sâmbătă, 16 iulie 2011

De la bunica

Cand am fost la Iasi am fost in vizita la bunica lui Adi de la tara. Era pentru prima data cand ne intalneam si sper din toata inima ca nu pentru ultima data. Este bolnava si nu se poate da jos din pat pentru ca are probleme cu picioarele. Mi-a fost draga din prima clipa si cand am vazut bucatica aceea de om zbarcita, cu ochii in care puteai sa vezi ca viata nu i-a fost usoara m-a emotionat foarte tare. Am sentimentul ca si ei i-a placut de mine. Am plecat de acolo trista, dar bucuroasa... nu stiu cum sa explic. Imi pare rau ca nu am fost inspirata sa ii fac poze lui Andrei prin curte caci era tare frumos. Am mancat dulceata de nuci facuta de matusa lui Adi si miere direct de pe faguri din stupii unchiului.
Eu tocmai in acea perioada cautam un tol- asa ii spunem noi. Este o traversa facuta din fasii de materiale de la diverse lucruri cum ar fi haine sau orice altceva. Am intrebat-o pe mama daca mai aveam pe acasa si mi-a zis ca nu mai ramasese nimic. Cine mai pune in casa toluri de pe vremea bunicii?! Le-au folosit pentru a acoperi diverse lucruri prin magazie si la ratuste si pui. Am intrebat-o pe matusa lui Adi si bucuroasa mi-a adus unul. Vai! Ce incantata eram, mai ales ca este facut chiar cu mana bunicii.
 L-am pus in bucatarie. De fapt pentru asta si cautam. De fiecare data cand trec pe acolo ma face sa zambesc pentru ca imi place si il pretuiesc cu atat mai mult ca stiu de cine e facut.
Sambata frumoasa si week-end placut va doresc!

3 comentarii:

  1. ...SA STII CA ARATA INTR-UN MARE FEL!!!uau,asta a fost cand am vazut cum vine,nesperat de frumos ,rusticul cu modernul,este chiar o surpriza,placuta evident!Foarte frumos,serios ,cel putin din punctul meu de vedere...si-apoi cate ganduri,cate amintiri puse in acele randuri tesute?!?!?!
    ...ei ca da!!!la toti ne vine randul,stai un pic,cand vei intreba cum de-ti pune inteligenta si altele la indoiala ca stii sigur ca era de alta parere si cand ti-o raspunde:"DA ma mami atuncea eram mic,tu esti insa la fel!!!"va pup!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Si in sufrageria mea taraneasca:),am astfel de covoare pe jos.imi sunt tare dragi,mai ales ca imi aduc aminte de copilarie.Impreuna cu bunica teseam la razboi asemenea lucruri.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mama, nici eu nu ma asteptam sa imi placa chiar atat de mult.

    Angi, cred ca este minunat cand iti aduci aminte de astfel de lucruri.

    RăspundețiȘtergere