port. Dupa vreau sa imi fac o bluza. Poate iau si pentru Andrei niste fir gros sa ii fac si lui o bluza cu fermoar.

Ascult ... un pitigoi dezorientat de vreme. La cum canta crede blegutul ca e primavara.

Mi-e dor... nu am timp si nu imi permit sa imi fie dor. Am inlocuit obiceiuri vechi cu unele noi, am inlocuit activitati ce imi faceau placere cu altele potrivite orasului si gata! Ce a fost nu mai este, iar ce este acum, e perfect asa cum e. Nu imi dau voie sa tanjesc, sa ma gandesc... Nu imi mai dau voie sa compar si sa am nostalgii.

Imi place ... ca merg in fiecare luna sa imi fac unghiile, ca am inceput sa merg la sala, ca merg la teatru, ca am in sfarsit un soi de rutina. Stiu ca multi se feresc de ea... dar mie imi place pentru ca imi da un echilibru, senzatia ca am totul sub control.

Imi doresc... sa fim bine, sa avem putere de munca, sa reusim ce ne propunem, sa alegem mereu cu intelepciune, sa avem rabdare, sa vrem mereu sa ne autodepasim...

sâmbătă, 25 ianuarie 2020

Ce lucreaza soricel...

... in marele oras...

M-ati intrebat ce fac aici, ce lucrez. :) Am tot evitat raspunsul si nu pentru ca ar fi vreun mare secret, ci pentru ca am trecut prin mai multe faze in care nu simteam nevoia sa spun. A fost mai intai perioada cand nici nu stiam daca ce fac va fi de durata, perioada in care veneam zilnic bocind si spunand ca nu imi place, ca nu mai vreau, ca eu nu ma mai duc... Dupa ce a trecut boceala ... tot nu eram pe deplin convinsa ca acesta e locul meu si imi cautam un alt serviciu. Si uite-ma ca mai am putin si fac 5 luni, am renuntat sa depun cv-uri si sa caut altceva. Ba de foarte multe ori imi si place ce fac.

Desi asta-vara eu am facut un curs de contabilitate, de care m-am indragostit, iar doamna profesor de la curs m-a asigurat ca ma voi descurca perfect ca incepator fiindca am inclinatii spre asta si am fost un elev extrem de silitor, eu ca un soarec fricos si ametit luam in calcul in prima faza sa nu fac nici pe departe ceva serios precum contabilitatea. Eu nu aveam curaj sa vreau mai mult, sa cer mai mult, sa fac mai mult. La Tulcea dansa chiar imi gasise si job, dar noi aleseseram Iasul deja si e de inteles. Oricate legaturi sentimentale as avea eu acolo (mama, locul, toata viata mea...) am gandit rational.

M-a luat in primire aici prietena mea si m-o sapunit bine mai ceva ca mama. "Cum adica nu poti? Cum?! Tonete? Ce?! Eu am alte planuri cu tine..." Printre lacrimi si sughituri eu ziceam ca nu pot, ca pentru inceput... lo-louri de astea ca sa scap si ea in acelasi timp vorbea cu cunostinte/prieteni cautandu-mi un post. Eu pentru a enspe mia oara incercam sa ma autosabotez si ea de par ma scotea la aer.

Intr-o zi mi-a dat un numar de telefon si mi-a zis ca ma duc la interviu la niste prieteni de ai ei, baieti foarte destepti, de treaba, cu o firma faina si sa sun. Aveam curaj eu sa nu sun? O data ca aveam neaparata nevoie de serviciu si doi... mi-era rusine de ea. Adica...ea pune vorba pentru mine si eu... nu se poate. Bun. Dar despre ce e vorba, ce voi face? Habar nu aveam, dar daca prietena mea si-a pus obrazul inseamna ca ceva de capul meu o fi si daca ea crede ca ma descurc, atunci trebuie sa ma descurc. Bea Grigore aghiazma si da-i inainte!

Totul se intampla in perioada cand plangeam si daca adia vantul un pic mai tare in luna august si in plus era perioada cand nici daca ma taiai bucatele marunte nu m-as fi urcat singura in tramvai sau autobuz. Radeau si curcile de mine, dar ce sa fac? Daca ma pierdeam? Acum rad si eu de mine si nu imi vine a crede ce blegovana eram. Bineinteles ca mi-am insfacat sosul si m-am prezentat la interviul pentru postul de... vedem noi acolo.

Imi tremura si sufletul in mine si incercam sa tin la un loc fiecare fir de par blond pe care il aveam ca de frica tot incerca sa se zburleasca ca la pisici. In timp ce vorbeam cu ei imi tot repetam sa vorbesc mai putin, mai incet si sa nu ma foiesc. Concluzia a fost ca eu nu prea stiam cu ce se mananca ce voi face, ca nu sunt candidatul ideal, dar am promis ca muncesc, invat pe rupte si bineinteles ca daca nu vorbea prietena mea cu ei nici intr-o mie de ani nu as fi fost chemata la acel interviu.

Au urmat cateva saptamani de stat acasa si tocit tot felul de chestii si pe 2 septembrie a fost prima mea zi de munca. Tot atunci am descoperit ca nu trebuie de fapt sa schimb 2 autobuze si sa petrec o ora si ceva in trafic pentru ca transportul e asigurat. Pfiu! Printre muuultele motive de spaima si plans era si daca intarzii la serviciu?ce fac?

In doua luni trebuia sa ne dam seama daca eu pot/vreau si daca ei considera ca pot si ma vor. In cele doua luni am venit acasa plansa, mereu spunand ca nu e de mine si simtindu-ma ca o impostoare. Oricate argumente mi-as fi dat ca aproape toti colegii mei lucreaza ceva ce nu are nicio legatura cu studiile lor, ca eu sunt serioasa, muncitoare si merit sa fiu acolo, ca voi invata, ca nimeni nu te angajeaza doar asa ca a vorbit cineva pentru tine daca nu-i nimic de capul tau, tot nu ma simteam confortabil. Intre timp am devenit in foarte multe cazuri si aspecte mai... nepasatoare, caci nesimtita e un cuvant cam dur si uratel.

Acum nu ma mai intreb daca e sau nu locul meu aici, ci doar ma straduiesc sa imi fac treaba cat mai bine, sa muncesc eficient, sa duc la capat tot ce mi se da de facut in termenele date si cam atat. Am tot primit dusuri reci si am realizat ca viata asta de adult nu e chiar simpla, ca relatiile interumane nu sunt chiar cum imi imaginam eu, dar daca trebuie...invat si aceste aspecte ale vietii. O mai iau peste ochi, mai plang, ma mai enervez si trece. O iau de la capat...

La cat m-am lungit si cate temeri v-am zis ca am avut, va imaginati ca m-am angajat sa construiesc navete spatiale...este? Veti fi dezamagiti caci lucrez in... marketing. :) Numai eu pot sa ma stresez si sa dramatizez atat pentru lucruri... simple. Asa sunt: un soricel fricos, care ia prea in serios orice de genul acesta si care mereu se teme sa nu se faca de rusine, sa nu ii dezamageasca pe cei care cred in el. Din acest motiv de cele mai multe ori ma complac in situatii nu foarte placute, doar pentru ca le cunosc si pentru ca mi-e teama sa ies din zona de confort. Daca nu m-ar fi impins prietena mea de la spate nu m-as fi dus in veci la acel interviu, nici macar cv-ul nu l-as fi trimis.

Firma (Bohemia Iasi) la care lucrez e una foarte faina si cel mai mult ma ocup de magazinul online, pe langa multe altele.
www.aranjareamesei.ro
Este o perioada foarte aglomerata pentru noi caci vom trece curand la o platforma mai buna si vom avea un site nou-nout, dar de data aceasta mi-am luat de lucru acasa si am decis sa nu merg la serviciu ieri si astazi. Aveam nevoie de senzatia placuta pe care ti-o da faptul ca nu iti suna ceasul, desi tot cam la aceeasi ora m-am trezit, iar ieri am muncit pe rupte prin casa. Azi tot pe rupte voi munci, dar pentru serviciu. ;)

In ultima vreme am muncit enorm fiindca s-au aglomerat foarte multe atat la job, cat si acasa. Sotul meu a inceput un proiect foarte fain si bineinteles ca i-am fost alaturi. A deschis un AfterSchool care se numeste... cum altfel daca nu Soricel? :)) Curand va povestesc si despre asta. ;)