sâmbătă, 7 aprilie 2012

Ieri va spuneam...

...de motivaţii. Astăzi într-un fel tot de asta încerc să vorbesc. La începutul anului îmi propusesem să am mai multă grijă de aspectul meu. Nici nu îmi dau seama când a trecut timpul şi constat cu regret că nu am făcut nimic...ba dimpotrivă. Mănânc cam nesănătos, mă îmbrac prea lejer prin casă (adica uneori îi port tricourile soţului şi haine lălâi) şi nici nu mai ţin minte când m-am machiat ultima oară, iar crema este aliatul meu doar când vine vorba de mâinile uscate. Nu e bine deloc. Ca să mai pun paie pe foc m-am şi îngrăşat de la medicamente, cred. Nu sunt foarte grasă, dar destul încât soţul să îmi atragă atenţia, Andrei să observe şi el, iar eu să mă gândesc că vara asta peste colăcei va trebui să port tricouri mai lărguţe şi lungi. Trebuie luate măsuri şi mă gândesc serios la asta, dar o amân de pe o zi pe alta.
Prima măsură a fost să îmi caut pe internet câteva exerciţii, pe care să le fac. Când mă uitam pe youtube după ele Andrei mă tot pistona, iar soţul ca să râdă de mine îi zice: "Las-o măi pe mama că face sport!". Deşi îmi plac mişcările mai antrenante am constatat că nu pot să le fac deoarece inima mi-o ia serios la galop şi îmi dau duhul. Ultima oară când le-am încercat m-am cam speriat, am luat pastile şi am decis să le las pentru alţii mai sănătoşi ca mine. M-am oprit până la urmă la Pilates.
Dintre toate filmuleţele acesta mi s-a părut cel mai fain. Soţul mi l-a descărcat şi aşteaptă cuminţel pe DVD până îmi găsesc eu ambiţia pe care am rătăcit-o prin casă, pe undeva.



Am mai găsit câteva cu aceeaşi instructoare, pe care le-am descărcat. Nu voi încerca să vă mint şi să spun că nu am timp să le fac. Nu ştiu de ce sunt aşa delăsătoare când vine vorba de mine. Fac două, trei zile şi apoi mă opresc, deşi îmi doresc să arăt mai bine şi visez cu ochii deschişi că scap de colăcei, că voi avea un corp tonifiat şi nu îmi va mai tremura grăsimea la fiecare pas. De ce este atât de greu să fiu ambiţioasă cand trebuie să fac ceva pentru mine?
Dacă faceţi sport acasă...voi cum v-aţi găsit motivaţia şi ambiţia să nu renunţaţi?
Am găsit mai multe bloguri şi siteuri străine care vorbesc despre asta. Trebuie să le studiez mai bine. Am citit pe unul din bloguri că una din motivaţii a fost să scrie despre asta pe blog şi uneori făcea exerciţiile doar ca să scrie despre acest lucru căci se simţea datoare faţă de cititorii ei. Oare merge?
Deoarece acest subiect mă preocupă din ce în ce mai mult probabil de acum încolo îl veţi mai găsi prin postările mele. Cine ştie? Poate vă hotărâţi şi voi să faceţi sport şi ne motivăm reciproc. Ce ziceţi? Vă interesează subiectul?
                                                                          Aerobics
Sper din toată inima să reuşesc ca pe lânga treburile casnice, îngrijirea lui Andrei şi a lui Adi să găsesc resurse şi ambiţia să fac ceva pentru mine. Băieţii mei au nevoie de o mămică tânără, frumuşică şi mulţumităde ea. Nu-i aşa?
Vă pup!
Un sfârşit de săptămâna cât mai frumos vă doresc!

8 comentarii:

  1. iti urmaresc de asta vara cu mult interes toate postarile!!!!ma regasesc in foarte multe dintre framantarile tale, si eu ma tot apuc de mancat sanatos si de facut putina gimnastica de acum 2 ani de knd am nascut baietelul, si tot las pe maine!!!
    te urmaresc in continuare, sarbatori fericite iti doresc alaturi de cei dragi!
    te pup/Lela-grecia

    RăspundețiȘtergere
  2. vai cat de bine ma regasesc si eu, desi in ultima vreme chiar m-am straduit, cu toate ca nu se vede deloc. Nu sunt prea grasuta, dar sunt convinsa c as arata mult mai bine cu vreo 7 kg in minus.
    bafta cu exercitiile!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi! Hai să ne punem pe treabă! :D
      Mulţumesc!

      Ștergere
  3. dupa ce m-am lasat de fumat anul trecut, am pus pe mine 5 - 7 kg. pana la acel moment am avut intotdeauna maxim 47 kg, la o inaltime de 173 cm. eram un fel de schelet umblator, dar nu reuseam sa ma ingras deloc. cand am inceput sa vad kilogramele punandu-se, nu-mi venea sa cred, dar ma si apuca disperarea. de ce? pentru ca nu eram invatata sa ma abtin de la nimic. la fel ca la tine, s-au depus sub forma de colacel si celulita. la fel ca tine am promis ca ma apuc de sport. m-am apucat? nuuuuuu! bine, nici eu n-am voie sa fac efort, cum nici tu, asa ca asta este una din cauze, cred. o alta este depresia. cand esti deprimat, n-ai chef de tine. o alta cauza este faptul ca nu iesi zi de zi din casa, deci in adancul tau crezi ca nu conteaza cum arati. conteaza. cand te vei linisti sufleteste si iti vei capata iar pofta de viata, te vei mobiliza si sa arati bine. cea mai buna motivatie este ca parerea sotului este esentiala.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă s-ar depune grăsimea unde vrem noi ce minunat ar fi! Ai mare dreptate. Într-adevăr faptul că nu ies din casă mă face un pic nepăsătoare, dar contează pentru moralul nostru să arătăm bine şi părerea soţului m-a determinat să mă gândesc mai bine la asta. În plus mă gândesc că sunt încă tânară şi îmi este mai uşor să mă menţin în formă. Ce voi face mai târziu dacă acum îmi este greu?

      Ștergere
  4. "Las-o măi pe mama că face sport!" Hahahaha... Replica lui Adi e geniala!!! :)))) Sa vezi cum m-am motivat eu... m-am inscris la demi-marathon. Ca sa reusesc sa alerg 21 de km, a fost musai sa incep sa ma antrenez. Am inceput usurel mai intai mers in ritm alert 7 km, acum sunt in faza de alergat cu pauze 7 km. Intr-adevar, e foarte important sa gasesti ceva sa te impinga de la spate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi era a nu ştiu câta oară când mă vedea uitându-mă la clipuri pe youtube fără să mă apuc de treabă cu adevărat. :))
      Multă baftă la maraton şi spor la antrenamente!
      Tu oricum eşti foarte ambiţioasă şi ai reuşit întotdeauna să te motivezi să faci ce ţi-ai propus. Îmi aduc aminte când erai în liceu şi alergai la stadion în fiecare zi. Sper să reuşesc să fiu mai hotărâtă şi să mă apuc de treabă. Te pup!

      Ștergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere