luni, 10 ianuarie 2011

Nu pot sa pun pozele...

....de la Iasi deocamdata.Asteptam sa imi treaca starea aiurea ce o aveam sa va pot povesti ce am facut pe acolo si bineinteles sa pun poze.Din pacate aparatul nostru s-a stricat si astazi cand m-am hotarat sa scriu pe blog am realizat ca am luat de la Iasi alt cd cu poze.Nu imi ramane decat sa va povestesc cam ce am facut.
Drumul pana la Iasi a fost minunat.Noi am avut emotii ca Andrei se va plictisi si nu va fi cuminte,insa ne-a facut o surpriza extrem de placuta si a fost foarte vorbaret,insa cuminte si vesel.In apropiere de Iasi a inceput sa ne intrebe "unde-i IAsul"I-am zis ca dupa padure este Iasul.Bineinteles ca a trebuit sa ii explicam ce e padurea.Dupa ce a inteles si-a luat ursuletul,l-a lipit cu nasul de geam si a inceput sa ii explice:"Vezi usu?Asta e padurea,este multi copaci...multi,multi-asta inseamna padure,da?'nteles?"Am intrat in Iasi si am incercat sa ii explicam ca am ajuns in oras.Ce a inteles?Fiecare cladire mai mare e Iasi.Cum a ajuns la concluzia aceasta habar nu am.La un moment dat ne intreaba "Asta e iasul lu buna?Te rog fumos lasa-ma sa cobol sa meg a Iasul ala mareeeeeee!!!"
Cand am ajuns la bunici ne-am gandit sa il lasam sa doarma cu buna.Pe la noua jumatate suna telefonul lui Adi si il aud cum vorbeste cu Dei:"Tata nu veau aici!Nu pace aici!VEau cu tine si mami!"Stiti ce rapizi am fost?In 10 minute eram gata.Radeam cu sosul si cu nasii(caci la ei in vizita eram) ca daca ma suna mama in liceu sa ma cheme acasa de la vreo petrecere sau ceva,lejer reuseam sa mai obtin o ora sau poate mai mult.Insa cand a sunat mogaldeata noastra de numai 2 ani jumate imediat ne-am comformat.
Pentru noi nu a fost cine stie ce la Iasi...vizite,cateva dupa-amieze mai libere si cam atat,insa bucuria lui Andrei a fost enorma pentru ca bunicii i-au facut toate poftele si a fost numai in centrul atentiei.
Chiar in ziua in care am ajuns a nins mult si frumos.Bunul venea in fiecare zi dupa Andrei si il plimba cu saniuta prin parc.Noi acolo locuim intr-un capat al parcului si socrii pe la mijlocul lui.Aratau foarte frumos impreuna.Eu ii urmaream de fiecare data de la fereastra bucatariei...bunul imbracat cu pantaloni de stofa la dunga,palarie pe cap si cu mersul lui elegant,iar Dei imbracat precum un urs,tot numai un zambet si cu obrajori rosii numai buni de pupat.Mergeau zi de zi si hraneau porumbeii dupa care se duceau acasa la bunici.Acolo nu stiu prea bine ce faceau,dar imi inchipui ca dorintele ii erau implinite nepotului :D.
Intr-o seara a reusit Dei si s-a incuiat singur in sufragerie.Nu va pot spune in ce panica am intrat eu si bunicii.Nu mai stiam cum si ce sa ii mai spunem ca sa poata descuia usa.Deja ne puneam problema cum sa il convingem sa plece de langa usa sa putem sparge geamul.El incepuse sa planga...nu tare,dar destul cat sa ne faca sa tremuram pe langa usa.Intr-un final cu o ultimul gram de calm si rabdare i-am mai explicat o data ce trebuie sa faca si am reusit.Dei a deschis usa si a iesit triumfator.Ne imbratisam mai ceva ca la "Surprize,surprize" :))Doamne ce emotii am avut!!!
Am fost si la "minitze"-luminite;adica la plimbare pe bulevard si in centru unde este bradul impodobit.De acestea s-a bucurat foaaarte tare si chiar daca era frig si eu am foat tare vesela la vederea bradului,a oamenilor de zapada din beculete,a saniei Mosului si mai ales la bucuria imensa a lui Andrei.Peste tot straluceau beculete si canta muzica de iarna.Andrei nu stia unde sa se duca mai intai si tot striga"mami uite mosul!Mami uite badul mare!Tata uite minitze fumoase!Uite...cutzu!"...uite...si iar uite :)Era fascinat.Ce sentiment minunat este cand iti vezi copilul multumit,vesel...este extraordinar!!!
Revelionul l-am facut la bunici si l-am lasat pe Dei sa stea pana la 12 dupa ce la pranz a dormit cu mine destul de mult.El de obicei la opt jumatate,maxim noua e in pat si pe la 11 era asa de buimac ca incepuse sa se cam loveasca de mobile.Ma hotarasem sa mergem acasa sa il culc,dar si-a revenit imediat cand a auzit planul,asa ca am stat pana la 12 sa vedem artificiile.Credeam ca va fi mai impresionat si mai mult de asta l-am tinut pana tarziu,dar nu a fost chiar atat de incantat,iar nooi am mancat cam multisor si ne-a fost rau...asa ca nu ma pot lauda cu un revelion foarte special.
Concluzia este ca noi preferam sa stam acasa de sarbatori...Singurul lucru care a meritat cu adevarat a fost veselia lui Andrei.
Imi pare nespus de rau ca nu am poze,dar cum reusesc sa fac rost de ele,cum vi le arat :D.
Va dorim o saptamana minunata!
Va pupacim!

3 comentarii:

  1. La multi ani in 2011 ! Bine ati revenit acasa...Bag eu seama ca ati facut o bucurie mare copilului cu excursia de sarbatori la bunici...Sa va fie de bine si sa fiti sanatosi sa mai faceti asemenea excursii!
    Va pup si va imbratisez si va doresc un an plin cu bucurii si impliniri!

    RăspundețiȘtergere
  2. mai,mai mai,tare v-ati mai destrabalat!Uratilor,reparati aparatul ala si postati mai repede poze , ca mor de pofta de "besel"!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc Ana-Maria!Te pupam cu drag!
    Mama si eu de abia astept sa reparam aparatul.Te pupam!

    RăspundețiȘtergere