joi, 5 mai 2011

Clematita

Ca orice iubitor de plante am si eu o lista cu ... dorinte . Aceasta floare era pe ea . Soacra mea , fara sa stie mi-a adus trei plante si nu doar una . Teoretic este una alba , una roz si una mov . Indiferent daca va fi asa sau voi pati ca si cu crinii de anul trecut , cand ar fi trebuit sa fie unul rosu , unul galben si unul alb , iar ei au fost toti bej ; eu ma voi bucura foarte tare daca se vor prinde si vor inflori . ( Apropo de crini : anul trecut pentru ca m-am suparat un pic pe ei :D i-am pus in gradinuta chiar daca nu eram sigura daca rezista peste iarna , iar acum in primavara nu le-am dat prea multa atentie si ei mititeii mi-au facut o surpriza ditamai ... au rasarit si s-au si inmultit de trei ori mai mult :D.)
 M-am bucurat foarte tare sa constat ca clematitele merg foarte bine si in ghivece mai mari pentru ca imi place tare mult cum arata aceasta planta la coltul casei , iar eu nu aveam unde sa le pun pe langa casa .
Asa arata , dar sunt o multitudine de feluri :



SURSA FOTO

Denumire ºtiinþificã:Clematis spp.
Denumire popularã:Clematitã, Curpen
Tipul plantei: cãþãrãtoare perenã
Gabarit: 0,5 - 15 m, funcþie de varietate
Lumina ºi temperatura:
 Numãrul de ore de expunere directã la soare depinde de varietate. Existã varietãþi care se simt bine cu 1-2 ore de soare (expunere nordicã) ºi varietãþi care au nevoie de expunere sudicã (8-12 ore de soare direct) pentru a se dezvolta sãnãtos.
Flori, frunze, fructe:
 Unele varietãþi încep înflorirea din aprilie (de ex. Clematis Atragene) ºi alte varietãþi înfloresc pînã în noiembrie ( de ex. Clematis terniflora). Dupã înflorire ºi seminþele sînt decorative.
Solul:
Solul trebuie sã aibã drenaj bun ºi sã fie bogat în substanþe nutritive. În groapa în care se face plantarea se adaugã compost sau gunoi de grajd vechi de peste un an. Poziþia idealã pentru clematite este cu rãdãcina la umbrã ºi cu tulpina la soare. De aceea este recomandat ca în jurul clematitei sã fie plante care sã-i umbreascã solul. Sînt recomandate plante cu rãdãcini puþin adînci, care sã nu deranjeze rãdãcinile clematitei. De asemnea, se recomandã fie plante perene, fie plante anuale care se auto-însãmînþeazã, deoarece clematitei nu îi place sã fie sãpat pãmîntul în jurul sãu.
 Dacã planta este þinutã în ghiveci, acesta trebuie aºezat la umbrã ºi îmbrãcat cu staniol. Se recomandã ghivece adînci, de mari dimensiuni (diametrul de 30 cm si adîncimea de 40-50 cm.
Udarea:
Solul trebuie sã fie umed, planta are nevoi destul de ridicate de apã. În perioadele secetoase clematita se udã abundent, în aºa fel încît apa sã pãtrundã adînc în sol.
Aerul: nimic deosebit, clima din România este adecvatã.
Ingrãºãminte:
În general, nu este nevoie de fertilizare. Dacã solul este sãrac, fertilizarea se face anual, în aprilie, cu un fertilizator cu solubilitate scãzutã.
Inmulþire:
Înmulþirea clematitelor prin seminþe este destul de laborioasã.
Seminþele trebuie sã se maturizeze pe tufã ºi se culeg la sfîrºitul toamnei. Se planteazã imediat ºi se plaseazã afarã, la rece peste iarnã (stratificare). Primãvara ghiveciul se udã ºi se introduce într-o pungã transparentã pentru a pãstra umezeala. Apoi se aºteaptã între o lunã ºi 3 ani (funcþie de varietate) pînã seminþele germineazã. În tot acest timp trebuie asiguratã umiditate constantã ºi aer (punga nu trebuie sã fie închisã ermetic).
Înmultirea prin butaºi se face, fie primãvara cu butaºi verzi, fie vara cu butaºi semilemnoºi sau iarna, cu butaºi lemnoºi. Cel mai uºor este cu butaºi verzi, dupã cum urmeazã. Primãvara se recolteazã un lãstar proaspãt crescut. Se îndepãrteazã partea crudã de deasupra, care se îndoaie cînd lãstarul este þinut vertical. Imediat sub aceastã porþiune se pãstreazã partea verde, respectiv 1 nod cu frunze, astfel: se taie deasupra nodului la aprox. 2-3 cm ºi sub nod la aprox. 10-20 cm. Aceastã tãieturã se face fie sub apã, fie normal dar butaºul se introduce imediat în apã. Din cele 2 frunze rãmase pe butaº, una se îndepãrteazã ºi cealaltã se taie la jumãtate. Toate tãierile trebuie fãcute cu unelte foarte ascuþite, pentru a avea suprafeþe tãiate cît mai uniform. Aceasta impiedicã într-o oarecare mãsurã putrezirea. Se înfige tija inferioarã într-un amestec de o parte turbã ºi o parte nisip, care, în prealabil, a fost tratatî cu fungicid. Drenajul trebuie sã fie foarte bun, altfel butaºul putrezeºte. Se þine la rãcoare îintre 15-20 grade) ºi luminã, dar nu soare direct. Dupa 3-7 sãpatãmîni ar trebui sã aparã un lãstar nou din nod, semn cã butaºul s-a prins.
 Înmulþirea prin marcotaj este cea mai puþin laborioasã. Se alege o ramurã joasã, crescutã în anul curent sau în anul trecut ºi se îngroapã o porþiune cu 2 noduri (bineînþeles, fãrã a o rupe de pe planta-mamã). În anul urmãtor, ramura va avea rãdãcini ºi va putea fi detaºatã ºi replantatã.
Condiþii de iernare:
Clematitele sînt bine adaptate climei din România ºi ierneazã afarã fãrã probleme. Cu toate acestea, este recomandabil ca iarna, pãmîntul din jurul rãdãcinilor sã fie acoperit cu frunze, paie sau coajã de copac. Clematitelor plantate în ghiveci li se va asigura o oarecare protecþie pe timp de iarnã. Pentru a evita îngheþarea întregului volum de pãmînt din ghiveci, acesta va fi învelit sau aºezat într-un loc mai ferit (balcon închis, garaj etc)
Boli ºi dãunãtori:
 Clematita este, în general, rezistentã la boli ºi dãunãtori. Aceºtia din urmã o pot ataca ocazional. Afidele pot ataca pãrþile moi ale plantei. Melcii pot ataca frunzele. De asemenea, ºoarecii pot roade rãdãcinile. Cea mai periculoasã boalã este un mucegai care apare, în general, dacã planta este aºezatã într-o poziþie care nu favorizeazã circulaþia aerului. Toate pãrþile afectate de mucegai vor fi îndepãrtate ºi se va aplica un tratamnet cu fungicid (Topsin).
Îngrijire, particularitãþi:
Tãierea anualã este cea mai importantã componentã a îngrijirii clematitei. Prin tãiere se asigurã înflorirea abundentã. Tãierea se face la începutul lunii martie. Dacã tãierea se face mai tîrziu, se va întîrzia înflorirea. Tãierea se va face cu foarfece foarte bine ascuþite, pentru a nu zdrobi þesuturile. Întotdeauna tãierea se va efectua la 0,5 1 cm deasupra unui nod sãnãtos. Nu toate varietãþile se taie în acelaºi fel. Clematitele, dupã modul de tãiere, se împart în 3 tipuri.
Tip 1: nu necesitã nici un fel de tãiere, decît cea pentru corectarea formei. Tãierea se va face imediat dupã înflorire (dar nu mai tîrziu de iulie) ºi mai sus de 1 m de la sol. Din aceastã categorie fac parte clematitele care înfloresc primãvara devreme, pe crengile crescute în anul anterior.
Tip 2: tãierea se face primãvara, în martie, la 1 - 1,5 m de la bazã la plantele mai mari de 3 ani. În primul an dupã plantare, tãierea se va face la o înãlþime de 25-30 cm iar în al doilea an la 65-75 cm. În general, din aceastã categorie fac parte hibrizii cu flori mari, care încep înflorirea în mai, pe crengile crescute în anul anterior.
Tip 3: Varietãþile care înfloresc tîrziu ºi pe crengile crescute în anul curent se taie scurt, la 20 - 50 cm deasupra solului, respectiv deasupra celui de-al doilea sau celui de-al treilea nod. Tãierea se va efectua în martie.
Indiferent de categoria din care fac parte, toate clematitele se taie la 30 cm în prima primãvarã de dupã plantare. Aceastã tãiere va reduce înflorirea în anul curent dar va stimula lãstãrirea la bazã ºi o creºtere viguroasã în anii urmãtori.

 SURSA: www.egradini.ro/forum

3 comentarii: