vineri, 24 ianuarie 2014

Am văzut...

 ... pe câteva bloguri gânduri legate de cuvântul care va caracteriza anul 2014 pentru fiecare personal. De fiecare dată când mă gândeam la acest lucru mintea îmi zbura la bani. Nu pot zice că este un cuvânt pentru mine care ar putea fi caracteristic acestui an sau vreunui an... Conştient sau nu, de fiecare dată mi-am canalizat energiile spre ceva anume încă de la începutul anului şi m-am străduit să înfăptuiesc. Nu vă imaginaţi lucruri enorme, măreţe... Anul trecut mi-am propus să lucrez ,mult mai mult decât o făceam, lucruri de mână şi chiar am reuşit.
       Pentru anul acesta mi-am planificat să am mai multă grijă de mine. Am constatat de-a lungul timpului că de cele mai multe ori atmosfera casei este dată de starea mea de bine sau de rău. Dacă eu sunt veselă şi sănătoasă toţi cei din casă sunt relaxaţi şi bine. Dacă nu, îi văd cum sunt temători, nesiguri şi tensionaţi. Băieţii mei, fie că recunosc sau nu, au nevoie de mine şi trebuie să fiu sănătoasă, frumoasă şi puternică, cu o stare de dispoziţie bună. Din păcate eu o dată pe lună mă transform în vrăjitoare şi cu greu reuşesc să mă abţin să nu fiu... ciufută. La acest lucru am muuult de lucrat.
       Tot ce mi-am propus este mai mult legat de fizic deoarece mă gândesc că nu degeaba se spune minte sănătoasă în corp sănătos. Primul lucru de pe listă l-am tăiat aşa că nu mai fumez. Urmează uşor, uşor şi celelalte.
       Îmi doresc să fac mişcare. Eu sunt un om mai mult decât sedentar deoarece singura mişcare pe care o fac este cea prin casă şi cât îl duc pe Andrei la grădiniţă ( stăm cam la două minute de mers lejer). Uneori mai glumesc şi zic că mi se vor atrofia muşchii de atâta stat şi mă mir cum de nu am ajuns încă la 100 de kilograme. Am încercat pilates... hmmm... n-a mers deoarece m-am plictisit chiar dacă părea ceva ce mi se potrivea... nu făceam cu drag exerciţiile. Am încercat zumba deoarece Ana Maria  tot amintea mai mereu de ea. Am căutat pe internet, am găsit ceva ce îmi plăcea şi părea extrem de uşurel. Din păcate hipertensiunea şi sedentarismul m-au transformat într-o baba. Ce s-a mai amuzat mama când i-am zis că sunt o babă comunistă! :)))) Eu garantez ca mama care se apropie de 60 de ani este mult mai rezistentă decât mine. M-am ambiţionat să duc până la capăt acel program pentru începători şi la final am crezut că mor. Eram ameţită, capul îmi bubuia, aveam senzaţie de greaţă şi eram roşie-vânătă la faţă. Îmi venea să plâng de ciudă că am fost atât de comodă şi am lăsat lucrurile să devină aşa şi mă simţeam neputincioasă. Mi-am zis că până la urmă voi găsi ceva potrivit mie de unde să încep şi sunt sigură că până la sfârşitul anului voi reuşi să fac şi zumba aceea fără să mor.
       Şi AM GĂSIT. Am găsit în sfârşit ceva ce pot face complet fără să simt că îmi dau duhul şi chiar cu zâmbetul pe buze. Este distractiv, nu mi se pare plictisitor, simt că depun efort şi la final mă simt minunat fără senzaţia că se învârte casa cu mine, că îmi fâşâie în urechi, că ameţesc şi tot ce simţeam înainte când încercam să fac mişcare.

       .Începe uşurel, este apoi din ce în ce mai alert ca la final să te aducă din nou la starea iniţială când inima pompează liniştită şi respiraţia este normală. Mersul pe loc printre celelalte mişcări îţi oferă un moment de respiro, de odihnă chiar dacă te mişti în continuare. Eu sunt foarte, foarte încântată. Dacăşi voi sunteţi foarte sedentari, comozi şi fără pic de rezistenţă vă recomand să încercaţi. Mie chiar mi-a plăcut. Este pentru prima dată când mişcarea nu e un calvar şi chiar dacă am febră musculară de abia aştept să mai fac. (nu râdeţi că am febră musculară doar de la atât... v-am spus că sunt o babă... o mică epavă, dar mă fac eu cum trebuie până la urmă.). Era să uit.... Eu am puţină grăsime pe burtă... puţin mai multă decât trebuie. Andrei m-a întrebat de ce vreau să fac exerciţii şi i-am explicat printre altele că vreau să dau grăsimea jos. Aseară după ce am terminat programul a venit şi m-a apucat de burtă. Era foarte dezamăgit căci credea că după o oră de exrciţii ca prin farmec grăsimea dispare. La fel ca la fumat el este susţinătorul meu numărul unu, mă ceartă şi mă împinge de la spate. Mereu mă întreabă când mă apuc de treabă, îmi zice că sunt leneşă, îmi promite că face şi el cu mine...orice numai să mă ţin de treabă. Pentru că i-am promis fac orice să nu mă las. Eu faţă de el niciodată nu îmi încalc prmisiunile.
       Lista cu lucrurile de făcut este lungă, dar nu mă sperie şi de abia aştept să pot tăia tot de pe ea şi să fiu mulţumită de mine la final.
       Mă duc acum să mai fac una, alta prin casă căci la 11 mă voi duce la grădi la Andrei. Are serbare cu ocazia zilei tricolorului. Jurnalul îl las pe mâine şi până atunci vă pup cu drag.

4 comentarii:

  1. eu zic asa: orice miscare care o faci, e buna. Si plimbari in ritm alert, si abdomene, si dans, totul e de bine!
    Eventual, fixeaza-ti saptamanal un target - de genul cand mergi la mama ta, sa duci la plimbare (pe jos) flacaul pe deal la statuie, sa urci scari pe jos, mergeti toata faleza sa va uitati la vapoare etc etc.

    Decizia luata e nemaipomenita.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Desi poate iti va parea greu de crezut, eu merg rar la mama deci miscarea de care spui ar fi cam din an in Paste. :D
      orice decizie luata pentru o sanatate mai buna este minunata.

      Ștergere
  2. Ooo , ma bucur ca ai reusit sa gasesti stilul de sport ce se pliaza pe dorintele tale si pe cat poate rezista corpul tau la efort.Ma bucur mult ,mult! :) Si sa o ti tot asa!
    Si ma bucur si pentru implinirea tintelor tale , incet-incet vei ajunge sa le tai de pe lista! :)
    Va imbratisez si sper sa se opreasca viscolul ala de la voi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acum trebuie sa gasesc si momentul din zi cand e ok sa fac. Seara ma energizeaza prea tare si nu pot adormi, iar dimineata nu reusesc. Cred ca voi face pe la pranz.
      Multumesc frumos!

      Ștergere