marți, 23 octombrie 2012

Zile aiurite

Aşa e viaţa... te sui, cobori, zâmbeşti, plângi şi tot aşa. Am avut zile infernale. De asta nu am mai scris. Sunt într-o stare de agitaţie continuă şi trec rapid printre sentimente de parcă aş juca la ruletă.
Se combină în mod ciudat lucruri frumoase cu unele mai puţin plăcute şi se perindă atât de repede că nici nu apuc să îmi dau seama prea bine ce mi se întâmplă. Am constatat că tot ce trebuie să fac este să aştept să treacă şi să revină totul la normal; altfel înnebunesc. Când le văd pe toate aşezate la locuşorul lor vă anunţ şi pe voi şi revin aşa cum trebuie pe blog. Eu sper doar să aveţi răbdare şi să nu părăsiţi bloguleţul meu.
Vă pup!

6 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Păi cam aşa fac că am văzut de-a lungul timpului că lucrurile se aşează cum trebuie până la urmă.

      Ștergere
  2. nu-ti face griji, de cum o sa scrii din nou, aici o sa fim. rezolva-ti problemele cu calm, nu intra in panica si ce nu poti sau nu vrei sa reglezi, lasa pe altadata.

    RăspundețiȘtergere
  3. stai linsitita, nimeni nu paraseste incinta:)
    Asa e viata, altfel ar fi prea monotona,da? moralul sus, fiecare zi e o alta zi. Unica, frumoasa. Si bucura-te de culorile toamnei, fa-ne niste poze - cu delta multicolora.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) M-am gândit la bancul acela cu mortul... "râdem, glumim, dar nu părăsim incinta" :))
      Păi trebuie să fac nişte poze că prea am lenevit la capitolul acesta.

      Ștergere