vineri, 9 decembrie 2011

"Minivacanta" la Iasi

Pentru Andrei a fost foarte frumos deoarece toata ziua statea la bunici. Bunul cat era ziua de lunga se juca cu el si ii facea toate poftele. De la poftele astea s-a si imbolnavit un pic pentru ca a mancat prea multe dulciuri si a avut dureri de burtica. De la prea multa harjoneala transpira asa ca a racit putin, dar si-a revenit repede. Cel mai mult cred ca i-a placut sa mearga in parc sa hraneasca porumbeii. Despre asta ne povesteste cel mai des.
Adi si-a rezolvat toate problemele la masina si si-a luat noul buletin, caci de fapt acesta a fost motivul pentru care ne-am dus. Ne-am facut poftele culinare pe care nu ni le putem satisface aici, caci nu gasim ce ne trebuie si am reusit sa cumparam cadoul pentru Andrei.
Cand am fost sa ii luam lui Diiutzu cadoul am stat cred ca vreo trei ore la standul cu jucarii fara sa ma pot hotari ce sa iau. Pana la urma a aparut Adi cu o masina mare cu telecomanda. Am zis ok caci doar o data pe an e Craciunul si cam una din foarte putinele ocazii in care ii luam noi jucarii. Nu ii iau lui Andrei jucarii de acest gen, ci prefer plastilina, sau lucruri care ii pun mintea la treaba pentru ca se plictiseste foarte repede si sunt bani dati aiurea. Cand mergeam spre casa am vazut masinute doar un pic mai mici, tot cu telecomanda. Am vazut ochii sotului cum sticlesc si deja ii auzeam gandurile. Nu aveau pretul afisat asa ca m-am dus sa caut pe cineva care sa imi ofere pretioasa informatie. Era ok pretul si cand i-am zis lui Adi am hotarat pe loc si fara prea multe discutii ca luam doua. Nuuu! Nu avem doi copii. Una este pentru tati. Singura mea conditie a fost ca pana la Craciun nu au voie sa se joace cu ele, iar Andrei nici macar sa nu le vada. Acum sosul este foarte nerabdator si asteapta cu sufletul la gura dimineata de desfacut cadouri ca sa se poate juca impreuna cu Andrei. Ca sa nu intelegeti gresit: sotul meu este un om foarte responsabil si cu picioarele pe pamant, dar mai are unele dorinte din copilarie pe care nu si le-a satisfacut si acum profita de faptul ca are un baietel. Eu sunt bucuroasa ca se vor juca impreuna, el este incantat ca se va juca cu masinuta cu telecomanda, Andrei sunt sigura, ca va fi incantat si el, asa ca toata lumea e multumita. Sunt absolut sigura ca daca am fi avut o fetita i-as fi luat cel mai frumos carut de papusi si bebele care bea lapte si are hainute si scutece. :D

De fiecare data cand plecam la Iasi sunt foarte bucuroasa insa dupa doua, trei zile deja vreau acasa. Cu fiecare vizita acolo suntem tot mai ingrijorati de faptul ca in scurt timp va trebui sa ne mutam acolo. Poate suntem noi prea indragostiti de loc'sorul nostru linistit, curat de aici si vedem doar defecte cand ne ducem acolo.
In Iasi avem un apartament intr-o zona buna cu un parc foarte frumos, dar nesimtirea este la ea acasa. In fiecare dimineata ne-am gasit masina scuipata de unul din vecinii care stau mai sus de noi, oamenii isi arunca gunoaiele pe geam, in aproape fiecare copac din parc atarna o punga luata de vant, e galagie continua. Intr-o dimineata cand am scos capul pe geam o vecina mi-a scuturat o traversa in cap. Cand am fost in vizita la soacra mea, care sta in celalalt capat al parcului, langa intrarea in bloc erau pungi de gunoi imprastiate, in conditiile in care pana la ghena de gunoi nu sunt decat vreo sapte, opt metri. Oare e asa de greu sa pui gunoiul unde trebuie?! Nu mai pun la socoteala aglomeratia din trafic si pietonii, care pur si simplu se arunca in fata masinii prin locuri nepermise caci se enerveaza sotul mai mult decat mine la capitolul acesta, el fiind soferul. Cand am intrat in oras mirosea de la canalizari si Andrei a inceput sa strige ca pute. Ne intreba a ce miroase asa urat. I-am zis ca miroase a civilizatie. Noua ni se pune mereu intrebarea de ce stam aici in salbaticia aceasta, cu drumuri cu noroaie, la tara. Primim invitatia de a ne reintoarce in "civilizatie". Daca asta inseamna civilizatie in orase eu una ma lipsesc.
Suntem noi oare dusi cu capul si gandim aiurea? Nu stiu... Oricum deocamdata nimic nu ne urneste de aici.
Aaaaa! Am uitat... Ca sa fie totul complet si sa nu avem doar un gust amarui la plecare, ci amar in toata regula, dupa ce am iesit din Husi ni s-a spart geamul din spate de la masina. S-a desfacut in mii de bucatele instantaneu. Adi s-a gandit ca a fost lovit cu ceva inca din oras, dar ca folia l-a mai tinut intreg putin pana la hurducaielile de pe drum. Ne-am intors la noi la vie, unde avem niste cumetri de-ai soacrei si ne-au ajutat de-am lipit niste folie si asa am calatorit.
Peripetii....
Acum pe ultima suta de metri din acest an avem tot felul de bobarnace mai mici sau mai mari. Sper ca se vor sfarsi o data cu anul si vom incepe 2012 mult mai bine.
Va pup!
V-am zis ca mi-a fost dor de voi? Da. Mi-a fost foarte dor!
Pupici!

2 comentarii:

  1. Sa stii k e frumos sa poti locui in 2 zone total diferite, din medii diferite. Nu toți suntem privilegiați așa, mai ales k vb de Copoul ieșean și de Delta pescărească. Sa va fie intoarcerea plina de caldura sufleteasca, liniste, pace și armonie! Mulți pupici mai ales pt cel mai „soricel” din familie.

    RăspundețiȘtergere
  2. Intr-adevar este un privilegiu uneori :D
    Multumim de urari!

    RăspundețiȘtergere