miercuri, 27 iulie 2011

Transformari

    Ma uitam ieri la pozele cu Andrei de cand era mai micut. In afara transformarilor prin care a trecut, crescand am observat cat de diferita era casa noastra. La ce ma refer? Pai la dezordinea din jurul nostru si la delasarea mea. Nu intotdeauna am fost preocupata de lucru de mana si nici ordonata nu eram.
    La inceputul relatiei mele cu Adi eram foarte bine organizata, mereu era ordine si curatenie in casa, insa de multe ori simteam ca mintea mea era dezordonata. Nu stiam ce inseamna o relatie, visam la filmele siropoase vazute la televizor si credeam ca sunt aplicabile in realitate. Desi eram fericita pentru ca eram indragostita si il iubeam pe sos, atunci doar iubit, eram mereu nemultumita.
    Toate aceste lucruri au mers si mai rau dupa ce am nascut. Totul era foarte nou pentru toti, eram mereu obosita si foarte dificila. Intotdeauna aveam ceva de reprosat, nici nu ma trezeam bine dimineata ca ma si luam de Adi si ca sa fie totul complet in ceea ce priveste casa eram intr-o totala delasare. Stau acum si ma intreb cum reuseam sa traiesc asa? Ajunsesem sa cred cu toata taria ca sunt nefericita si ma enervam ca sotul nu ma intelege. Gandind acum la rece imi dau seama prin ce a trecut si el si cata rabdare a putut avea cu mine asa posesiva, ursuza, uricioasa, mereu pusa pe harta si pe plans si mai ales atat de dezordonata. Eu am ales sa ma ocup singura de Andrei si nu as fi recunoscut nici in ruptul capului ca de fapt nu faceam fata asa ca am ales sa imi canalizez energia catre cel mic si restul sa las in bataia vantului. Desi nu faceam ceea ce trebuie tot eu eram cea cu pretentii si asteptam de la sos sa ma inteleaga si sa imi recunoasca meritele. Ce merite? Cand se uita in jurul lui vedea numai dezordine, gateam foarte rar si eram ursuza. Tocmai faptul ca foasta lui prietena nu era  gospodina a fost principalul motiv pentru care s-au despartit. Sa nu intelegeti gresit cum ca sotul ar vrea o femeie care sa stea numai la cratita, ci se gandea ca daca ea nu era in stare sa aiba grija de casa si de ea (nereferindu-ma la haine si creme) cum ar putea avea grija de o familie?  Toate astea au durat o perioada destul de lunga... poate prea lunga.
    Imi facusem primul blog si pierdeam vremea pe internet in loc sa fac ceva sa ies din starea in care eram.
Intr-o zi am descoperit blogul Irinei  . De asta aveam nevoie. Sa am un punct din care sa incep. Problema nu era ca nu voiam ci cred ca mai degraba ca nu stiam cum sa incep, care sa fie primul pas. Am stat toata seara dupa ce il culcasem pe Andrei si am citit tot ce postase pana atunci. Am inceput cu o postare despre organizarea casei. Era exact ce imi trebuia; era ca si cum cineva m-ar fi tras de maneca si mi-ar fi aratat usa pe care trebuie sa intru. Irina are trei copii mici si cred ca asta m-a trezit cel mai bine. Daca ea putea de ce nu puteam si eu? Cand am inceput sa imi revin l-am vazut si pe sos cum usor, usor se lumineaza si el.
Ok. Imi facusem ordine in casa si in maxim o saptamana totul era pus la punct asa cum trebuia, gateam din nou si lucrurile mergeau spre bine. Dar mintea? Ce faceam in mintea mea? Eram inca cu probleme la mansarda... inca cautam nod in papura, aveam senzatia ca sunt nefericita si ca Adi nu ma intelege si nu apreciaza ce fac.Toate acestea din cauza lipsei de ocupatie si a monotoniei.
    Am descoperit prima data decoupage-ul si m-am apucat de decorat cu servetele. Imi placea foarte mult, dar nu puteam lucra decat noaptea, cand Andrei dormea. Dupa aceea am gasit un forum super  despre lucru de mana si am inceput sa crosetez si mai tarziu incoace sa cos la masina de cusut. Gasisem sa fac ce imi placea in timpul in care nu gateam sau nu faceam curat si nu mai aveam timp pentru scenarii negative in mintea mea.... nu ma mai plictiseam. Norocul meu este ca am avut sustinerea lui Adi in tot ce am incercat sa fac. Prima data incepusem cu bijuterii din margele, dar am realizat ca nu prea era de mine si am abandonat materialele printr-un sertar. Sotul niciodata nu mi-a reprosat ca am cheltuit niste bani pe degeaba si de fiecare data cand ii ziceam ca vreau sa incerc ceva nu spunea nu.
    Acum nu imi mai las mintea sa zboare aiurea si ori de cate ori simt ca ceva nu e in regula caut repede o solutie.
    Sunt linistita, fericita, fac multe lucruri care imi plac, am casa intr-o ordine aproape perfecta mereu (uneori poate exagerez un pic :D ), am grija cu drag de sot si de Andrei si toata lumea este multumita. Totul s-a imbunatatit.
    Ideea este ca noi trebuie sa ne straduim sa schimbam lucrurile in bine pentru ca nu vine nimic din cer, lipsa de ocupatie si plictiseala dau frau liber pesimismului si daca nu sunt evidente pentru ca avem mintea incetosata, trebuie sa cautam lucrurile bune la cel de langa noi.
    Nu stiu ce mi-a venit sa impartasesc asta cu voi...  Poate va fi pentru cineva "tragerea de maneca" de care am avut eu nevoie. Nu se stie :)
                                             Cu drag,

9 comentarii:

  1. eu te apreciez pentru ca ai avut taria sa ne povestesti aceste lucruri. este o descriere a unei depresii prin care cred ca ai trecut dupa nastere. multor femei li se intampla asta.
    din depresie se poate iesi in multe feluri, dar semnul ca esti pe calea cea buna este reluarea activitatii. faptul ca ti-ai gasit si te-ai apucat de un hobby arata ca incepi sa te vindeci si totodata te si ajuta sa te vindeci.
    irina, cu blogul ei, m-a sustinut si pe mine moral in depresia de dupa lasatul de fumat. a fost pentru mine ca un colac de salvare. intram mereu la ea pe blog ca sa imi mai ridic moralul, sa imi mai alimentez visele si sperantele. sa-i dea Dumnezeu sanatate pentru asta, iar noua puterea de a trece peste pesimismul nostru cred ca innascut.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc Cristina! Mi-a fost foarte greu si celor din jurul meu la fel. Este foarte greu sa traiesti langa un om cu aceste stari si niciodata sa nu stii ce sa faci ca sa il vezi macar o data multumit si mereu orice ai face sa ai emotii ca interpreteaza lucrurile negativ.
    Sper ca depresia dupa lasatul de fumat ti-a trecut.

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna
    Numele meu este Iacob Constantin si va scriu pentru ca as dori sa facem un schimb de linkuri - 3 way link exchange - in sensul ca eu voi pune linkul dumneavoastra pe http://iasi-anunturi.blogspot.com/ iar dumneavoastra imi adaugati un link catre http://iasi365.com cu titlul Iasi (fara diacritice).
    Astept raspuns de la dumneavoastra indiferent daca acesta este negativ sau pozitiv. Daca doriti sa facem schimbul doresc sa-mi spuneti titlul linkului dumneavoastra.
    Va doresc o zi buna si tot ce va doriti.

    RăspundețiȘtergere
  4. ok. Eu deja am pus link-ul deoarece imi place site-ul. Titlul pentru link-ul meu: Shoricel in Delta . Merci!

    RăspundețiȘtergere
  5. ...Incepusem sa comentez dar la timp mi-am dat seama ca mai bine nu!Stii ca stiu si stii ce simt asa ca inca odata,(oare a cata oara) toata iubirea,respectul si admiratia mea pt.voi!!!Doar atata pot spune si chiar nu mai adaug nimica:Dumnezeu va iubeste si a inlesnit ca totul sa fie gestionat bine in final!!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Toţi trecem şi prin momente de cumpănă prin viaţă. Iar marile transformări/schimbări, ne prind uneori nepregătiţi. Important este că ai trecut cu bine mai departe, că eşti mai puternică şi înţeleaptă acum!
    Multă sănătate şi să fiţi fericiţi! :-)

    RăspundețiȘtergere
  7. Multa sanatate si tie Alexandru! Am invatat ceva din asta si am descoperit cat de mult ma iubeste sotul meu si cred ca asta este absolut minunat.

    RăspundețiȘtergere
  8. ma bucur ca ti-a folosit ce am scris pe blog.Spor la toate in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  9. Mi-a folosit foarte mult si de fiecare data cand am ocazia o voi spune si ii voi multumi lui Dumnezeu ca am descoperit blogul tau. Multumesc!

    RăspundețiȘtergere