vineri, 7 iunie 2013

Toate au un pret

       De nenumarate ori am spus ca viata aici este superba si ca traim intr-un colt de Rai. Acelasi lucru spun si majoritatea celor care vin aici si majoritatea celor care au vazut de-a lungul timpului fotografii pe blogurile mele. Ducem o viata tihnita, curata, fara excese, intr-un loc fara miros de fum, de asfalt incins, galagie permanenta si stres continuu din cauza traficului. Avem posibilitatea ca multe din lucrurile necesare sa le procuram fara bani, ci prin diverse servicii prestate: sotul mai repara un motor, un calculator si primeste oua, carne; eu mai crosetez cate ceva sau mai traduc cate o scrisorica primita de vreun localnic de la cate un turist strain cu care a ramas prieten si iau rasaduri, peste sau altceva; dam vin sau tuica adusa de la Husi si primim branza de capra sau vaca. Am inceput anul acesta si sa gradinarim un pic, deci vara aceasta vom scuti niste bani dati pe legume proaspete. La tara tentatiile sunt mai putine asa ca de anumite cheltuieli suntem scutiti. Nu platim bani la intretinere precum majoritatea celor care traiesc la oras. Avantajele sunt nenumarate. Ce am mentionat acum sunt doar o parte din ele. Sunt sigura ca oricine ar gasi si multe altele.
       Insa, cum am zis si in titlu, toate acestea au un pret. Primul care imi vine intotdeauna in minte si nu ma lasa uneori sa dorm noaptea este educatia. La I-IV sunt clase de simultan. Toate clasele fac orele la un loc, cu doamna invatatoare care este deja iesita la pensie, deja satula de tot si toate, care pune tuturor FB fara sa conteze cine si ce a invatat. Nu te induri sa iti duci copilul din clasa I in alta parte deoarece este prea mic si nu te lasa inima sa il dai de langa tine. Solutia este sa te ocupi cat poti de bine de el. Este o vorba ca un copil care vrea sa invete o va face si in fundul padurii. Experienta mea de cativa ani in invatamant contrazice un pic aceasta teorie. E greu sa determini un copil sa faca exercitii suplimentare si in loc sa plece la joaca sa stea sa ii completezi golurile care nu au reusit sa se umple in timpul cursurilor. E greu sa ii explici ca in ciuda faptului ca ia tot timpul FB trebuie sa munceasca mai mult decat altii. Trece timpul si ajunge in clasa a V a.... aceeasi poveste cu clasele simultan. La asta se mai adauga si faptul ca profesori nu sunt. In acest moment suntem trei: profesorul de matematica, care vine de doua ori pe saptamana de la Maliuc (inainte venea doar o data- vineri) si preda matematica; eu ma ocup de romana si limbi straine si inca o profesoara care preda restul (fizica, chimie, biologie, religie, geografie, ed. fizica, desen, ed. tehnologica, cultura civica, istorie si tot ce se mai face in V-VIII). La asta se adauga inca multe alte probleme pe care in acest moment nu cred ca le pot mentiona. Ca orice parinte trag nadejdea ca Andrei va dori sa faca mai mult si va dori sa isi continue studiile, atat cat va voi. Care este solutia? Cativa parinti si-au dus copiii incepand cu clasa aV a la Tulcea. La acest lucru ne-am gandit si noi deocamdata. Sunt ani de zile de cand copiii nu au luat note de trecere la final de gimnaziu sau au luat doar mult doritul 5. Nu mai sunt motivati. Trec dintr-o clasa in alta ca gasca prin apa, indiferent de nota de la examen ajung intr-un liceu si nu au ambitii mari. Ei nu isi doresc sa ajunga la un liceu bun, ci doar sa faca 12 clase si eventual ,dupa, o facultate pe bani. Daca le vorbesti de testarile de la sfarsitul clasei a VIII a automat iti vor da exemple de colegi mai mari care nu au luat note mari, nu au invatat foarte bine si cu toate acestea fac bine mersi un liceu. Ce sa mai zici?
       Un alt minus major al acestui loc este lipsa locurilor de munca. Este foarte greu si inspaimantator sa te gandesti la batranete...la pensie. Eu sunt platita cu ora, deci nu se pune problema vechimii sau a contributiei la fondul de pensii. Nu mai zic ca atunci cand am venit aici, desi aveam catedra intreaga, nu mi-au facut carte de munca. La acest lucru nu ma asteptasem nicicum. Stiam ca astfel de lucruri se practica la unii patroni, dar lucrand la stat nu m-am asteptat nici o clipa la asa ceva, dar iata ca se poate si la bugetari. Sunt vreo doua- trei baruri, vreo doua-trei magazine, scoala, statia de apa si la cam atat se rezuma locurile de munca.
       Sanatatea...o alta buba. Doctorul vine o data pe saptamana...daca vine si in rest este o doamna asistenta, care locuieste chiar in dispensarul ce sta sa cada si dotat cu...mai nimic. Eu cu Andrei avem medicul de familie la Tulcea. Adi nici nu si-a mai schimbat medicul de familie din Iasi. Norocul nostru este ca mama are prieteni multi si oricand am nevoie de ceva pot apela repede si fara teama la ei si in plus nu prea am avut probleme, in special cu Andrei. Bine macar ca ambulanta vine pe apa si nu risca nicodata sa ramana blocata in trafic. Doar o data la cativa ani iarna Dunarea ingheata si atunci e cu totul si cu totul alta poveste.
       Se stie ca cel mai mult in Delta se circula pe apa. Munca oamenilor de aici (pescuitul) este strict legat de barca. Barca are motor care va asigur ca papa mai multa benzina decat o masina. Daca nu ai posibilitatea sa cumperi combustibilul de la Tulcea (drumul pana acolo iti salta din bani oricum) ajungi sa dai aici 7 lei pe litru (parca acesta era ultimul pret la benzina...)
       Politia...hmmm. Daca ai nevoie de ea trebuie sa astepti macar o zi ca sa se hotarasca sa vina de la Maliuc. Daca dai telefon la 112 cineva amabil iti da nr. de telefon al sefului de post care iti va zice ca ori nu are benzina, ori motorul e stricat sau pur si simplu ca au drum incoace zilele urmatoare si vei vorbi cu ei atunci. Am avut un vecin turbulent care isi alerga nevasta cu un cutit prin curte. Cand am dat telefon m-au intrebat daca a ranit-o si au aparut dupa cateva zile cand mosul se potolise si se impacase cu baba lui asa ca nu mai era nevoie de interventia lor. Daca ai o problema mai mica esti sfatuit automat sa te impaci cu cel cu care ai probleme ca si asa dureaza, e multa hartogaraie si bataie de cap pentru un lucru marunt. Nu degeaba radea toata lumea si le spunea politia impacarii. 
       Cu toate acestea noi iubim enorm acest loc. Locului acesta ii spunem acasa din toata inima. Nu ne putem rupe de aici si ne place sa traim in coltul acesta de Rai. La toate aceste probleme gasim rezolvare, ne descurcam si ne ducem viata in tihna pe mai departe asa cum o duc multi altii de atata timp. Nu putem concepe (in acest moment) sa traim in alta parte. Preferam minusurile acestui loc, la care ne straduim sa gasim rezolvare, decat minusurile traiului intr-un oras. Asa suntem noi. Nu este obligatoriu ca altcineva sa vada lucrurile din aceeasi perspectiva. Am multe cunostinte incantate de aceste locuri dar care nu ar putea trai aici permanent. Se bucura din plin de cateva zile si apoi se intorc la nebunia oraselor. Avem prieteni carora le lipsesc magazinele, mallurile, galagia motoarelor de masini, zanganitul tramvaielor... fiecare cu modul lui de viata. Multi dintre cunoscutii nostri incearca sa ne convinga ca la oras este civilizatia si ca ar fi bine sa ne intoarcem.
       Sper ca nu va dezamageste aceasta postare si ca nu va schimba viziunea asupra acestui loc minunat. Delta este intr-adevar ce vedeti in fotografiile mele sau in altele. Uiti de toate cand te urci in barca, vantul iti flutura prin par si tragi cu nesat din aerul proaspat cu miros de apa, de plante, de noroi si flori, cand nu auzi decat plescaitul pasarilor care se scufunda, ciripitul lor, fasaitul stufului si vezi la tot pasul minuni ale naturii, cand vezi in jur perfectiunea. Da, perfectiunea exista...numai uitati-va la un nufar sau la o egreta alba superba si veti vedea cum parca cineva s-a straduit sa puna in ele strop cu strop de perfectiune.
       Va pup cu mare drag! Sa aveti un sfarsit de saptamana minunat!

22 de comentarii:

  1. Catrinel iti multumesc pentru aceasta lectie de luciditate, de realism, ca mi-ai impartasit-o si astfel te cunosc mai bine si inteleg mai bine viata in paradisul Deltei. Alegerea nu-i usoara, toate au un pret, dar e bine sa nu-ti para rau niciodata ca ai facut un lucru.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ceea ce am scris eu nu este un adevar general valabil. Nu stiu daca se aplica in toata Delta, desi stiu ca mai sunt sate in care lucrurile se petrec in mod similar. M-am referit la satul in care locuim noi. Daca stau sa ma gandesc mai mult mai sunt lucruri negative pe langa acestea. Poate voi scrie in viitor si despre ele.
      Nu e usoara deloc alegerea. In acest moment nu avem nici macar un strop de regret. Sper din toata inima ca lucrurile sa se aseze bine si in viitor. Traiesc uneori cu spaima ca nu cumva sa regret ca nu i-am oferit mai mult lui Andrei. Asta este singurul lucru care ma ingrijoreaza, dar cum am spus, solutii sunt chiar daca nu alegem de fiecare data calea cea mai simpla.
      Ma bucur ca vii in vizita la noi pe blog!
      O zi cat mai frumoasa sa ai!

      Ștergere
  2. Superba postarea. Am adaugat+o la preferatele din saptamana aceasta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc! Esti o draguta ca intotdeauna! :)
      Va pup printeselor!

      Ștergere
  3. mi-a stat inima in loc din cauza titlului si a pozei, m-am gandit ca te referi la inundatie, ca e in "floare" zilele astea.
    daca nu e vorba de pret din asta catastrofal, in rest nu mai conteaza. andrei va invata daca ii va fi drag sa invete, iar daca nu ii va fi drag, nu va invata nici daca il dai la scoala la oras. e adevarat ca au foarte mare importanta profesorii, dar ce garantii ai ca dai peste unii buni la oras, mai ales in zilele noastre, cand bataia de joc in sistemul educational e maxima?
    eu te inteleg foarte bine in privinta iubirii pentru "acasa", sper sa nu aveti nici un pret important de platit pentru bucuria de a avea un camin drag.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cand e vorba de copii intotdeauna un pret aparent suportabil este mare. Cred ca si in orase exista "calamitati" de profesori. Nu disper, caut solutii, nu ma plang.

      Ștergere
  4. Suna foarte boem stilul tau de viata, pare dur si auster insa sunt sigur ca o data ce ai decis sa traiesti acolo nimic nu te mai poate speria.

    Atata timp cat ai acces la internet nu cred ca se poate pune problema de lipsa educatiei si chiar a locurilor de munca, timp si pasiune sa ai ca pe net gasesti de toate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine ai venit pe blog!
      Pe mine nu ma sperie nimic pentru ca eu in Delta am trait de cand ma stiu. Nu am locuit in acest sat, ci in Sf. Gheorghe, unde macar o parte din lucruri stateau un pic mai diferit. Doar sotul meu este venit de la Iasi si a ales sa traiasca aici.
      Educatia nu se face pe internet. Copilului ii trebuie scoala si un sistem bine facut si echilibrat. Nu am zis ca nu sunt solutii, numai ca nu sunt atat de... la indemana ca pentru altii. Pentru orice pe lumea aceasta exista si o rezolvare si poate internetul ofera intr-adevar o parte din ele.

      Ștergere
  5. Catrinel,ochii imi sunt scaldati acum in stropi de apa.Simt exact ca si tine,numai ca bucata mea de Rai e la poale de munte.
    Multe minusuri sunt si aici,dar fiecare parca sereduc cu cate un plus.
    Diferenta e ca desi am tot 4 clase simultane,copiii de la scoala mea castiga premii la diferite concursuri,invata,mai cu voia mai fortati de mine,nu au toti FB si sunt constienti ca pentru acest calificativ trebuie sa munceasca si suplimentar,atat acasa singuri cat si cu mine la scoala(de multe ori ne prinde ora 14:00 lucrand.
    Nu stiu cum vor decurge urmatorii 20 de ani pana la pensie,dar fara sa regret nicio clipa voi ramane dascal la tara,nu de altceva,dar prea se dau mari cei de la oras.
    Zilele trecute,unul din baietii mei din clasa a IV-a,mi-a spus un mare adevar...multi oameni mari s-au ridicat de la scolile de la tara.Parea chiar mandru de acest lucru,iar ambitia lui e de a-si depasi conditia.Sunt sigura ca va munci si va invata cu toata fiinta lui.
    Pana acum niciun parinte nu a fost dezamagit de pregatirea copiilor in scoala mea mica.:)
    Asa cum si noi profitam de natura si ecoturismul e la putere,sunt sigura ca si voi procedati la fel.

    Pe fondul acestor framantari interioare am avut si eu o postare asemanatoare.:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oricat de minunat este un loc nu inseamna ca acolo curge doar lapte si miere. Clar ca in toate acestea sunt foarte multe parti pozitive, caci altfel de ce as mai trai aici cand avem posibilitatea sa locuim intr-un oras destul de mare si frumos?
      Diferenta o face OMUL. Nu as vrea sa intru in detalii, dar mi s-a intamplat sa ma straduiesc sa fac cate ceva bun si mi s-au pus piedici si in asta. Tu citesti de mult timp blogul meu si ai mai vazut ca am mai scris despre astfel de lucruri. Dezinteresul este mare si atunci cand vrei sa faci ceva nu esti lasat deoarece se va observa ca altii nu fac nimic si nu le convine. De ce crezi tu ca directorul tine mortis ca faptul ca lucrez cu fiecare clasa separat desi iau aceeasi bani sa fie un secret?
      Eu am facut scoala la tara...tot in fundul Deltei, dar am avut rezultate foarte bune, am fost la olimpiade si am intrat la cel mai bun liceu din judet.
      La inceputul acestui an profesorul de matematica nu mai voia sa vina si mi s-a propus sa iau aceasta materie...asa ca la piata. Am refuzat. Ma pricep la mate foarte putin si nu as putea preda ceva ce nu stiu. Sunt altii care isi asuma astfel de riscuri si nu le pasa ca fac praf generatii intregi de copii.
      Din pacate ecoturismul se face in clase...teoretic. S-a organizat o singura excursie la nu stiu ce manastire deoarece cealalta profesoara este sotie de preot.
      Iti poti inchipui ca in scoala sunt de cativa ani vreo 7 calculatoare noi care nu au fost deschise niciodata? Nu avem voi...ca daca se strica?
      Te admir si te felicit din toata inima pentru daruirea cu care iti faci meseria! De blogul tau m-am indragostit in momentul in care am citit despre cum ai renovat clasa cu ajutorul parintilor, ati pus covoare si ii faceti pe copii sa se simta intr-un fel ca acasa.

      Ștergere
    2. Cu toate astea,inca de la Primarie n-am prea primit ajutor,iar scoala mea,chiar daca in interior e o casa,exteriorul sufera de nepasarea celor de sus.Are pe putin 100 de ani.
      Si eu ma mai lupt cu morile de vant prin sat,dar parca ici colo mai vad cate un lucru frumos,dupa multe,multe insistente si multa munca dusa cu lipsa de civism al unor oameni din jurul meu.
      Seara frumoasa si ma gandeam ca ai putea primi tu turisti pe timp de vara,asa pe post de mini pensiune.:)
      Pupici fata harnica !

      Ștergere
    3. La noi nu cladirea este cea cu probleme...
      Pe timpul verii facem si acest lucru. Oamenii gasesc cu ce sa se intretina. Cand am vorbit de locuri de munca m-am referit din perspectiva viitorului...a batranetii, a pensiei ca doar nu vom fi vesnic tineri. :D
      Te pup!

      Ștergere
  6. Pai zic eu ca asa este mai peste tot : legea compensatiei! Nu exista numai pozitiv , ci trebuie sa existe echilibru!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dap! De aceea nu disper si cred in binele ce poate va urma dupa perioadele mai tulburi.

      Ștergere
  7. Educatia este cea care doare cel mai mult, dar nu toti parintii pun accent pe asta. Si se vede asta la tot pasul. Insisi oamenii care nu isi motiveaza copiii sa invete, care ii pun sa munceasca la fel ca adultii, sunt rezultatul nefericit al unei astfel de gandiri bolnave.
    Dar raiul in care traiti merita orice efort.
    Andreiut este norocos ca are niste parinti ca voi. Va fi bine. Sa fiti sanatosi, ca le faceti pe toate.
    Va pup
    Consuela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este! Eu pun accent pe ea deoarece asa am fost invatata de mica. Nimic nu am mai de pret decat ceea ce am in cap, felul cum vorbesc, gandesc si ma port. Banii, casele, hainele... se duc, vin, iar se duc, dar educatia ramane.
      Iti multumim!
      Sper din toata inima ca si Andrei sa pretuiasca acest loc la fel de mult ca noi si sa nu ajunga niciodata sa imi reproseze ca a trebuit sa munceasca mai mult decat altii pentru a reusi.
      Te pupam!

      Ștergere
  8. si eu intrasem sa te intreb de inundatii, ca stirile pe meil prezinta iar sfarsitul lumii.

    Despre scoala si copii, eu pot sa zic ca vin din conditii similare. Copil produs al unei societati similare. Mai greu a fost de verisorii mei, ce au facut toata copilaria drum pe jos de 4-5 km dus si tot atat intors, jumatate pe camp, din fundul Moldovei(mai sus de Husi), iar acasa munceau in gospodarie, vaci, iepuri, porci etc ( stii si tu cum e). Si totusi, unul din ei era intre primii din clasa pt ca... ii placea. Fara efort, ca doar era baiat, si tentatiile, cum ai spus si tu, sunt mari, dar cu placere, se descurca f. bine. In perioada de iarna avea temele facute, in perioada calda stia sa jongleze cu asta, scria in pauze, sau seara dupa munca. O data ajunsa in alta tara si citind despre asta, am vazut ca aici sunt scoli care... nu dau teme de scris. De ce? Considera ca prin activitati si stimularea atentiei copiiilor e suficient sa le deschida apetitul si curiozitatea, sa intrebe, sa se intrebe, si sa caute. La unii lucrul asta e innascut,sau vine din familie. Altii trebuie stimulati. Oricum, o cifra comuna este 3% din copii sa urmeze o universitate, pt ceilalti sistemul scolar ar avea responsabilitatea sa ii ajute sa stie sa invete, sa cerceteze, si sa isi descopere pasiuni si un loc, locul lor.


    Despre modul de angajare, se intampla in privat ( nu stiam si ca in insitutiile de stat..), in cazul de contractelor cu 2-3 ore pe zi. Solutia este sa iti faci contract singura cu CASMB si cu casa de pensii, si sa iti platesti minimum de contributie. Nu stiu daca te consoleaza, dar se practica la fel si in alte tari. Ce fac tinerele aici - isi cauta extra job, mai ales ca vacantele de vara nu sunt platite ( noroc ca sunt scurte, 1 iulie - 30 august). Abia dupa certificari si ceva experienta, se schimba statutul...si evident, pt cei cu norma intreaga ( norma intreaga inseamna 35 ore pe saptamana, iar profesori specialisti cu nu stiu ce certidicari, echivalentul gradelor romanesti, cred, este de 20 ore pe sapt. ).

    Marea diferenta intre Ro si tara unde sunt este ca in invatamant sunt cadre putine dar cu dragoste de meserie! Cei care au obosit sa munceasca pt minimum pe economie si-au schimbat meseria, pt ca exista multe alernative.... dar cunosc pers. care a trecut din invatamant in privat, si dupa 1 an, cand i-a expirat contractul, s-a intors in invatamant.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La capitolul inunadatii inca nu avem probleme. Am inteles ca trebuie sa vina apa din tarile de mai sus de noi. Vom vedea ce si cum va fi.

      Copiii care invata de placere ,trebuie sa recunoastem ca sunt destul de rari. Majoritatea copiilor invata ca trebuie si un pic impinsi de la spate. Nu pot decat sa sper ca lui Andrei ii va placea scoala si va invata in plus cu mine acasa fara prea multa munca de lamurire.

      Nici eu nu m-am asteptat sa se intample acest lucru si la stat. Eu aveam norma intreaga la momentul respectiv, iar cartea de munca nu mi-au facut-o pentru ca nu au vrut. Da, este si aceasta solutie, sa imi platesc singura contributia la stat, dar pentru acest lucru trebuie sa am o sursa constanta de bani ca in fiecare luna sa pot face acest lucru. Cum am zis...sunt solutii pentru toate, dar este putin ma greu decat in mod obisnuit.

      Problema in Romania este ca in invatamant sunt foarte putini cei care lucreaza cu placere, iar ceilalti lucreaza pentru ca nu au o alta alternativa si este cat, decat un loc de munca stabil. Nu de putine ori am auzit la profesorii de limbi straine si informatica, in special, ca lucreaza cativa ani pana ce isi gasesc ceva mai bun, deci clar nu se pune problema pasiunii. Cand am fost in vara sa dau examenul sa ma angajez am auzit foarte multi oameni care spuneau ca vor sa se angajeze la scoala caci in satele de unde vin altceva nu este de munca...iar nu putem vorbi de pasiune.

      Cu toate aceste dezavantaje eu tot nu as pleca de aici din Delta ...nu as pleca din Romania. Nu as face-o nu din cauza patriotismului sau mai stiu eu din ce motiv nobil, ci pentru ca nu as avea curajul tau, de exemplu. Nu imi ramane decat sa caut solutii si sa sper ca va fi un pic mai bine.

      Ștergere
    2. da, ai identificat marea problema a romanilor, nu au de ales. Sau nu vad nicio alternativa, de ales... media promoveaza f. rar oamenii curajosi, intreprinzatori...

      Ștergere
    3. De multe ori chiar nu au de ales, dar sunt si foarte multi care asteapta ca Dumnezeu sa le dea si sa le mai bage si in traista. Nu DOAR romanii sunt astfel. Cred ca in foarte multe tari, chiar si mai bune decat Romania exista probleme diverse.

      Ștergere
  9. m-am gandit mult timp la articolul asta scris de tine.
    Sa iti explic ce vad pretul cel mai mare. Daca as fi acolo, in locul tau, cel mai mult m-ar ingrozi sa nu am oameni cu care sa vorbesc, schimb experiente, sa imi insufle ideea de munca si invers, oameni care sa iubeasca sa citeasca, si sa descopere lucruri noi, etc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eheiii! Am trecut şi prin aceste temeri. La un momet dat după naşterea lui Andrei am avut depresie şi simţeam acut lipsa acestor lucruri. Cred că motivul principal pentru care încă scriu pe blog acesta este... comunic cu oameni care au ceva în comun cu mine şi descopăr oameni tare faini. Mai intru şi pe un forum handmade. Nu o fi foarte recomandat acest tip de comunicare virtuală, dar pe mine de multe ori m-a ţinut cu mintea întreagă şi n-am luat-o pe campuri. :D Am noroc şi de o familie cu care săpot discuta lucruri interesante şi nu doar ce a mai făcut vecina sau ce să mai fac de mâncare. În fiecare vară cunosc tot felul de oameni foarte interesanţi. Iarna îmi este un pic mai greu, dar nu este foarte rău.
      În acest moment mă îngrijorează doar şcoala lui Andrei şi din cand în când mai simt o teamă pentru bătrâneţile mele. :)

      Ștergere