marți, 9 octombrie 2012

Să fiu sinceră nici astăzi nu aveam de gând să trec pe aici. Mă refer să scriu o postare nouă. M-a trezit însă Arakelian. Mulţumesc!
Mă întreba ce mai fac. Prima dată am vrut să îi răspund printr-un comentariu, dar cred că este mai bine aşa. Am neglijat prea mult blogul. Vă rog să mă scuzaţi.
Am avut o săptămână grea, iar aceasta nu a început foarte bine. Este destul de stresant la seviciu şi nu din cauza copiilor. Unii adulţi au tendinţa de a-şi face viaţa grea şi urâtă şi când termină cu a lor de frustrare încearcă să îi atragă şi pe alţii în vârtejul acela cu sentimente de rahat. Asta este! Mă obişnuiesc cu gândul, ripostez când pot şi încerc să mă imunizez.
Duminică am profitat de ziua frumoasă ce a fost şi ne-am relaxat la pescuit. Aveam nişte turişti foarte faini şi ne-am dus cu ei. Eu mi-am luat ceva de lucru, Andrei s-a bucurat de compania a două fetiţe foarte drăguţe şi tata bineînţeles că a pescuit.
Între două trăsături băieţii mai moţăiau un pic. De prins, nu am prins nimic. Ne-am obişnuit deja. De când cu braconajul excesiv trebuie să fii destul de norocos să prinzi ceva. Doar unul dintre turişti a prins un crap frumuşel. Oricum ne-am bucurat foarte mult de soare, linişte şi peisajul frumos. Exact ce îmi trebuia să îmi mai încarc din baterii.
Mie nu îmi place toamna deloc. Poate pentru că anunţă venirea iernii care îmi place şi mai puţin decât toamna. :D Acest lucru nu mă împiedică însă să recunosc că este un anotimp fascinant şi că are farmecul lui. În unele dimineţi când ies pe poartă nu mă pot mişca din loc şi nu mă satur să urmăresc spectacolul ceţii. Parcă aş fi într-un film de groază cu toată ceaţa aceea plutind prin jur. E foarte frumos.
Muncesc mult cu drag şi spor. M-am apucat să îi fac unei nepoţele...eiii...nu chiar nepoţică... are deja 15 ani...o vestuţă neagră. Surorii ei mai mari i-am dat cealaltă vestă pe care am făcut-o cu mult timp în urmă. A zis că îi place şi era încântată că o poate purta şi la şcoală, unde au un fel de uniformă şi trebuie să poarte cămaşă bleu şi ceva negru. Cum fetele sunt la acelaşi liceu şi amândouă au fost încântate de vestuţă am hotărât să îi fac una şi celei mici.
Mă gandeam ca educatoarei lui Andrei să îi fac un şal drăguţ şi pe lângă asta să îi iau câteva rechizite pentru că tot timpul pune bani de la ea pentru una, pentru alta. Am văzut pe Pinterest nişte aranjamente foarte drăguţe pentru profesoare sau educatoare făcute din rechizite. Nu ştiu... mă mai gândesc. Până la Crăciun mai este. Voi ce credeţi? Ar fi ok?
Ceva de genul acesta, dar bineînţeles adaptat unui buget uşor restrâns anul acesta:
SURSA FOTO: Pinterest
Mai sunt pe acolo o groază de cadouri faine. Mă uit cât de modeste sunt. Numai noi ne-am obişnuit să oferim cadouri prea scumpe (din punctul meu de vedere) cadrelor didactice.
Vă pupez!
Am uitat!!! Nu se oferă cineva să îmi tragă un şut undeva să nu fiu scrofiţă şi să fac sport???
Vă pup iar! :D

6 comentarii:

  1. Fara suturi, ia fa sport:D

    Superbe pozele, m-a impresionat poza cu barbatii tai lenevind. E magnifica ;).

    Cu educatoarea - mai bine ai cauta o firma de distributie/un depozit, de unde sa cumperi 20 caiete si 20 seturi de culori sa zicem - care ii va folosi ei timp de 1-2 ani. Si cu fiecare caiet folosit, isi va aduce aminte de tine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea să ştii că nu merge cu vorba bună la capitolul acesta :)))

      Şi mie îmi cam dau lacrimile când îi văd în momente dintr-astea.

      Păi cam aşa m-am gândit şi pe lângă astea să îi croşetez un fulăraş, ceva. O chestie în care să nu intre foarte mult material că nu prea îmi permit să dau foarte mult.

      Ștergere
  2. Haiosi baietii tai , asa intinsi pe iarba!
    Vad ca aparatul foto isi face treaba tare bine si fotografiile tale sunt foarte frumoase!
    Imi place setu ala pentru doamna educatoare....arata foarte frumos! Si cum esti talentata si priceputa , cu putina inspiratie si multa imaginatie , sunt convinsa ca iti va iesi ceva minunat pentru la Craciun! :)
    Pupicei lui Andruska si imbratisari tie.Sa fie bine si sa dai rautatea lumii la spate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aparatul este super într-adevăr, dar tot mai tânjesc din când după un DSLR :D
      Încă nu m-am decis ce îi voi da de Crăciun, dar genul acela de cadou este în capul listei deocamdată.
      Lumea cu ale ei, eu cu ale mele... doar că uneori vrând, nevrând te intersectezi cu ea :)))
      Te pupăm cu drag! Pracă, parcă îmi face co ochiul leapşa de la tine de pe blog.

      Ștergere
  3. Iti daruiesc leapsa...cu mare si mult drag! te rog si te invit sa o iei...
    Sa aveti o vineri cat ma usoara...am noastra e cu stress!
    Va pup cu drag , special pe Andruska!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper să îmi găsesc timp şi mai ales chef să o fac. Sper să vă treacă stresul şi să aveţi parte de un sfârşit de săptămână plăcut.
      Te pupăm şi noi!

      Ștergere