duminică, 8 ianuarie 2012

Poceli :)

Ieri am fost impreuna cu Andrei la magazin.
De degetelele lui s-a lipit un ou Kinder. Bineinteles ca atractia era surpriza si nu ciocolata. A ajuns acasa si l-a desfacut.
-Andrei hai sa te ajut sa faci titirezul din ou.
-Nu. Lasa-l pe tata ca el stie instroptiunile. Tataaaaaaa vino sa ma ajuti! Uite instroptiunile.
-Andrei instructiuni.
-In-strup-tiuni.
smileys
-Zi doctor!
-Doptor
-Cum se numesc cei care sting focul?
-Compieri?
Uite asa am reluat sirul cuvintelor pocite, care ne amuza de fiecare data. Uneori Andrei stie sa spuna cuvintele corect, dar ii place foarte mult cand ne vede razand si continua sa le spuna pocite.

Tot ieri, fiind sarbatoare si ziua mea in casa era o atmosfera foarte relaxata si vesela. Eu cu tata ne-am pus pe sotii si ne jucam. Andrei a avut senzatia ca ne certam si ne batem, caci ne cam ciufuleam un pic (da, de multe ori ne cam purtam precum copiii... mai mult eu smileys) si a venit incruntat la noi:
-Tata inceteaza! Si tu mama! Incetati amandoi! Ei! Nu va este rusine!?
-Andrei, eu cu tata nu ne certam, doar ne jucam, glumim.
-Da?
-Dap!
S-a intors si a plecat la desene linistit.
Pacifistul mamii mic. Asa imi este de drag cand il vad ca ia pozitie si il cearta pe cel care ridica tonul. Imi place ca nu este un copil gelos si daca eu cu sotul ne imbratisam nu vine, asa cum am vazut alti copii, sa ne desparta sau sa se miorlaie, ci eventual se chinuie sa ne imbratiseze pe amandoi in acelasi timp. Atunci il luam intre noi si avem parte de o imbratisare de grup.
Duminica frumoasa!

Un comentariu: