luni, 23 aprilie 2018

Sal "Mousse de mer"

Sal tricotat din acril moale si pufos.

Avantajul salurilor este ca sunt atemporale. Sunt printre putinele lucruri din garderoba, de care te poti bucura intregul an, indiferent de anotimp. Iarna il poti purta in jurul gatului, bucurandu-te de caldura ce ti-o ofera. Primavara/toamna te poti bucura de el in toata splendoarea sa, purtandu-l pe spate peste un pardesiu, de exemplu. Iar vara, in serile racoroase iti poate incalzi umerii goi, oferindu-ti senzatia de confort, ramanand eleganta.

Pentru detalii trimiteti un mail la black_moruna@yahoo.com sau folositi rubrica de contact din dreapta paginii.



vineri, 20 aprilie 2018

Jurnal

Acesta este ultimul meu jurnal la 30 de ani... In cateva zile voi avea varsta mamei cand m-a nascut pe mine. 

O imagine... Peste..."drum" la vecini



Afara ... bate vantul tare. Dupa ce ne-am alintat cu ceva zile pline de soare, vantul acesta pare mai uricios si rece decat este.
Ieri... am continuat ce am inceput inca de saptamana trecuta si sper sa termin astazi cu tot. 
În casa ... e racoare.
In bucătărie ... mai am destule de facut. Am lasat-o la urma.
Mă gândeam ... la faptul ca nimic nu este intamplator, ca unele lucruri se pun in matca lor atunci cand trebuie si uneori de la sine, fara sfortari inutile. E drept ca iti trebuie cateodata muuuulta rabdare si pare ca nu vor fi in veci asa cum iti doresti.
Mesteresc ... Se pune ca am facut vreo trei perdelute? Tot la mesterit intra, chiar daca nu e nimic spectaculos in a pune o rejansa si a face un tiv. Am tricotat timid cateva randuri la bluzita galbioara.
Ascult ... cum suiera vantul.
Mi-e dor... de mine tanara si slaba. :))
Imi place ... combinatia aceasta de culori

Imi doresc... sa termin curatenia, sa sap petecutul de pamant din curte, sa mut menta in alta parte si sa pun in microgradina capsuni pentru Andrei. 

Dragilor, cam asta e. In acest weekend stam acasa fiindca eu am treaba, Andrei asteapta sa vina binoclul comandat, bate vantul si in gradina de la balta musteste apa... 

Va pup!


marți, 17 aprilie 2018

Sfarsit de saptamana

Pisica salbatica seamana cu motanul mamei, dar are coada mai groasa si o privire mai...ciudatica :))


la vanatoare de broscute


A vazut mama poza asta si m-a trimis la bicicleta ca-s grasuna.






Niciun pat nu-i mai bun ca sculele stapanului




Cat a asteptat Andrei seara ca sa aprindem focul! Recunosc ca si eu la fel de nerabdatoare eram.







Cu cat trec mai mult anii, cu atat constat si cred tot mai mult ca functionez pe baterii solare. :)) Ma tarasc prin iarna si fac treburile strict obligatorii, dar nu am puseuri de harnicie. Ei! Dar cum vine caldura si e soarele mai puternic, incep sa am miscorici in maini si talpi. Eu nu fac curatenie generala decat daca e cald. Adica nu ma apuc veci pururi amin sa scot covoarele inainte de Paste si sa ma nenorocesc spalandu-le cu apa rece. Nu-i mai bine sa astept eu vara pentru astfel de balaceli? Dupa atata asteptare cu sufletul la gura a primaverii iata ca au venit cateva zile la rand cu soare, caldura, geamuri deschise si harnicie la pachet. Zumzaiau albinele si io cu ele, asa ca imi trazni mie ideea sa ma apuc de curatenie dintr-aceea cu mutat de mobile. Zis si facut, asa ca am dat gata dormitoarele noastre si le-am si facut hainute noi la geamuri(constatand pentru a mia oara ca tare-i buna o masina de cusut in casa omului).

Cum ma chinuiam eu sa ma bag cat mai adanc sub patul din dormitorul nostru, dupa ce trasesem cu ultimele puteri de dulapul cu haine (nu am mai facut sport si m-am mai si ingrasat, deci chiar ultimele puteri) ma anunta sosul ca plecam in weekend la casuta din balta si el merge sa faca piata. Auileu! Dau zor sa termin pana la pranz, sa intind rufele din tura a treia de la masina de spalat, caci s-au adunat in atatea zile de sarbatoare si sa las casa curatica, frumusica pentru cand ne intoarcem. Vajaiam prin casa ca un Superman destoinic. Cand s-a intors omul meu eram deja cu piciorul pe butonul pentru strans cablul din aspirator si cu un ranjet falos anuntam ca sunt gata. Sosul rade si ma intreaba daca eu tin pe nou sau pe vechi. Aici, in zona Dobrogei, lumea tine pe nou, vechi si uneori pe amandoua. Iaca scart! Ce intrebare o fi asta pusa asa tam-nesam? Continua el fara sa astepte raspunsul: cred ca tii pe vechi ca daca tii pe nou afla ca azi e sarbatoare. Vaaaiiii! Ma duc si ma uit la calendar cu ochii ca ai melcului. Pfuai! Nu stiam eu de unde atata elan, atata spor si voiosie... Asta e acum. Ce puteam sa mai fac? Am comis-o...
Am facut bagajele si am plecat...

Acolo ne astepta gradina sa o pregatim pentru pus diverse. Jumatate de zi am smuls buruieni. Am dat de un serpisor miiiic, micut si bineinteles ca Andrei mi-a venit in ajutor si mi l-a luat din cale. Uite, mama ce dragut eee! Are si pete, si limbuta neagra... Daaa...tiii! ce frumusete. L-a salvat si pe Adi o data cand a dat de unul mai mare. E amuzant cum il striga taica-su sa vina sa ii ia sarpele. Cand ma apropiam eu de finalul gradinii simteam cum ma impunge soldul. Nu l-am bagat in seama si cu mersul piticului mi-am terminat bucatica de curatat. Ce sa vezi? Cand m-am ridicat ma durea cam tare si in orice pozitie m-as fi pus tot ma intepa. Ii zic prietenei mele si ea rade ca cica m-a batut Bojica fiindca am facut treaba de sarbatoare. De ce sa nu recunosc ca m-am gandit si eu la asta, dar daca nu am stiut?

Ei! Dar uite asa cu un picior vai mama lui tot am fost la plimbare sambata, mai ales ca Andrei a invatat sa conduca motorul barcii si trebuia sa il vad si eu. Adi a zis ca se descurca grozav si chiar asa e. E drept ca inca mergem incetisor ca melcul, dar eu nu-s in stare nici de atat ca tare fricoasa sunt la treburi dintr-acestea motorizate. Ii promisesem ca ne urcam in turnul de birdwatching din apropiere si acum nici macar soldul meu nu mai reprezenta vreo scuza. Noroc ca scarile de acolo sunt foarte faine si usor de urcat, cu multe popasuri. Andrei nu a vrut singur nici in ruptul capului, iar pe tatal lui chiar nu il incanta ideea sa se catere.

A fost tare frumos! De fiecare data ma simt de parca ar fi prima oara cand merg acolo, nu ma mai satur. Ma port de parca as locui in vreun oras mare, aglomerat si scap in natura cateva zile, dar chiar si nefiind asa tot e o diferenta intre acel loc si sat. E liniste, verde, fara oameni...

Si acum... gata! Am verificat calendarul; azi sigur nu e sarbatoare, asa ca sufrageria ma cheama sa ii fac ce le-am facut dormitoarelor.
Va pup!