joi, 3 octombrie 2013

Vestuta lui Andrei

        A mai trecut aproape o saptamana de cand nu am mai scris pe blog. Nu ocolesc blogul si as vrea sa scriu mai des, dar efectiv nu realizez cand trece timpul. Nici nu imi vine sa cred ca am intrat in plina toamna si mai este foarte putin pana se sfarseste anul. Andrei a avut doua saptamani de... vacanta pentru ca a racit si nu am vrut sa il duc decat cand il puneam bine pe picioare. De luni reluam gradinita. La noi este friiiig rau de tot. A plouat zile in sir si a batut turbatul de vant. Nu am mai iesit pe afara decat in fuga sa duc gunoiul sau sa mai dau cate ceva la catei. Asa fac de fiecare data cand vine toamna, iarna... nu vreau sa il simt si ma feresc de el cat pot.
       Planul cu caciulita minion a picat. I-am aratat caciulita pe calculator si initial a fost foarte incantat de ea ca la un moment dat cand m-am apucat de crosetat sa imi spuna ca el nu o va purta pe strada ca nu vrea sa rada lumea de el. Am incercat sa il conving ca este o prostie sa gandeasca asa pentru ca el este copilas si ar fi fost doar haios, nu ridicol. A crescut si stie ce vrea. Seamana cu mine ,din cate vad, la acest capitol pentru ca si eu eram foarte conservatoare la capitolul imbracaminte intr-o perioada. Mama incerca sa ma convinga sa port fuste scurte, lucruri putin mai transparente, dar in final ajungeam sa ma imbrac ca o avocata ( asa zicea ea :D ).
       Cand era mai micut ii faceam tone de fotografii, iar acum cu greu il conving sa stea la pozat. Nu mai vrea si ma atentioneaza si supravegheaza foarte atent cand selectez pozele pentru blog. Ma cearta cand aleg una care din punctul lui de vedere este nepotrivita. Acum l-am convins sa stea pentru ca l-am lasat sa se urce pe lada frigorifica caci acolo am lumina mai buna si mi-a zis ca sta daca ne jucam de-a mutrele.
       Creste vazand cu ochii si ma intristez uneori ca nu pot opri putin timpul, ca nu pot sa ii spun sa o ia mai catinel si sa am timp sa profit mai mult de micutul meu. In fiecare seara discutam, imi pune intrebari serioase la care asteapta raspunsuri logice si lamuritoare. Cand nu este multumit de raspunsurile mele se duce si il intreaba si pe tatal lui ca sa se convinga ca eu nu bat campii. Este un baietel tare sensibil si milos. Ma bucur de acest lucru, dar uneori mi-as dori ca atunci cand va creste sa nu fie chiar asa... sa nu se lase afectat atat de tare de orice. Acum este doar un copil...
     
       Stiti ca eu cred cu tarie ca cei mici daca stim sa ii ascultam ne ofera lectii pretioase de viata. Intr-o seara vorbeam noi doi ascunsi sub pledul calduros. El imi cerea o jucarie la care se facea reclama pe un post de desene animate. Nu stiu ce mi-a venit si stiu ca a fost o mare prostie si i-am zis (pentru ca nu aveam alte argumente si nici nu puteam sa il pacalesc ca i-o voi lua):
-Nu se poate mama. Suntem saraci lipiti pamantului. I-am spus-o razand... poate pentru ca am vrut sa ii vad reactia pentru ca intr-adevar era o mare,mare exagerare...
-Mamiii... Nu suntem saracii pamantului. Avem tot ce ne trebuie, numai bani nu avem. Avem ce manca, eu am jucarii, avem caldura si tata ne da tot ce ne trebuie. Jucaria aia mi-o iei cand o sa putem.

Raspunsul lui a fost asa pentru ca de multe ori cand cerea cate ceva ce nu era absurd ii explicam ca acum nu am cum sa ii iau, dar daca mai asteapta putin ii voi lua, atunci cand voi avea bani si pentru acel lucru.
Am fost foarte emotionata si fericita de raspunsul primit de la Andrei. Multumirea mea a venit din faptul ca poate gandi asa si mai ales ca am aflat ca el este un copil multumit si ca nu simte ca i-ar lipsi ceva. El este un copil fericit. Poate gresesc, dar de multe ori cand a exagerat cerand lucruri absurde i-am explicat ca exista copii care nu sunt atat de norocosi ca el. A mai avut o perioada in care atunci cand se supara pe mine pentru ca nu il lasam sa faca un lucru imi spunea ca nu ma mai iubeste si ca vrea sa plec... replici de copil bosumflat, pe care probabil le regreta imediat ce le spunea. Atunci i-am explicat putin despre copiii care nu au parinti. Eu stiu ca nu trebuie sa ii umbresc copilaria cu lucruri atat de grele si urate, dar in acelasi timp trebuie sa invete sa aprecieze ce are. 

        Iar m-am lungit la vorba. :D Va pup! Sa aveti o zi minunata!

10 comentarii:

  1. baiatul creste si se face un pusti frumos. Nu simpatic, nu dulcel, nu haios. Frumos. Asa sa stii :)
    De sensibil e sensibil pentru ca asa esti si tu si a stat mult in preajma ta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vai! Multumesc frumos! E baietel si mi-as fi dorit sa fie putin mai... putin sensibil. :D

      Ștergere
  2. Vestuta este minunata,copilasul ma topeste de-a dreptul , iar raspunsul dat chiar e intelept si potrivit dat!
    Si ai dreptate: copiii trebuie tratati ca niste adulti in crestere.Nu este o tampenie sau o copilarie ca pun intrebari care,pe noi astia mai mari , ne amuza.Astfel ei invata,incearca sa cunoasca si isi dezvolta caracterul , personalitatea. Te admir,Catrinle , pentru un copil asa reusit cum este Andruska si pentru modul in care il educi! Bravo voua!
    Va imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult! Nu stiu ce sa zic... m-am emotionat. :)

      Ștergere
  3. Ador randurile tale... sunt scrise cu atata sinceritate, cu atata simplitate si merg direct acolo unde trebuie... sunt ca un balsam pentru suflet.. mici lectii de viata...atat de pretioase si de frumoase. Pupici copilului tau . Cred ca lipseste si o fetita in familia voastra...;) cum ar primi-o Andrei ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult Tik! Da... cred ca lipseste o fetita mica si rozalie in familia noastra, dar nu mai am curaj. Poate doar daca ar garanta cineva ca sigur ar fi fetita... dar nici asa. Desi imi plac familiile cu multi copii nu cred deloc ca e momentul pentru inca un copil.
      Am mai discutat cu Andrei doar din curiozitate si nu ar fi incantat de idee pentru ca bebelusii fac treaba mare, pentru ca daca ar fi fata ar vrea doar jocuri de fete (asta era spusa pe un ton foarte dispretuitor) si concluzia ar fi ca nu i-ar placea. La insistentele mele cand l-am intrebat totusi ce ar face daca ar avea un fratior sau o surioara a zis ca nu ar face nimic pentru ca nu l-ar interesa.

      Ștergere
  4. m-a emotionat pana la lacrimi raspunsul lui Andrei. Nu numai ca e sensibil, dar e si destept si intelegator! of...
    Cat despre inca un copil, numai tu iti cunosti puterile. E o responsabilitate mare, si e in totalitate a mamei.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Simplitatea si frumusetea felului de a gandi a copiilor intotdeauna m-a impresionat si mi-a dat de gandit. Multumesc!
      Toata lumea ne sfatuieste sa mai facem un copil. Nu responsabilitatea ma sperie, nu sarcina si nu greutatea cresterii copilului, ci instabilitatea financiara. Chiar cred ca nu sunt timpuri in care sa mai avem un copil.

      Ștergere