vineri, 9 martie 2012

Dupa ce am venit de la mama am vrut sa pun cateva poze cu Diiutzu, dar calculatorul sau blogul meu are ceva si imi pune serios rabdarea la incercare cand vine vorba de incarcat poze.
Andrei s-a intalnit cu nepotelele mele. S-a bucurat enorm deoarece le place foarte mult. Eu tot ma mir pentru ca nu imi dau seama cand au crescut asa de mari. Parca ieri mergeam din cand in cand sa am grija de bebeluse si acum... una este la liceu si cealalta clasa a VIII a. Sunt frumusele si destepte. Cel mai mult imi place ca desi sunt deja domnisoare au ramas tot niste copilute cu preocupari de copii. In ziua de azi este mare lucru cand vezi copiii ramanand copii. Avem poze doar cu surioara mai mare.

Mi-a folosit foarte mult faptul ca uneori stateam cu ele cand erau mici de tot. Cand l-am nascut pe Andrei nu m-am ingrijorat ca nu stiu sa schimb scutece sau ca nu stiu sa ii fac baita. Aveam multa incredere in mine chiar daca era foarte micut si parea fragil.

Andrei nu mai stia cum sa se lipeasca de Bianca si cum s-o mai induplece sa se joace cu el.Se apropia de ea usurel si incerca sa o mangaie, sa o pupe. O privea atat de gales in ochi si incerca sa ii povesteasca ce face el acasa, ii punea intrebari, iar Bianca il lua in serios si vorbea foarte frumos cu el.


Intotdeauna este o placere cand le revad.

La noi ieri a nins si peste tot este un strat subtirel de zapada. Cand a fost baba mea, pe sapte, a fost o zi minunata cu soare si cu ciripit de pasarele. Puteam garanta ca primavara a sosit si ca iarna nu se mai intoarce, dar... In fiecare an constat ca pana nu trec si babele pe vechi vremea ne ofera surprize.
Va pup!
O zi minunata!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu