miercuri, 29 martie 2017

Cele mai tari lectii de viata...

...le-am primit de la mama.

Una dintre ele ,extrem de importanta, a fost ca respectul si dragostea se castiga inclusiv de la propriul copil, iar tu la randul tau trebuie sa i le oferi. Lectia aceasta mama mi-a servit-o cu lingurita toata viata mea, dar nu am inteles-o pe deplin decat in momentul in care am vazut parinti care isi constrangeau copiii sa ii respecte si sa ii iubeasca (in felul in care ei doreau si in niciun caz in felul in care copilul intelegea aceste lucruri) doar pentru faptul ca le erau parinti.Pana atunci credeam ca toata lumea procedeaza ca noi.

E un risc major in aparenta sa iti lasi copilul sa decida daca te respecta si daca te iubeste... daca te place ca si intre a iubi si placea pe cineva e o mare diferenta. Poti iubi pe cineva din toata inima, dar sa nu il placi, sa nu iti placa alegerile lui, viata lui, felul lui de a fi... Mie mama mi s-a parut o curajoasa fiindca mi-a dat aceasta putere de alegere si nici macar in gluma nu mi-a zis sa o respect si s-o iubesc pentru ca m-a nascut si m-a crescut. In fata mea ea si-a castigat respectul si dragostea si i le acord fiindca le merita. Cum sa respecti un parinte abuziv, betiv? Cum sa imi iubesc si sa imi respect tatal doar pentru ca... m-a procreat? Ce gluma buna!

Nu intotdeauna o plac pe mama si ea stie. Nici ea nu ma place in totalitate pentru ca suntem doua femei total diferite. Nici nu rezistam prea mult impreuna fara sa ne calcam pe bataturi. :)) Am invatat in schimb sa ne acceptam una pe alta asa cum suntem, sa nu incercam sa ne schimbam si cand simtim ca nu e ok, ne suparam,dar lasam lucrurile asa ca oricum nu o scoatem la capat. Cand se intalnesc un taur si o balanta lucrurile devin chiar interesante. :))

Ce inseamna asta: VREAU sa fiu o mama iubita, o bunica iubita, o soacra iubita si respectata? Ce faci pentru toate acestea in afara de a pune conditii si de a reaminti ca ai nascut candva un copil? Bun. Ai nascut, te-ai chinuit sa cresti pe cineva, dar copilul acela fie ca iti place, fie ca nu va alege daca si cat te va iubi in functie de caracterul lui, in functie de cum te percepe, in functie de ce faci, in functie de ce ii oferi si aici nu vorbim numai de lucrurile materiale, in functie de o gramada de factori. Sau mai este un aspect: te va iubi enorm dar poate nu ti-o va arata niciodata cum vrei tu. Si ce faci? Il presezi? Ii reamintesti prin ce chinuri ai trecut ca sa il ai... ca sa il cresti? Il santajezi emotional? Te limitezi la a considera ca esti parintele lui, mai mare ca varsta si nu consideri ca tu trebuie sa faci ceva mai mult, ca nu trebuie sa ii acorzi respect si admiratie?

De ce e asa de grav sa accepti ca la un moment dat copilul tau stie mai multe lucruri decat tine? N-o fi avand experienta ta, dar are mai multe informatii, s-a documentat... nu stiu! E mai destept poate decat tine! Pana mea! Nu ii acorzi respectul si admiratia ta doar pentru ca esti mai in varsta decat el? Ce prostie!

La urma urmei le dam optiunea copiilor nostri sa aleaga daca sa se nasca sau nu? Ce? Pe mine mama m-a intrebat daca vreau sa vin pe lume? A fost vina mea ca nu am avut o viata usoara si a trebuit sa se chinuie atat? E vina mea ca si acum are regrete?

Eu nu o iubesc pe mama pentru ca e mama, pentru ca m-a nascut si m-a crescut. A fost alegerea, dorinta ei sa ma nasca si apoi datoria ei sa ma creasca. Eu nu o iubesc si nu o respect pentru ca m-a crescut greu. Ce? Daca era o femeie bogata si ma crestea lejer, fara batai de cap nu ar mai fi meritat dragostea si admiratia mea? Eu o iubesc si o respect pentru ce este EA: un om capricios, dar bun si altruist; foarte buna in meseria ei si cu o conduita exemplara in ceea ce priveste serviciul; are o gandire faina si moderna, este o femeie independenta care nu s-a ascuns vreodata in spatele vreunui barbat ca sa faca fata provocarilor. O iubesc pentru ca intotdeauna mi-a dat libertate in alegeri chiar si atunci cand nu le-a considerat bune, o iubesc pentru ca ma lasa sa traiesc cum vreau si nu cum viseaza ea sau cum ar fi trait ea, o iubesc si gata! :)) O iubesc pentru ca ma respecta pe mine, familia mea si casa mea. Recunoaste ca imi admira calitatile pe care ea poate nu le are si asta imi da incredere in mine. Respecta felul cum decid sa imi cresc copilul si nu trece niciodata peste cuvantul meu in ceea ce priveste familia mea. Nu face o tragedie si nici nu se zburleste toata cand zic ca sotul si copilul sunt familia mea. Stie ca nu o iubesc mai putin decat inainte de  ma casatori, dar este constienta ca fiecare zi mi-o petrec cu baietii mei, care ma cunosc mai bine decat oricine pe lumea asta.O respect pentru ca m-a crescut singura si greu, dar respectul meu nu este conditionat de acest lucru, nu acest lucru e definitoriu pentru ea. Eu respect omul care este si nu doar mama care este.

Consider ca a fi mama reprezinta doar o parte din tine, asa ca prefer ca fiul meu sa respecte si sa iubeasca omul care sunt cu totul, nu doar ca ii sunt lui mama. Ma voi stradui sa fiu un om grozav ca sa aiba de ce sa o faca. La randul meu il voi invata sa nu isi conditioneze copilul, sa nu fie un capsoman si sa creada ca iubirea si respectul cad din cer... o data cu varsta si cu faptul ca devii... parinte.    


marți, 28 martie 2017

Iar... acasa



          Tot incerc sa ma adun... sa imi pun in ordine gandurile, sufletul. Sa trantesc la loc sertarele acelea de care v-am tot povestit, insa am impresia ca gresesc abordarea. Ar trebui sa deschid fiecare sertaras, sa fac curat in el... sa accept ca eu am strans tot ce e acolo, sa arunc tot ce e de aruncat, iar ce pastrez sa merite sa ramana. Dar sufletul? El face doar ce vrea... Ce stie el?
          Am fost din nou la Sfintu Gherorghe... Nu am avut aparat si am incercat ceva cu telefonul... Nesatisfacator, dar nici fara nimic nu puteam veni. 
          Am plecat pe o vreme superba, cu soare si cu ganduri marete chiar daca ne-am dus pentru doar o zi. Sambata cand ne-am trezit din primavara totul era transformat in toamna cu o ploaie mocaneasca ,fix genul de timp bun de tricotat in fundul patului. M-am uitat cu ciuda catre andrelele mele si ghemul cu ata roz prafuit si mi-am zis ca astazi nu e o zi pentru asta, mai ales ca rasuna tot satul slujba de la biserica. L-am convins pe Andrei ca nu e asa grav, ca putem sa facem ce vrem chiar daca vremea nu ne ajuta, chiar daca eu nu am aparatul de fotografiat, chiar daca nu am adus haine potrivite... ca de noi depinde... Pe cine pacalesc? Imi venea sa arunc cat colo tot, sa ma asez cu patura in cap si sa bocesc. Amanasem plecarea cu o saptamana tocmai ca sa fie mai frumos si mai cald. In momentul acela stiam ca voi mai veni ... poate... tocmai la vara tot asa intr-o fuga sa il aduc pe el.
          L-am imbracat pe Andrei cu o mie de bulendre si l-am trimis cu mama la cherhana. Sigur gasea ceva de facut si mai scapa de mutrita aceea de catelus suparat. Eu ma tot gandeam la pizza mancata seara, care trebuia data jos si trageam cu ochiul pe fereastra catre baltile de pe drum ca sa vad daca ploaia se opreste. Trageam cu ochiul in timp ce molfaiam frisca de la prajitura pe care cu greu m-am abtinut sa nu o mananc seara, iar acum de ciuda o muscam. Pana m-am mai invartit un pic si mi-am terminat cafeaua s-a oprit si uricioasa asta de ploaie. Am tras repede pe mine ceva, m-am incaltat in ceva comod si am plecat. Am trecut pe la mama si am incercat sa il conving pe Diiucu sa ma insoteasca, dar sa numeri lazile cu peste, sa impingi carutul pe acolo si sa incurci pescarii fiindca le misuni printre picioare e mai interesant.
         Stiam... stiam deja ce urmeaza si am tras aer in piept ............................................. 
         De data acesta... nici nu mai conteaza ce a urmat... Am scris.... am plans si am sters.... Mereu uit ca nu toti cei ce imi trec pragul o fac doar de dragul meu... 
          Am revazut oameni tare dragi, care mi-au lipsit si ca de obicei am simtit in doua feluri.

Ma voi intoarce acolo pentru o saptamana in aprilie. Mi-am propus sa fac cumva sa ajung de cate ori am ocazia. Am venit acasa cu sufletul ravasit un pic, dar pot spune ca a fost grozav. Mi-am reamintit de ce acel loc este special, de ce sunt eu ceea ce sunt... Am avut o seara grozava cu oameni misto si muzica buna. Mi-am adus aminte ca... traiesc :))
          
Acestea-s pozele... cateva...mai decente sa zic?... 








luni, 20 martie 2017

Ziua fericirii...semipamflet ;)

Azi e ziua fericirii... Ha! Ha-ha...😬
De dimineata am fost ca o furnicuta si am facut repede tot ce imi planificasem (aspirat, mancare, d'astea) fiindca era soare si voiam cu bicicleta, pe care nu o mai scosesem de cateva zile. Am terminat tot repejor si ce sa vezi? Nori si vant. Spun ca azi e ziua fericirii si nu ma opreste nica sa pedalez.
Mai incerc o data aparatul...asa de sanchi... ca poate-poate va merge macar pentru doua poze si nu a vrut nici sa se deschida, desi acumulatorii sunt incarcati. Mai zic o data ca e ziua fericirii, dar printre dinti 😒 si imi umplu sticla cu apa fiindca plec chiar daca e vant si urat.
Dupa cinci minute de pedalat suna telefonul si cineva imi testeaza rabdarea cu niste a-be-ra-tii. Catrineeel! Ziua fericirii!😬
Dau la pedale in continuare, ies din sat, ajung la stana de la intrarea in urmatorul sat si cand zic sa fac pauza ca sa beau apa... ce sa vezi? Una din dihaniile alea de caini se tot apropia latrand. Ma intreb in timp ce urmaream niste rate frumusele ( si ma si miorlaiam ca nu am aparat si uite ce frumoase chestii as fi avut de pozat) cat naiba de lung ii e lantul si constat cu "fericire" ca de fapt nici nu era legat. No! F***-i! Sus pe bicicleta si inapoi spre casa. Imi tot repet in gand ca nu e tocmai rau ca si asa pierdeam prea multa vreme cu pauza aia si se stingea focul in centrala.
Mi-am propus sa fac sub 20 minute drumul de intoarcere asa ca dadeam cu spor chiar daca scartaitul de la pedala stanga ma enerva cu toate ca aveam casti in urechi si imi urla Rammstein "Du hast" (am casti nasoale) . Scarta! scarta! Si cade pedala. Ziua fericirii ma-sii! 😠 Asta e! Pe langa bicicleta se poate merge.
Mi-am reparat acasa singura pedala cu tubulara de 14 😁 si am aflat ca saiba aia de imi ramasese mie si nu stiam de unde naiba e se numeste "grower" si ea nu e crapata, ci asa e ea, da? Omul cat traieste invata si cand moare tot prost moare. 🙁
M-a mai mancat pe undeva sa zic jupanului ca maine ii iau cheia aia smechera cu mine, sa o am... in caz ca nu am facut treaba buna si imi cade iar pedala sa nu mai vin tocmai de la mama naibii, de unde a dus mutu' iapa si a intarcat Dracul copiii pe jos pe langa bicicleta. Si ce crezi? Da telefon disperat sa nu o iau ca daca o pierd?!😱 Nu rapesc mai copilu'; iau o cheie si nu e ac asa ca e un picut mai dificil sa o pierd. Saracul! Prea avea glasul gatuit de emotie ca zau! acuma mi-e si frica s-o iau... 😡 Mai bine vin pe jos daca oi fi facut treaba romaneasca si pedala are chef de plimbare independenta de mine si bicicleta mea smechera... 😜
Ziua fericirii inca nu s-a terminat, iar copchilu' imi pune rabdarea si el la incercare ca deh! matematica nu o rezolvam cu cheia de 14 si un pic de ulei... si nici saiba d'aia "grower" n-am unde-i pune. 
Hai ca va pup! Semipamflet ca ... intamplarile is reale, dar limbajul... nu neaparat cel cu care v-am obisnuit.
🙃