joi, 22 noiembrie 2012

Ziua recunoştinţei

Astăzi americanii sărbătoresc. Este sărbatoarea numita Thanksgiving. Eu nu sunt adepta imprumutarii sarbatorilor americanesti de genul Haloween sau Valentine's day, desi sunt foarte simpatice, dar sarbatoarea aceasta mi-ar placea sa o importam. Nu pentru curcanul acela mare care se pune in mijlocul mesei, ci pentru mesajul transmis si pentru felul in care este sarbatorita: impreuna cu familia se ia masa, isi aduce aminte fiecare pentru ce trebuie sa fie recunoscator si se imparte mancare celor nevoiasi. Dar cum sarbatoarea aceasta nu reprezinta o oportunitate comerciala, nu se promoveaza foarte mult pe la noi. Doar in filmele americane si in cartile siropoase o regasim, americanii fiind foarte mandri si atasati de aceasta traditie.
Niciodată nu strică să te rupi din gândurile tale obişnuite şi să mulţumeşti pentru ceea ce ai sau ai devenit. Deşi tuturor ne place ideea de idependenţă şi că putem face orice  doar cu propriile noastre puteri trebuie să recunoaştem că de multe ori depindem de alţii. Aşa este creată societatea...aşa este clădit omul. Doar aşa putem funcţiona măcar cu o minimă organizare.
Totuşi eram la capitolul mulţumiri...şi acest lucru voiam să îl fac astăzi.
Vă mulţumesc vouă tutror celor care îmi călcaţi pragul blogului şi poate fără să vă daţi seama mă motivaţi să continui să fac unele lucruri doar din dorinţa de a le împărtăşi cu voi!
Pentru ce poţi mulţumi unui părinte? Poţi oare alege din toate lucrurile pe care le-a făcut unul care să fie mai important decât altul? Aşadar, mama ţie îţi mulţumesc pentru tot! Pentru cât te-ai străduit, pentru nopţile în care ai stat trează, pentru legănatul pe picioare, pentru gândurile şi dorinţele frumoase îndreptate spre mineîţi mulţumesc!
Mulţumesc soţului şi copilului meu că mă iubesc aşa cum sunt... un om complicat, nervos, cu toane, dificil, dar cu trup şi suflet numai a lor.
Abia acum când scriu realizez ca lista este extrem de lungă şi sunt foarte mulţi oameni care au trecut prin viaţa mea sau sunt încă în ea şi cărora trebuie să le mulţumesc pentru câte ceva. De la fiecare am câte ceva,am învăţat cate ceva, cu ajutorul fiecăruia am clădit câte ceva din mine aşa că oricare om este important pentru ceea ce sunt eu astăzi. Dacă vă credeţi singuri faceţi exerciţiul acesta şi gândiţi-vă cui i-aţi mulţumi şi pentru ce. Veţi realiza că neaşteptat de mulţi oameni v-au oferit ceva bun mai devreme sau mai târziu.
Vă mulţumesc tuturor! Eu sunt recunoscătoare pentru tot ce am pentru că atunci când sunt obiectivă realizez că am mult mai mult decât am dorit şi sperat.
Vă pup!

15 comentarii:

  1. Foarte frumos ai transpus gandurile tale pe aceasta pagina. Eu nu sunt de acord cu nici o sarbatoare importata. Dar ... Dragobete s-a pierdut si cand a venit Valentine,s ne-am amintit si noi de ea, odata cu halloween am constientizat si noi ca de fapt in calendarul nostru e Sarbatoarea tuturor Sfintilor. Ziua recunostintei probabil trebuie si ea importata sa ne amintim cum bunicii nostri acordau o mare importanta si respect hramurilor din sat si nu numai, cum de Paste si de Craciun toata familia era in jurul mesei si nu in vacanta. Eu am prins toate acestea la bunicii mei si acestea erau ocaziile in care multumesm lui Dumnezeu pentru sanatate si nu numai, ne deschideam sufletul unul altuia si ne uram sanatate si cele bune si plecam de acolo cu sufletul implinit si plin de optimism si recunoastere pentru ceea ce aveam. La parintii mei s-au pierdut toate acestea, desi cand am crescut am incercat sa mentin. Acum casa mea e deschisa familiei si prietenilor. Si ma bucur nespus cand imi spun ca la mine se simt ca acasa (la casa parinteasca) ca de fiecare data vin cu drag si pleaca incarcati pozitiv. Eu nu cred ca avem nevoie de o sarbatoare de importat. Totul sta in noi insine, daca vrem sa reunim familia, prietenii, daca vrem sa multumim sa fim recunoscatori o putem face. In fiecare din noi e puterea aceasta de a schimba, de a rascoli dupa acele amintiri frumoase si sa le reinviem. Daca nu avem aceste amintiri nim ic nu ne opreste sa transpunem in realitate un vis frumos pe care il tinem in noi.
    Zi frumoasa iti doresc, sanatate si numai bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi eu mă străduiesc ca în zilele marilor sărbători să fac mese speciale în care să ne strângem cu toţii. Nu avem nevoie de o sărbătoare care să ne facă să simţim aceste lucruri şi să le scoatem la suprafaţă, dar din păcate suntem de foarte multe ori prinşi în cotidian, ne luptăm cu tot felul de griji şi de multe ori considerăm că cei de lângă noi ştiu că îi iubim şi că le suntem recunoscători. De aceea cred că o astfel de sărbătoare este binevenită sau ca fiecare să facem o tradiţie ca de Crăciun să spunem pentru ce le suntem recunoscători celor dragi. Eu ştiu că mie îmi face plăcere să şi aud astfel de lucruri, nu doar să le bănuiesc sau să le ştiu. Îmi închipui că şi alţii sunt ca mine.
      O seară bună!

      Ștergere
    2. Daca e sa fim putin atenti la Sarbatorile religioase (ca asta ne leaga) sunt o multime care sa ne ofere prilejul sa multumim lui Dumnezeu sau celor dragi, motive de reuniune, intalnire, dar ... adevarat ne lasam dusi de val si noi, individual nu putem opri valtoarea.
      Noi in fiecare an de Craciun sau de Paste nu concepem sa sarbatorim in alta parte decat acasa cu familia. Numai aici simt Magia Sarbatorilor. Si cu toate astea avem prieteni care inca ne intreaba unde mergem, iar eu le reamintesc despre locul unde ma simt eu implinita si fericita.
      Le multumesc in fiecare moment si le spun cat ii iubesc, copiilor si sotului si primesc inapoi. Asa as dori sa creasca, impartasind aceste sentimente in mod natural, fara inhibitie sau timiditate, ca mai apoi cand sunt adulti sa le spuna fara nici o retinere. Si cand vor creste sper din toata inima sa doreasca sa pastram aceste traditii, ba chiar sa luam masa impreuna in fiecare duminica. Tare as fi vrut sa aud aceste cuvinte de la parintii mei. Stiu ca m-au iubit/ma iubesc, dar totusi nu i-am auzit spunand.

      Ștergere
    3. Noi sărbătorim acasă pentru că nu suntem foarte plimbăreţi şi preferăm să facem altcevacu acei bani pe care i-am cheltui dacă am pleca, dar nu m-ar deranja să nu fiu acasă de sărbători. Important este să fim împreună.
      Mulţi cred că este nevoie să arăţi, nu să spui, dar eu cred că tuturor ni se înmoaie sufletul când şi auzim cuvinte frumoase care însoţesc faptele frumoase.

      Ștergere
  2. Nici noi nu serbam sarbatori din alte tari. Nici eu nu le serbeaza pe ale noastre.
    Si nu cred ca trebuie sa existe o zi anume ca sa le multumim celor dragi pt diversele lucruri ce au facut pt noi. Uneori un "Multumesc!" spus dn suflet intr-un moment oarecare cred ca e mai binevenit, decat spusn doar azi, ca e Thanksgiving.
    Parerea mea.
    Si eu iti multumesc ca te-am gasit in lumea internautica si pt minunatul cadou daruit Mariucai. Il voi pastra pe veci! Il voi face cadou la 18 ani!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu e vorba că ei nu le serbează pe ale noastre, dar... e păcat să nu ne aducem aminte că avem şi noi aceleaşi sărbători sub o altă denumire, cu tradiţii la fel de faine. Mă mir că în şcoli şi grădiniţe au luat o mare amploare genul acesta de sărbători.
      Exact cum am spus mai devreme... uneori ne ia viaţa în vâltorile ei şi lăsăm lucrurile de genul "mulţumesc!" sau "Te iubesc!" amânate. În plus, de câte ori le spune părinţilor că le mulţumim pentru ce-au făcut pentru noi sau soţilor pentru ceea ce fac pentru noi şi familia noastră? Da. Şi eu spun "mulţumesc!" cu tot dragul de fiecare dată când este cazul.
      Cu multă plăcere! Ce emoţii am avut dacă e sau nu un cadou potrivit! Mă bucur enorm că apreciezi ce am făcut.

      Ștergere
  3. Mie imi place ideea de zi a recunostintei. Mi-a placut insa si ce au spus si celelate fete.
    Eu iti Multumesc ca esti o prietena virtuala minunata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu multă plăcere! :D Mulţumesc că mă vizitezi des şi că mereu ai o vorbă bună şi pentru noi! Pupă fetele tale minunate!

      Ștergere
  4. ...Consider ca mi-am facut datoria si nu sunt sigura c-am facut chiar totul si bine,stiu sigur ca te-am iubit si te iubesc din toata inima cu tot sufletul si asa va fi pe veci!!!!!Mai pot sa-ti multumesc si pentru faptul ca prin tine am si 2 baieti minunati !Va iubesc si va pretuiesc ca pe cele mai mari comori si chiar sunteti comorile mele!!!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Emotionant mesajul tau. Trebuie sa ne exprimam sentimentele prin cuvinte si fapte atunci cand trebuie, sa nu fie prea tarziu. Parintii mei au plecat spre o lume mai buna, sper, destul de devreme si uite ca eu nu i-am spus niciodata mamei "te iubesc", desi ea imi spunea zilnic. Sunt 17 ani de cand ea nu mai este si 3 de cand a plecat si tata. Imi pare rau ca am fost mereu preocupata de altceva si nu le-am spus aceste cuvinte, sau nu am avut curajul ( o reticenta ridicola), desi sentimentele existau si faptele vorbeau de la sine (credeam eu ca era suficient). Este drept ca multi asteapta fapte si nu vorbe ( nu demult asa gandeam si eu), dar nu este destul: oamenii vor sa auda astfel de cuvinte si ce bucurie mai mare poti oferi unui om drag decat sa faci un gest insotit de un "te iubesc" sau un "multumesc" sincer, in loc de felicitare. Incerc sa-mi repar greseala, spunandu-le sotului si fiului meu cat de des pot si imi rade inima cand il aud pe Stefanut "Te uibesc mama!" (mai lucram ca in loc de "uibesc" sa spuna "iubesc"). Maternitatea m-a schimbat enorm: am invatat sa spun "iarta-ma " si "te iubesc" si nu as da asta pe nimic in lume.
    Uneori sunt prea dura, imi pierd rabdarea, dar ii iubesc mai presus de orice.
    Cat priveste importul de sarbatori, eu cel putin incerc sa ma bucur de cate ori am ocazia si sa iau ceea ce este mai frumos din orice. Prioritate insa au sarbatorile noastre, care au cazut intr-un con de umbra, au capatat conotatii comerciale. Craciunul este mai mult asociat cu venirea Mosului care aduce daruri si mai putin cu Nasterea Domnului Nostru. Din pacate. Parca vad ca de Sfantul Andrei nu va fi asa un tam-tam cum s-a facut de Haloween. Si ce potential fantastic au traditiile noastre!
    Astia suntem noi, romanii. Este mult mai dulce ceea ce este peste ocean sau oriunde in lumea asta, decat ceea ce avem chiar sub nas. Pacat. Eu cred ca acesta este rezultatul unei educatii gresite din frageda pruncie. Sau pur si simplu asa suntem noi programati genetic: sa dipretuim ce-i al nostru. Mare pacat.
    Sper ca nu am aberat prea mult pe langa subiect. Daca-i asa, iertare.
    Iti doresc numai bine si te pup.
    Consuela

    RăspundețiȘtergere
  6. Si am uitat un lucru important: iti multumesc tie pentru ca ma primesti in inima si in casa ta, prin intermediul fotografiilor si mesajelor tale, pe care le astept de fiecare data cu nerabdare si le citesc cu placere. Iti admir curajul si sinceritatea cu care ma faci partasa la cele mai intime trairi ale tale.
    Si te pup iar.
    Consuela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred că importul de orice şi ideea că de la alţii sunt lucrurile mai bune cred că ni se trage din vremea lui Ceauşescu când oamenii tânjeau după ce aveau cei din afara graniţelor. Toţi îşi doreau modernitatea celorlalţi şi au rămas aşa... cu această dorinţă.
      Şi Andrei ne spune tot timpul că ne iubeşte foarte mult şi este o adevărată tragedie dacă nu îi răspundem cu aceeaşi monedă. Nu vreau să fie foarte sensibil, dar îmi doresc să îşi poată exprima sentimentele fără ruşine.
      Cu multă plăcere te aştept aici şi mă bucur că îţi faci tip să mă citeşti şi să îmi scrii.
      O zi faină!

      Ștergere
  7. Daca tot e cu "multumesc"-uri....eu vreau sa iti multumesc ca ma numesti prietena ta si ca mereu ai fost langa mine , cand viata asta mi-a mai tras cate un sut si m-am plans virtual! iti multumesc ca te-am "intalnit" , chiar si virtual!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu foarte mare plăcere. Eu tot sper şi te aştept la mine ca să ne întâlnum şi altfel decât virtual. Te pup cu drag!

      Ștergere