marți, 18 septembrie 2012

Prima zi

Andrei a avut ieri prima zi de gradinita. A inceput trist... Mi-a rupt sufletul cand ii vedeam buza tremurand, lacrimile curgand si privirea plina de speranta ca totusi nu il voi lasa acolo singur. Cu greu l-am convins ca eu nu plec din scoala, ca doar sunt la copiii mai mari si ca voi veni sa il vad. Cand m-am dus sa il iau acasa era incantat ca a fost acolo, ca a desenat si a jucat impreuna cu doamna tot felul de jocuri. Mi s-a zis ca mai plange cand nu stie ceva. Nu stia regulile unui joculet si i s-a facut rusine si a plans.Am incercat din rasputeri sa nu il cresc asa de sensibil si mamos, in ideea ca este baiat si va trebui sa fie un pic mai darz decat o fata, dar se pare ca n-am reusit. Aseara voia si nu prea voia sa mearga la gradi. A avut un somn destul de agitat. Vom vedea cum va fi astazi. Ma mai amagesc cu gandul ca nu toti copiii sunt asa norocosi sa isi aiba mamicile asa de aproape cand sunt la gradinita si ca in scurta vreme se va obisnui. Toata lumea mi-a spus ca am gresit anul trecut cand am cedat si l-am tinut acasa dupa o saptamana. Asa o fi, dar eu nu regret deloc decizia aceea. Cred ca pana la rma va fi bine.
Eu...Am inceput bine. Am foarte putin elevi. Chiar daca salariul meu este unul mic de-l privesti cu lupa am decis sa muncesc de trei ori mai mult si sa nu accept sa fac orele simultan, cu toate ca intr-o clasa am o singura eleva. Mi s-a acceptat propunerea cu specificatia clara ca voi primi acelasi salariu. Stati fratilor! Am cerut eu ceva? Predau o materie foarte importanta si asa este cel mai bine penru copii. Atat! Sper sa fac fata cu brio la tot si la final copiii si parintii sa fie multumiti.
Va pup!

24 de comentarii:

  1. Daca te ajuta cu ceva , mie una nu mi se pare ca ai gresit anul trecut.Si mai cred ca Andruska , cu timpul , se va obisnui in clasa lui , va capata incredere si va realiza ca nimeni nu rade de el daca nu stie si ca tocmai de aceea e acolo , ca sa invete.Si cel mai mult va conta atunci cand isi va face un prieten foarte bun , prietenul care il va intelege si cu care va face toate prostioarele :))
    Consider ca greseala ar fi fost daca ai fi insistat , anul trecut.Eu una gandesc , si este parere personala , ca fiecare copil este un caracter , o personalitate distincta si unica si , asa cum noi, adultii ,nu vrem sa fim umiliti , terorizati , sa se tina cont de propria noastra vointa si mentalitate , exact asa sunt si copiii.In plus ei ne iau pe noi , adultii , ca exemplu si ne imita.Daca mie nu imi place sa fiu "degradata" psihic si emotional , de ce i-as face acest lucru unui copil , mai ales daca este al meu?Intotdeauna am incercat sa ma pun in locul copilului meu si sa ma straduiesc sa vad lumea asa cum el o vede.Si unde nu am reusit sau nu era cale de mijloc , am discutat si explicat si incercat sa gasim , de comun acord , o cale buna care sa ne multumeasca pe toti.
    Scuze de tirada...m-am starnit...poate sunt dusa cu pluta , insa eu nu voi pricepe niciodata de ce copiii sunt copii si adultii adulti.Absolut toti suntem caractere si persoane , oameni.
    Cat despre cariera ta , Catrinel....cum scriam mai sus :))))) ( fara suparare) : cred ca esti considerata copilul printre profi... :)))) Bafta in tot ce faci si sunt convinsa ca vei reusi in tot ce ti-ai propus.
    Va imbratisez cu mare drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru...tirada! :D Exact la fel gandesc si eu. Copiii nu sunt niste omuleti in miniatura fara suflet, orgoliu sau sentimente. Intotdeauna eu mi-am pus problema ca daca eu ca adult am slabiciuni, am dorinta de a fi inteleasa si respectata aceleasi lucruri le vrea si un copil. Asa cum atunci cand incearca sa imi arate un obiect trebuie sa ma aplec la nivelul capusorului lui sa il pot vedea si eu trebuie sa ma pun in locul lui in anumite situatii ca sa pot intelege ce simte si ce isi doreste.
      In cariera mea :D Problema vine de la faptul ca sunt inconjurata de oameni care gandesc in mod opus fata de ceea ce ai scris tu si considera ca ei sunt sefii si copiii nu trebuie sa scoata nici pas in fata lor, iar copiii se razvratesc. Eu spre deosebire de ei nu am uitat cum este sa fii de cealalta parte a catedrei si ce imi doream eu ca elev de la profesori, ce admiram cu totii la dascalii nostri si cum ii apreciam pe unii cu toate ca scoteau si untul din noi. Oi fi eu copilul dintre ei, dar eu le-am castigat respectul, atentia si le-am inspirat dorinta de a sti si a nu veni total nepregatiti inclusiv copiilor problema din scoala.
      Iti multumesc pentru cuvintele tale!
      Te pup!

      Ștergere
    2. Pai stiam ca asa gandesti...tocmai de aceea am accentuat pe asta....si e clar ca , poate , esti "the pain in the ass" , cum spun americanii , in scoala , in fata altor profi. :D Daca tu , o tinerica , ai reusit sa faci un copil problema sa te respecte si sa vrea sa iti invete materia , inseamna ca e ceva necurat la mijloc...cine stie ce cred mintile acelea obosite de dascali plictisiti si cu ani buni de predare in spate?
      Spor la treaba si sa ramai mereu un copil , in suflet! Te pup!

      Ștergere
    3. Predăm în şcoala asta eu şi cu încă o profesoară. Profesorul de matematică vine doar vineri. Acea madam predă 11 materii. Îţi dai seama?! În momentul în care i-am demonstrat că elevul "problemă" la ora mea scrie absolut tot a înnebunit de ciudă. M-a şocat căci tremura la propriu de nervi. La istorie el scrisese numai două rânduri că cică nu avea chef :))
      I-am zis şi i-am repetat că totul depinde de abordare şi că aceşti copii au nevoie de respectul nostru. Dacă nu vrea să priceapă este problema ei, dar este păcat de copii. Şi aşa sistemul îşi bate joc de ei...nu mai este nevoie să o facem şi noi. Avem atât de puţini copii în şcoală şi am putea dacă am vrea să vedem lucrurile bune din fiecare dintre ei, să avem răbdare cu fiecare în parte şi să îi înţelegem. La oraş profesoarele au sute de elevi şi nu au cum să ştie ce fel este fiecare cu adevărat, dar aici...sunt doar 11 elevi. Nu au cum să se piardă în mulţime. Nu avem dreptul să le tăiem aripile doar pentru că nu suntem în stare să renunţăm la o afurisită de etichetă!!!
      Iaca mă pornesc eu acum. Sunt aşa de furioasă uneori şi mi-e lehamite. Exact copiii ăştia "problemă" sunt cel mai greu încercaţi de viaţă. Au material cam tot ce le trebuie, dar sufleteşte... Sunt departe de mămicile lor din diverse motive. După ce tânjesc după dragostea lor şi suferă mai vine şi cineva cre le pune eticheta şi se poartă cu ei ca şi cum ar fi delicvenţi. Cum naiba să nu se răzvrătească aceşti copii când sunt jigniţi şi când sunt certaţi chiar şi atunci când nu fac nimic?!!! Şi timpurile s-au schimbat. Chiar nu mai merge treaba cu eu sunt adultul şi tu faci numai ce spun eu. Copiii vor să ştie de ce, îţi cer socoteală.
      Sunt multe de zis. M-am lungit iar. Te pup!
      Mulţumesc!

      Ștergere
    4. M-ai impresionat ce mi-ai zis. Emotionat. Intradevar, sistemul educational romanesc pune accent pe performanta, uitand ca reusita unui profesor nu e in a scoate din un copil bun un copil si mai bun, ci din un copil slab un copil mai bun. Asta e metodica predata, asta e educatia care am primit-o si noi, copiii care au pornit cu un pas stramb in viata au sanse mici de recuperat.
      Ma bucur ca tu le dai o sansa.

      Iti dau un sfat. Nu mai da sfaturi la colegii care gresesc. Poti sa ii spui ca ai tu ai reusit sa comunici cu el, si atat. Acea profesoara, din ce spui, ca preda 11 materii, este 90% din timp cu copilul ala. TU doar 10%. Mi-e ca de ciuda, invidie, ambitie, va pune si mai mare presiune in directia lui, si ii va face rau.

      Nu stiu cum as rezista sa lucrez cu copii problema. Mie imi vine sa ii imbratisez si sa mangai pe toti, mai ales cei cu problema. Poate ca imi regasesc elemente din copilaria mea, in ei.

      Ștergere
    5. Mai multă presiune decât atât nu are de unde să mai pună, dar de ciudă îmi face mie zile fripte.
      Fiecare copil are o cheie. Noi trebuie să o găsim şi să o folosim corect. Odată introdusă greşit, yala se strică şi acea uşă nu o mai putem deschide. Asta mă străduiesc eu să fac cu ei.
      Nu pot să mint şi să zic că nu am simpatii şi antipatii printre elevi. Orice cadru didactic are elevi preferaţi, dar important este ca ceilalţi să nu ştie şi nici să nu simtă acest lucru.

      Ștergere
  2. Salut! Eu nu cred ca ai gresit tinand copilul acasa pana acum. Eu mi-am dat copilul la cresa de la 7 luni si tare as fi vrut sa il mai pot tine acasa. Aici asa e, de fapt, majoritatea mamicilor sunt nevoite sa isi dea copilul la cresa de la 3-4 luni, ca atat e concediul de maternitate - eu mi l-am putut combina cu concediu de odihna plus un fel de fara plata. Ei bine, eu fac parte dintre mamicile care se gandesc ca daca ar fi stat mai mult acasa copilul ar fi fost mai indraznet.
    Al meu nu are probleme la cresa, dar are o teama fata de multimi/oameni noi/copii noi. Ciudat, ai spune tu, o mamica ce si-a tinut copilul mai mult acasa.
    Dupa cum vezi, nu tine musai de mersul devreme in colectivitate, deci nu-ti mai face atatea probleme. E perfect normal sa aiba nevoie de o perioada de adaptare si noi, ca adulti, avem nevoie de asa ceva, daramite un copil mic.
    Acorda-i o luna- doua si apoi il judeci daca e intr-adevar prea timid sau nu.
    Chiar si asa, are tot timpul din lume sa se transforme intr-un barbat, e doar un baietel pana la urma :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tot timpul am incercat sa imi imaginez ce este in sufletul mamicilor ca voi, care sunteti nevoite sa faceti sacrificiul acesta. De aceea consider ca nu am facut o greseala anul trecut cand l-am luat cu mine acasa, mai ales ca nu am lucrat.
      Andrei nu este timid cu adultii necunoscuti sau copilasii noi, dar conditia este sa ma stie acolo langa el.
      Nu de timiditate ma tem, ci de sensibilitatea lui. Este frumos sa fii sensibil, dar esti atat de usor de ranit! Gandindu-ma la viitor in lumea asta dura sper sa nu ramana asa sau cel putin sa fie sensibil, dar tare.
      Clar are tot timpul din lume sa devina barbat, dar trebuie sa ma gandesc tot timpul si la viitor pe langa prezent. Unei fete ii sta bine sa fie un pic miorlaita, un pic indecisa, un pic mai sensibila si sa o si arate...pe cand un baiat trebuie sa stie sa fie si dur cand trebuie, sa fie hotarat. La urma urmei crestem copiii pentru ei, pentru viata, nu pentru noi si nici nu avem cum sa ii ocrotim de suturile in fund ale vietii, asa ca trebuie sa ii pregatim. Asta nu inseamna ca acum il tratez in mod spartan si nu il alint sau nu il dragalesc. E complicat! Si numai noi mamele stim cate intrebari ne punem: daca procedam corect sau daca nu, daca e bine sau nu?Oare nu-i mai bine asa? Si tot asa....
      O zi frumoasa!

      Ștergere
  3. Si uite asa cresc copiii!:)
    Sa ai mult spor in treaba ta!Sa-ti invete elevii!Andrei sa iubeasca gradinita!
    Uite asa se incepe noul an scolar!
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc! Şi eu te pup cu drag! Mult succes să ai şi tu în noul an şcolar!

      Ștergere
  4. catrinel, nici eu nu consider ca ai facut o greseala. Pana la urma, erai acasa pt el- mi se pare chiar normal sa dedici timpul lui. Timpul asta nu se mai intoarce..
    Si la fel, fetita mea a inceput comunitatea devreme. F. devreme. Se jaoca si interactioneaza bine cu copiii, dar are inca timiditate cu oamenii mari care nu ii cunoaste sau nu se vede un timp.

    Cat despre jobul tau, mult succes pe mai departe! Nu e usor, vei vedea si tu sistemul ... din pacate putini sunt cu entuziasm ca tine, multa lume e in invatamant ca in alta parte nu isi gasesc si nici nu ar fi in stare sa reziste.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta m-a întristat pe mine când am fost la concurs. Nu am auzit nici măcar o persoană care să spună că vrea să lucreze în învăţământ pentru că le place meseria sau că iubesc copiii. Absolut toţi spuneau că altceva nu găsesc să lucreze şi până vor găsi se vor mulţumi cu banii puţini pe care îi vor lua. Îţi dai seama cât de implicaţi vor fi sau cu cât drag vor veni la şcoală. Păcat...mare păcat!

      Ștergere
  5. P.S. ce predai?

    Inca o curiozitate: cum se face in scolile mici, ca ai zis ca ai clasa cu 1 eleva. Se comaseaza?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Limba şi literatura română
      La noi în şcoală sunt la gimnaziu 11 elevi. S-a făcut o clasă de simultan în care sunt clasa a V a , a VI a şi a VII a. Anul acesta nu avem clasa a VIII a. Îţi dai seama cât este de dificil să reuşeşti să împarţi ora pentru toţi. Din cauza aceasta eu am decis să fac orele separat cu fiecare clasă.

      Ștergere
    2. o, asta complica lucrurile. O sa iti fie mai greu un timp, pana gasesti abordarea cea mai buna pt tine si pt copii.

      Si da, asta e si drama invatamantului in provincie, oamenii o vad ca un back-up, ca o ultima solutie - pt ca nu au multe alternative.

      Ștergere
    3. Sunt atât de multe de zis despre învăţământul din mediul rural. Din păcate majoritatea sunt minusuri.

      Ștergere
    4. sunt carti de pedagogie si metodica pt predat clase in paralel. Sunt carti si in romana, vezi insa si articole din australia, si acolo stiam ca s-a practicat si inca se practica ( sunt sate mici si imprastiate).

      mai e un forum in care cadre didactice scriu si isi descriu experienta. Acolo te va ajuta mai mult la lupta cu birocratia si institutiile.

      Da, si eu confirm, mai sunt persone care predau cu drag. Poate nu i-ai vazut tu cand ai depus dosarul, pt ca sigur si-au luat titularizare, examen de grad ( primul, ca al 2lea examen de grad mi se pare dificil de dat pt cei din provincie) si nu mai depun dosare, nu mai alearga, la ei viata e deja decisa.

      Vreau sa ma zic ceva. Si daca 10% din profesori sunt cu entuziasm, cu dragoste de materie, cu placere de viata, asta se va regasi in viata copiilor. Vor avea de unde sa isi ia un model. Un alt model, dupa cel gasit in familia restransa.

      Ștergere
    5. Mulţumesc pentru sugestii. Până la urmă voi face cu fiecare clasă separat. Nu voi avea clasă de simultan. Am vorbit şi cu directorul şi a fost de acord cu specificaţia claraă ca nu cumva să mai cer bani.
      Sunt sigură că mai există persoane care predau cu drag, dar atunci numai asta am auzit...poate şi din cauză că acele persoane erau mai discrete :D Fiecare dintre noi am avut cel puţin un profesor pe care l-am admirat aşa că sigur sunt măcar 10%. :)

      Ștergere
  6. Răspunsuri
    1. :D Nu ştiu dacă este chiar aşa, dar... mulţumesc!
      Azi am discutat iar cu directorul şcolii şi a făcut o faţă când i-am zis că în loc de cinci ore pe săptămână eu vreau să lucrez cincisprezece fără bani în plus! Gândeşte-te că nu voi avea nici măcar minimul pe economie.

      Ștergere
  7. Eu mai cunosc doua persoane care fac ca si tine "munca patriotica" doar din pasiune. Ma gandesc... atata timp cat mai sunt oameni de felul asta nu e totul pierdut. Dar pana cand?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vor exista tot timpul oameni dintr-ăştia pentru că ei la rândul lor îşi educă copiii în acelaşi fel. Aşa sper eu.

      Ștergere