duminică, 19 februarie 2017

Andrei

Cred ca ati observat ca in ultima vreme Andrei apare mai putin pe blog. Acest lucru nu s-a intamplat pentru ca acord mai multa importanta altor lucruri in afara celor care il implica pe el. A crescut. Nu mai sta mereu la fotografiat, nu se mai lasa surprins de aparat atunci cand face ceva si mi se pare mie interesant, isi exprima clar opinia despre poze, nu mai vrea sa apara oricum si cu orice pe blog. Eu am decis sa ii respect dorinta.Nu e chiar grozav sa te vada din greseala un coleg sau o colega in pijamalute doar pentru ca i s-a parut mamei amuzant la momentul respectiv.

E drept ca in ultima vreme nici foarte multe lucruri interesante nu am facut. E foarte ocupat cu scoala (perioada cu inmultirea si impartirea ne omoara!) si am facut mai putine proiecte distractive la scoala de acasa. Pentru matematica i-am descarcat pe tableta o aplicatie destul de haioasa in care daca rezolvi inmultirea arma ta cu laser impusca nava inamica. Il ajuta sa exerseze fara sa para ca invata. Tot caut modalitati distractive de a invata aceste lucruri, dar intr-un final tot la culegere si la rezolvat de probleme si exercitii cat mai multe ajungem. Nu e distractiv, dar nu avem ce face. Avem zile super cand totul merge ca uns, e concentrat, atent si rezolva cu usurinta orice ii dau si zile ingrozitoare cand nu merge nimic...absolut nimic si inclusiv lucruri banale nu le poate face. In aprilie are si Evaluare nationala:scris si citit la romana si la matematica. Nu va fi comod si sper sa treaca cu bine peste asta ca sa nu ramana cu o amintire neplacuta, care sa il inhibe la testarile viitoare. El nici nu prea e obisnuit cu ideea de test... Vom vedea! Tragem aer in piept si aia e!

A fost foarte frig si am stat mai mult prin casa, iar cand este cald de cele mai multe ori alege sa ramana la joaca alaturi de copii si nu sa mearga cu mine la plimbare. Asa cum am zis... a crescut. I-am cumparat niste pantaloni de trening pentru 10-11 ani si imi faceam griji ca ii vor fi mari (el face 9 abia in mai), iar cand i-a imbracat ii veneau ok. Il mai ridic in brate si imi dau seama ca in curand nu voi mai putea s-o fac pentru ca va fi prea greu si inalt. :))

Acum e pasionat de benzi desenate, Nerf, Minecraft si de Lego. Benzile desenate au fost o alternativa grozava la povestile pe care refuza sa le citeasca. In perioada aceasta consider ca poate lectura orice, numai sa exerseze si sa isi imbunatateasca cititul.

Ideea sa facem poze la ce construieste i-a venit lui, asa ca am putut incropi un articol de blog, care sa il aiba personaj principal.
Din fericire pentru noi, l-am invatat pe Andrei sa isi stranga intotdeauna jucariile, chiar daca e neplacut de foarte multe ori si se lasa cu mofturi si figuri... Astfel nu am patit sa calc pe vreo piesa micuta de constructie, lucru foarte popular pe blogurile straine ale mamelor de peste tot. Cel mai tare argument este ca daca nu le strangeel, eu le iau a doua zi cu aspiratorul ;) Ca sa fie mai simplu am pus o placa de polistiren pe care strange tot, iar eu o pot muta cu usurinta ca sa pot aspira. Cand vad ca nu se mai joaca deloc cu ele cateva zile punem lucrurile construite la expozitie si piesele nefolosite intr-o galetusa de pastic. Are chestii facute dupa schemele din cutiutele cu piese, dar si lucruri realizate de el in totalitate. Bineinteles ca de cele din urma este cel mai mandru. Oare exista piese de constructie de acest gen si vrac? Ar fi o treaba...







sâmbătă, 18 februarie 2017

Jurnal

O imagine...  eram atat de trista ca mergeam si nu ma puteam opri. Am ajuns pana aproape de urmatoarea localitate si inca voiam sa merg. Am avut noroc de soare... Cand am ajuns acasa parca eram alta...mai usoara, mai impacata...

Afara ...este sooooaaaareeeeeee! Cred ca fac ordine si plec sa ma plimb.
În casa ...este un pic dezordine, voi da cu aspiratorul.
In bucătărie ... voi face ciorba de porc pentru Andrei, mai este o portie de cartofi picanti cu carne de aseara, iar mai tarziu sotul va manca rasol de porc.
Mă gândesc ... cum de am uitat ca pe 10 februarie s-au implinit 8 ani de la prima postare stangace de pe blog.
Mesteresc ... Am facut niste martisoare. Vreau sa mai fac cateva si niste felicitari. Nu stiu de ce tot ocolesc bluza inceputa...
Citesc ... o alta carte a Agathei Christie.
Ieri... a trecut fara folos. Am pierdut timpul si am avut de lucru pentru serviciu. 
Astazi ... probabil va fi asa: ordine; impachetat rufe, intins rufe, bagat rufe in masina; plimbare (daca mai ramane macar un pic de timp); o gramada de lucru cu Andrei si in acelasi timp lucru pentru serviciu; poate un pic de tricotat...sper... apoi nani. 

Maine... sper sa fie din nou soare sa ies la aer.

Ascult ...  varianta live a unei piese pe care am auzit-o la finalul unui film: LP - Muddy Waters
Imi place ...  sa car o gramada de lucruri in geanta si sa le tin foarte bine organizate si de aceea am dupa mine o ditamai geanta sau un rucsac daca merg cu bicicleta la serviciu.

Imi doresc... intelepciune, sanatate si putere. Simt ca daca ai asa ceva poti face aproape orice.

As purta...  cizme si vara. Sandalele si cizmele sunt incaltarile mele preferate. Pantofii abia de curand au inceput sa imi placa, dar pe locul intai raman cizmele. :D
www.depurtat.ro

Nu sunt fan Kardashian, dar au avut o perioada cand s-au imbracat pe gustul meu (Pinterest face niste sugestii foarte faine ;) )



vineri, 17 februarie 2017

Parte din povestea mea...

Acum cand am terminat de scris si recitit ma codesc, recunosc, sa dau click pe "publicati"... E ca si cum m-as fi dezbracat in centrul satului, dar... o fac si p'asta. ;) Lectura placuta! :D


Mi-a aratat sotul o femeie strasnica ce la aproape 50 de ani arata grozav si face sport la ea la ferma. Are tot felul de videouri pe youtube impreuna cu sotul ei. E mai mult dezbracata in ele, dar si eu as purta mai mereu bustiera si pantaloni scurti daca as avea asemenea corp. :))  Cand am vazut-o am decis ca eu cand voi fi mare vreau sa fiu ca tanti aceea. ;) nu chiar asa musculoasa, dar asa de sanatoasa, incantata de mine si vesela.

Ce am remarcat prima data (in afara de corp bineinteles) a fost ca pe fata ei se vede implinire, multumire, ca se simte excelent cu ea insasi.
Probabil se loveste mereu de prejudecati, dar cred ca nici nu ii pasa...
Ani de zile nu am iesit sa ma plimb de teama de ce va spune lumea, iar cand am inceput sa fac... timid acest lucru s-a tot comentat de parca umblam in fundul gol pe strada. Inca se mira oamenii cand ma vad mergand pe jos in afara satului sau si mai si! ma dau pe role. Am de gand sa ma reapuc de alergat si probabil iar se va spune ca alerg ca nebuna in jurul satului. Ideea e ca acum NU IMI PASA, dar nu imi pasa deloc. Daca sotul si copilul nu sunt deranjati eu de ce as fi?

Am avut depresie post natala si m-am luptat cu ea cativa ani. Sunt sigura ca daca atunci gandeam ca acum si as fi facut ce fac acum, nu as mai fi trecut prin asta. Au fost ani de zile cand nu eram impacata cu mine insami, cand nu imi placea nimic la mine, cand ma simteam slabita si eram grasa, obosita, nervoasa, furioasa, irascibila, de parca aveam PMS tot timpul. Iar faptul ca stateam doar acasa, ca nu aveam langa mine pe nimeni in afara sotului si a copilului nu a ajutat prea mult.  Nu ar fi fost atat de grav daca m-ar fi afectat doar pe mine. Dar ce credeti? Toate lucrurile acestea ii afecteaza pe cei din jurul nostru, pe cei care ne sunt dragi. Mi-a luat cam mult sa inteleg ca daca iti pasa de copil, sot, mama etc trebuie sa te pui tu pe primul loc. Trebuie sa ai grija de sanatatea ta, sa fii in forma, sa te simti bine, implinita, fericita ca sa ai puterea sa te ocupi cat mai bine de ei, sa poti sa le fii sprijin. Cand tu esti o epava tragi totul dupa tine, ingreunezi totul. E pacat sa te irosesti atunci cand ai posibilitatea sa fii cum vrei. Eu simt ca am pierdut ani din viata noastra. Totusi a fost un castig in toate acestea... Am constientizat cat de importanta sunt pentru sotul meu si cat de important este el pentru mine. A avut atata rabdare si a reusit sa astepte ziua in care sa ma trezesc, in care sa imi revin. Privind in urma stiu ca nu i-a fost usor. A fost nevoie doar de o zi grea, de neinteles ca sa deschid ochii sa ii vad tristetea din ochii lui si asa sa incep sa caut solutii pentru a-mi reveni. A fost momentul meu aha!. Doar de atat a fost nevoie... de un moment.

Prima schimbare majora a fost sa am grija mai multa de casa, de curte si mai ales sa imi gasesc un hobby. Am crezut ca voi putea face bijuterii asa ca am cumparat cateva materiale pentru asta, dar am realizat ca nu e chiar de mine. Totusi sunt folositoare inca la alte mici proiecte pe care le fac. Am descoperit decoupageul si l-am incercat. Nu a devenit hobbyul meu principal, dar inca imi este drag. Lucrurile au devenit cu adevarat interesante cand am descoperit crosetatul, cusutul la masina si acum tricotatul. Cred ca de crosetat si tricotat sunt cel mai mult atasata. Uitam! Am incercat brodatul, punctul cruciulita si m-am apucat de ia mea (nu am abandonat-o de tot si mi-am propus ca pana la finalul 2017 sa o termin). Toate le-am invatat de pe internet. Cu aceasta ocazie am intalnit o groaza de oameni tare faini, iar pe unii am avut norocul si prilejul sa ii cunosc si personal. Blogul a trecut si el fix prin aceleasi schimbari ca si mine, asa ca a devenit si el un loc mai optimist. La un moment dat am avut indoieli. Niste comentarii rautacioase m-au facut sa imi pun semne de intrebare daca nu cumva idealizez intr-un fel viata noastra si ceea ce sunt pe blog, daca nu cumva nu sunt reala ... Totusi parte din indoieli au fost spulberate cand am cunoscut personal o cititoare, la randul ei blogerita, care si dupa intalnirea noastra si-a pastrat aceeasi parere pe care o avea doar citindu-mi blogul. Multumesc Irina! :)

Toate acestea trebuiau sa se extinda si in afara curtii caci izolarea nu face bine nimanui. Astfel am inceput timid cu plimbari pe bicicleta alaturi de Diiutu, apoi pe jos, tot cu el. Relatia cu prietena mea s-a aprofundat mai mult dupa ce ne-am descoperit asa cum eram cu adevarat (ne cunoasteam de mult timp, aveam vizite oficiale in zilele importante, dar in rest cam nimic). Am inceput sa ne petrecem mai mult timp impreuna. Mai pe urma am iesit sa plimb unul din caini chiar si fara Andrei, iar acum chiar nu mi se mai pare ciudat sa iau aparatul foto si sa ma plimb singura. A durat ceva pana sa fac asta, dar... sunt incantata ca nu e prea tarziu.

Imi doresc sa fiu sanatoasa, in forma. Inca ma lupt cu renuntatul la dulciuri si mare parte din paine. Inca ma chinui sa imi reduc cantitatea de mancare, sa am mese regulate, sa nu ciugulesc ca o gaina toata ziua si o patratica de ciocolata sa ramana doar o patratica de ciocolata, nu una intreaga. Miscare am facut in ultimul timp cat nu am facut in 10 ani. :)) A fost uimitor sa constat ca de la 5 abdomene amarate am ajuns uneori sa fac si 150 (aseara  yayyy!) si de la 10-15 minute de exercitii in care imi dadeam duhul am ajuns la aproape o ora. Simt ca imi dau duhul si acum, dar... dupa O ORA , nu dupa 10 minute. :))
Dimineata, vorbind cu sotul meu mi-am dat seama ca totusi s-au produs schimbari, pe care nu le luam in seama. Cand incepi sa faci ceva, cand vezi mici rezultate, parca nici nu conteaza ce ai realizat si vrei sa faci tot mai mult.

Am reusit:
• sa nu mai fumez de trei ani
• sa beau ceaiul neindulcit -puneam 4 lingurite de zahar la o cana! De fapt sa beau ceai e si asta o realizare
• sa nu mai pun zahar in 3 in 1 -ii adaugam inca doua lingurite!!
• sa nu ma mananc o paine atunci cand fac cartofi prajiti; sa nu mai mananc paine cu paste (da! mancam paste si paine :)) ), sa mananc cam 90% din mancaruri fara paine
• sa nu mai mananc seara in pat la televizor. De fapt dupa 7 mananc foarte rar, doar cand intarzii un pic cu pregatitul cinei
• sa mananc fructe multe. Treceau saptamani si nu mancam nici macar un mar!
• sa mananc lactate. Te bateam daca indrazneai sa spui ca branza e buna si iaurtul fara fructe e sanatos si gustos mai ales daca adaugai ca trebuie mancat fara paine.
• sa fac aproape zilnic cca 45 de minute de exercitii fara sa lesin ;)- ani de zile nu faceam nici macar o genuflexiune; apropo de asta: am ajuns la 150!!!
• sa fac 150 de abdomene... v-am zis ca ma chinuiam sa fac 5? :)))
• cand e vreme buna sa ma plimb cam 2 ore pe jos, mers normal. Sper sa reusesc pana in mai sa alerg macar jumatate din acest traseu.

Cand ma uit la ele asa... scrise parca nu-s chiar putine. :D

Intru in panica tot mai des ca imbatranesc, ca nu mai am timp sa ma bucur de corpul meu, de fata mea fara riduri, de inca o gramada de alte lucruri. Asa de rau imi pare ca am pierdut atatia ani in care nu am profitat la maxim de tot. Dar nah! Da-i omului mintea de pe urma... :( Ce bine ar fi sa ma pot intoarce in timp cu increderea in mine de acum! Cred ca m-as bucura mai mult de toate... Nu pot decat sa ma straduiesc cat mai mult ca de acum incolo sa nu repet fix aceleasi greseli.

Mananca precum cel care vrei sa devii!



De ce am scris despre subiectul acesta? Unul din lucrurile care m-au ajutat in toata povestea a fost un blog gasit intamplator. Postarile de acolo m-au facut sa ma ridic de pe scaun si sa incep sa fac ordine in casa, in ganduri...in viata. Cine stie? Poate aceasta postare va arata cuiva ca se poate... poate va ridica pe cineva de pe scaun. :) Nu sunt o optimista convinsa, nu zambesc non stop de parca as fi drogata, inca mai am momente cand sunt suparata si nici macar nu stiu de ce, inca mai sunt uneori nervoasa, inca mai ridic vocea, dar nu mai sunt cum eram si asta e cel mai important.  Evoluez!