vineri, 7 decembrie 2012

Unde se duc amintirile

Faceam mancare si ca de obicei Andrei statea cocotat pe blatul din buctarie urmarindu-mi fiecare miscare.
-Stii, mama ca tata o data m-a lasat singur ca a plecat pana la un nene si eu am stat cuminte in casa si l-am asteptat?
Lucru acesta nu se intampla niciodata deoarece si mie, si sotului ne este teama sa il lasam total singur chiar si pentru 15 minute. Tot timpul este unul din noi macar in curte, daca nu cu el in casa. Sotul iesise in fata portii sa vorbeasca cu cineva si Andrei nu observase. Intervine Adi:
-Cand te-am lasat eu pe tine singur?!
-Nu-ti mai amintesti cand am fost racit si am stat cu tine acasa? Nu iti mai amintesti ca nu mai ai amintirile in creier. S-au dus in burta, ai mancat si macarea le-a acoperit. De asta nu iti amintesti. Mama, tata mananca mult si de asta nu isi aduce aminte ca am fost cuminte o data.
Aha! Deci acolo se duc amintirile. Voi stiati unde vi se duc amintirile pe care nu vi le mai amintiti?
Va pup!

4 comentarii:

  1. Of, tati, e un lucru foarte grav sa nu-ti amintesti ca baietelul a fost cuminte o data ! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei! Tati este cam exigent uneori, dar important este că Andrei simte în permanenţă cât îl iubim şi are încredere în noi.

      Ștergere
  2. May , sa sti ca Andruska are dreptate mare....eu chiar asa am facut cu unele amintiri , ba mai mult , digerate fiind , am tras si apa dupa ele! :))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) Nu-i uşor pe unele să le digerăm, dar trebuie să o scoatem la capăt într-un fel.

      Ștergere