sâmbătă, 1 septembrie 2012

Alerg!!!

Acum foarte mult timp m-am hotărât să fac sport. Recunosc! Am fost extrem de neserioasă. Ruşine mie. Nu m-am apucat când m-am hotărât şi am fost delăsătoare. Dar acum...
De ce sunt acum mai hotărâtă decât înainte? Păi m-a prins soţul meu şi mi-a făcut nişte poze. Când le-am văzut m-a pufnit plânsul. În plus vara aceasta a fost pentru prima dată în viaţa mea când mi-a fost ruşine să rămân în costum de baie. Nu sunt obişnuită cu mine aşa. Era o chestie haioasă pe net care zicea că fiecare dintre noi avem o prietenă care mănâncă cât o vacă şi niciodată nu se îngraşă. Eu eram aia. Ca să merg undeva îmbrăcatul a devenit o corvoadă şi de cele mai multe ori se termină cu mulţi nervi şi mi se strica pofta de orice. Nu sunt superficială să cred că doar aspectul contează, dar atunci când chiar nu te simţi bine în propria piele ar trebui să iei măsuri. La urma urmei sportul nu este benefic doar pentru aspect, ci şi pentru sănătate aşa că merită din plin să mă ambiţionez.
Astăzi a fost prima mea zi de alergări. Primul hop pe care a trebuit să îl trec a fost... ruşinea. Ei bine! Da! Îmi era jenă să alerg prin sat, iar să fac asta în afara satului îmi era teamă. Mi-am luat inima în dinţi şi am pornit ascultând radio la telefon ca să îmi mai distragă atenţia. Mi-am închipuit că arăt precum cei din filme când fac joging (sunt sigură că nici pe departe nu arătam aşa) şi a mers ca pe roate tot.
Sunt o babă!!! Gâfâiam, mă ardea în piept, se învârtea tot în jur, dar am continuat. Nici o clipă nu mi-am închipuit că sunt aşa de slăbită, fără pic de rezistenţă şi putere. Bleacs! La final eram foarte mulţumită că nu m-am lăsat. După ce a trecut un pic starea de rău mă simţeam excelent. Nu a fost o distanţă lungă, dar pentru început consider că a fost destul cât să nu mă facă să abandonez. Încetul cu încetul voi alerga mai mult. Pe lângă sport m-am hotărât să dau mai multă importanţă poziţiei corpului (dacă nu port tocuri stau cocoşată şi cu bazinul mult în faţă-arată odios) şi voi încerca să îmi fac un program de masă. Sper din toată inima să reuşesc şi vara viitoare să fiu iar încântată de mine.
Vă pup!

5 comentarii:

  1. Bafta multa! Si eu cand alerg tot cam asa sunt, alerg 5 minute, gafai alte 5 si iar alerg si tot asa. Numai ca si cand gafai merg sustinut ce in mintea mea echivaleaza cu un alergat usor.
    Sunt convinsa ca nu esti deloc odioasa, doar obisnuita cu dimensiuni de fotomodel, la care iti doresc sa reajungi atata vreme catte fac fericita!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc! Odioasă sunt când nu îmi controlez poziţia corpului şi stau cocoşată şi cu burta în faţă. Se modifică total aspectul corpului. Nici chiar dimensiuni de fotomodel că aş rămâne piele şi os. Nu kilogramele mă deranjează ci doar aspectul că toate parcă o iau la vale pe mine.

      Ștergere
  2. bravo,ma bucur si din tot sufletul iti doresc sa te tina!!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. stii cum mai poti alerga? DUpa bicicleta fiului. Curat miscare. Sprint/rezistenta :)
    Intr-un final, o sa alerge el dupa tine cu bicicleta ;)

    RăspundețiȘtergere