joi, 11 aprilie 2013

       Salutare tuturor!
       Plouă, plouă şi iar plouă! Parcă îmi intră în oase vremea asta de toamnă.
       Apa creşte şi la vecinul nostru de peste Dunăre stau lebedele în grădină. :D
       Cei de pe partea aceea nu se îngrijorează foarte tare de acest lucru. Cam în fiecare primăvară le vine apa din baltă până în spatele casei. Într-un an unul din locuitorii de pe celălalt mal a prins un somn în grajd. :D Nu este mit! Chiar râdeam cu elevii şi le spuneam că dacă ar povesti acest lucru unui orăşean sau unuia din vârf de munte ar zice că e o minciună gogonată a vreunui pescar cu imaginaţie. Majoritatea dintre ei au fost strămutaţi pe vremea răposatului, dar au preferat să vândă casele de pe partea aceasta sau să le dea copiilor şi s-au mutat din nou acolo.
       Fiecare zonă are riscurile ei. Noi suntem obişnuiţi cu asta. Nu zic...poate în alte sate din deltă situaţia este mai gravă, dar la noi nu se pune încă problema să intrăm în panică.
       Într-un an foarte mulţi din musafirii noştri s-au speriat de ce au văzut pe la tv şi şi-au anulat concediile în deltă. Socrii mei au stat toată vara aceea cu sufletul la gură, oricât ne-am străduit să le explicăm că noi nu suntem în pericol. Ne-am convins naşii să vină la noi în anul acela. Naşul când a văzut că apa era la vreo treizeci de centimetri să dea pe-afară s-a urcat în maşină şi a zis că pleacă înapoi. :))) Am spus şi repet... Dunărea nu este precum râul care se măreşte în câteva minute, ore şi te trezeşti cu apa în casă dintr-o dată. Dunărea creşte puţin, câte puţin... ai timp să vezi dacă este necesar să iei măsuri sau dacă eşti în pericol. Apa Dunării are unde să se ducă. Sunt multe canale, lacuri... are unde se întinde. În spatele acelor copaci este ceea ce numim noi baltă: canale, lacuri, zone mlăştinoase. Primăvara, când apa creşte se inundă zona din spatele satului de pe celălalt mal şi balta se extinde.
       Un om care nu este obişnuit cu aşa ceva şi căruia îi zici că acolo unde este acum apă, în mod normal este uscat de te plimbi cu bicicleta (vorba soţului) poate i se pare o grozăvie, dar noi suntem obişnuiţi.
       Vă las acu... Încerc astăzi să mă învrednicesc mai mult şi să mai meşteresc câte ceva. Pupici!

5 comentarii:

  1. Multumesc pentru aceasta descriere a vietii in Delta. Pozele sunt superbe. Trebuie sa fiti niste oameni extraordinari sa traiti linistiti acolo, unde natura e atotstapanitoare. Sa ne mai povestesti!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc! Ciudat este că mulţi ditre noi sunt mai nervoşi şi mai răutăcioşi decât în alte zone. Am nişte prieteni care spun mereu ca în Tulcea au întâlnit cele mai nervoase vânzătoare. Plătim destul de scump pentru această linişte şi frumuseţe...Nu avem profesori destui şi calificaţi, iarna câteodată rămânem izolaţi şi multe alte lucruri pe care probabil le ştii.
      În mod cert voi mai povesti. Poţi intra şi pe la-partizani.blogspot.com pentru mai multe fotografii şi frânturi de poveşti. Este tot un blog de-al meu.

      Ștergere
  2. Fiind din Delta,am locuit atata vreme la Sfantu si cu toate astea tot ma impresioneaza felul cum Dunarea isi impune vointa,personalitatea...Chiar asa ,nu peste tot in satele DELTAICE E "BINE",SUNT PROBLEME!Una peste alta,indiferent ce-si-cum tot feerice sunt locurile!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta am zis si eu...in alte sate or fi probleme, dar nu la noi, asa ca stam inca linistiti.

      Ștergere
  3. Imi place cum descri si linistea ta!
    Pe bune a prins un somn in grajd? :))))))))Asta e bestial... :)))) Eu te cred , dar vorba ta , daca i-as spune lui Marius asta , ar pufni ca si cum as fi fraiera sa cred una ca asta :)))) El e din centrul tarii , nu?Cum sa creada? :)))))

    RăspundețiȘtergere