miercuri, 26 septembrie 2012

De toate...

Aş minte dacă aş spune că nu am timp să scriu pe blog. Nu prea îmi vine. În aparatul foto mai am o groază de poze pe care nu le-am descărcat încă în calculator. E un pic mai complicat cu asta pentru că trebuie să le pun mai întâi pe calculatorul soţului şi apoi să le trec în al meu. Mă enervează acest lucru şi tot amân să o fac. Calculatorul meu nu recunoaşte aparatul cică.
Ieri am transformat o rochiţă de la mama şi un tricou şi mi-am făcut un maieu pentru egări. Trebuie să îi fac poze. După ce termin aici mă apuc să îmi cos o sacoşică în care să car manualele. Voi încerca să folosesc şi vopselele pentru textile pe care mi le-am cumpărat acum muuuultă vreme. Am tot amânat să mă joc cu ele pentru momentul în care chiar am chef să fac ceva ca să nu le stric degeaba.
Deiuţ este foarte încântat şi s-a adaptat foarte bine la grădiniţă. Are deja prieteni, îmi povesteşte multe lucruri şi am constatat că parcă se joacă altfel. Nu prea vrea să lucreze cu doamna şi ceilalţi copii. Doamna m-a liniştit şi mi-a zis că mai are răbdare cu el din acest punct de vedere. E foarte mândru de cele două stimulente pe care le-a primit. I le-am prins de perdeaua din sufragerie aşa cum făcea mama cu ale mele. Mi-a zis că este foarte cuminte şi uşor de strunit aşa că educatoarea este încântată că nu are şi cu el multe bătăi de cap. În această perioadă fac Scufiţa Roşie.
Mie nu îmi plac deloc poveştile şi mă cam enervează în special această poveste. Singura dată când mi-a plăcut una a fost la liceu când am studiat-o din punct de vedere literar. Poate vă întrebaţi de ce mă enervează... Păiii. Mama Scufiţei este o iresponsabilă care îşi trimite copila singură prin pădure, are nişte scene care mie una îmi cam ridică părul pe spate şi mereu am trăit cu impresia că genul acesta de poveşti sunt de groază. Gandiţi-vă cum este descrisă scena din Capra cu trei iezi când se întoarce capra acasă şi găseşte ieduţii cu capetele rânjite în fereastră sau când îl arde pe lup. Brrrr! Poate sunt eu fără o doagă sauuuuuu mai multe lipsă, dar tot mi se par aiurea poveştile ăstea clasice.
Iar mă întind la vorbă şi iar nu voi mai face nimic :D Vă pupez!
O zi faină!

9 comentarii:

  1. O zi minunata si tie!
    bafta multa puiului la scoala!

    RăspundețiȘtergere
  2. Adica la Gradinita, intelegi tu, ca esti fata isteata!

    RăspundețiȘtergere
  3. Uite ce repede trece perioada de acomodare:).Spor la treburi iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Neaşteptat de repede. Cred că şi faptul că ştie că sunt prin şcoală ajută foarte mult.
      Mulţumesc!

      Ștergere
  4. ma bucur mult ca s-a adaptat asa repede. O sa apara si momente grele, cand va vrea dim. sa mai stea in pat, dar la iarna, cand afara activitatile sunt restranse, socializarea si joaca cu ceilalti copii ii va prinde bine.

    Astept pozele cu ce ai facut ;).

    Cat despre lipsa timpului, si eu am avut o perioada destul de lunga pana am reusit sa ma organizez mai bine. Dupa 9 ore la munca + pe drum, seara nu stiam ce sa mai fac, si ma pierdeam in amanunte. Apoi, am invatat treptat sa le iau asa cum sunt,si sa imi simplific viata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei! Şi acuma face câteva nazuri dimineaţa, dar îi trec repede.
      Azi mi-am propus să le fac.
      Oooo, nu timpul îmi lipseşte ci... cheful :D

      Ștergere
  5. Nu cred ca esti intr-o doaga...si eu gandesc la fel despre basmele astea...toate basmele , parerea mea , sunt pentru infircosat copiii , in prumul rand...
    Ma bucur pentru Andruska si succesul lui la gradinita! Bravo lui! Pup soricelul scump!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pana si alea cu printi si printese au cate ceva inspaimantator. Mie imi place sa ii citesc lui Andrei povestioare cu animalute personificate. Sunt dragute si nu il sperie cu nimic.
      Si noi te pupam!

      Ștergere