luni, 28 octombrie 2013

Duminică

       Ieri a fost o zi superbă de toamnă şi dacă mă uitam mai bine la iarba verde mai că aveam impresia că este primăvară. Am ieşit cu Andrei în curte să stăm puţin, dar cum eram singurei acasă parcă nu ne găseam locul. Mi-am luat ceva de croşetat şi ne-am dus pe malul Dunării chipurile să pescuim. Peştele nu trăgea... era linişte şi ne-au mai şi speriat viespiile aşa că am decis să intrăm înapoi. Să stăm aşa pe degeaba în curte pe o aşa căldură? Neeeee... Hai la plimbare! Dar unde? Lui Andreiîi place tare mult să mergem în spatele satului la viţei.
       Satul este unul lung doar cu un singur şir de case ce se întind de-a lungul Dunăriii. Sunt zone puţine şi scurte unde sunt două şiruri de case. Am pornit uşurel pe uliţa care ne este nouă dragă căci aici pornesc de fiecare dată toate plimbările noastre pe jos. Aici căram cu greu căruţul, aici târâia Andrei maşinuţa când s-a dat jos din căruţ, pe aici îi căram eu bicicleta căci nu putea pedala uneori din cauza noroiului... pe aici pleca bunul la vesei (aşa le zicea el viţeilor). Pe drum a ţinut neapărat să îmi arate un cuib de pasăre pe care l-a văzut el vara aceasta împreună cu bunul când s-au dus să caute râme.
       Cu paşi uşori şi mintea dusă hai-hui mergeam agale. Tare îmi place să mă plimb cu Diiucu. Acum este mare şi este frumos... ne arătăm unul altuia diverse lucruri ce ne par frumoase, vorbim, discutăm despre ce e bine, ce e rău, îmi pune tot felul de întrebări... suntem într-o lume numai a noastră.
        Am ajuns la capătul uliţei şi trebuia să alegem dacă mergem la stânga sau la dreapta. Andrei a ales stânga deoarece acolo erau viţeii şi imediat şi-a dat seama că sigur au crescut şi va vedea deja văcuţe şi tăuraşi. Aşa a fost, dar am fost amândoi încântaţi de plimbare.
V-am zis eu că parcă-i primăvară....
       Nu vă gândiţi că aici ni s-a terminat cheful de mers... doar bateriile la aparat s-au terminat. Cum drumul din stânga era mai scurt am zis să ocolim o parte din sat căci tare nu ne venea să mergem acasă. Am pornit-o uşurel ca doi moşnegei şi am meeers şi-am tot mers. Am avut parte de peripeţii şi cu o vacă uricioasă care a alergat puţin după noi, dar noroc că funia îi era scurtă, iar noi eram nelegaţi :D Până la urmă am vazut şi doi viţeluşi minunaţi care erau frumuşei rău de tot şi pe deasupra mai erau şi blânzi. Au venit cu boticurile umede şi ochişorii mari cu genele lungi până aproape de gard să ne privească curioşi căci nu eram din zonă. :D Cu cât ne apropiam de casă cu atât ni se făceau picioarele parcă mai grele...
        Acum aştept să se facă ora să îl iau pe Diiuţ de la grădiniţă. E aşa ciudat fără el... Nu imi gasesc locul... Parcă-i prea linişte...
       Să aveţi o săptămână cât mai frumoasă! Vă pup!


11 comentarii:

  1. Asa este. Copilul umple casa de viata si bucurie.
    O saptamana buna va doresc si voua si multa sanatate.
    Pupicei.
    Consuela

    RăspundețiȘtergere
  2. Minunata excursie! Frumos povestita si ilustrata! Sa fiti sanatosi si bucurosi dragilor! E un loc binecuvantat!

    RăspundețiȘtergere
  3. pt cateva minute, m-ai sedus cu feeria vietii linistite de la tara, si rupt din zumzetul biroului.
    Iti multumesc.

    Mai revin ;) (dupa sedinte)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu multă plăcere! Mă bucur că te-am făcut să visezi puţin. :) Te mai aştept!

      Ștergere
  4. Ce super plibareala pe voi....si vremea asta e asa faina si te indeamna sa iesi din casa...Mi-ai facut pofta de plimbareala...poate o iau pe don'soara in weekend , daca nu ploua si tragem si noi o tura de plimbareala prin cartier.
    Pup soricelul Andrsuka si mamica lui! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ia-o pe don'şoară că trebuie să profităm la maxim de plimbărelile acestea că timpul trece rapid şi curând nu le mai trebuie plimbare cu noi. Doar ştii cum e... :D
      Te pupăm şi noi cu mult drag!

      Ștergere