sâmbătă, 1 februarie 2014

Jurnalul unei femei simple

       Am amânat pentru astăzi scrierea paginii de jurnal deoarece de mult timp îmi doreamsă vă arăt vesta, dar din cauza vremii întunecate nu reuşeam să îi fac fotografii. Am prins puţin soare, am fotografiat-o şi v-am arătat-o, iar astăzi mai adaug o filă la jurnalul găzduit de Corcoduşa.

Pentru astazi (data/ora)... 1 februarie... acum realizez că gata! prima lună a acestui an s-a sfârşit.
Afara ... este multă zăpadă şi vânt.
Mă gândesc ... că am foarte multe de făcut şi trebuie să mă organizez că altfel nu voi duce nimic cum trebuie la bun sfârşit. Îmi pare rău că tocmai acum nu îmi mai merge imprimanta căci găsisem nişte pagini foarte faine pentru un organizator.
Am învăţat... să nu mă mai plâng atât de mult pe cât o făceam. Nimănui nu îi place să aibă lângă el pe cineva care se plânge de orice şi mereu trăieşte cu senzaţia că e cel mai amărât de pe pământ.
Sunt recunoscător pentru ... ceea ce sunt.
Din bucătărie ... aproape că urăsc această încăpere a casei mele... nu ştiu... ciorbă de ceva şi încă ceva pentru cel mare...
Ceea ce astept (sper) ... să se termine cu bine ce am început la sfârşitul anului trecut.
Ce mai mesteresc ... tot la cele două seturi de bebeluşe lucrez.
Ascult ... muzica de la jocul lui Andrei cu un porcuşor verde.
În casa ... toate aşteaptă să mă scutur de senzaţia aceasta de răceală ce mă învăluie şi să mă apuc de curăţenie, mâncare, rufe... ca în orice sâmbătă.
Unul dintre lucrurile mele preferate ...să fiu utilă.
Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:.... Uitaţi ce a venit ieri la noi în curte! E aşa de frumuşică. După ce am căutat pe internet am descoperit că ar fi o cinteză.
Ştiţi povestea lui Ciripel cel lacomEste o poveste foarte drăguţă şi ar trebui să o citiţi copiilor voştri dacă aveţi.


Ciripel cel Lacom 

          Luiza Vlădescu

Ciripel e un vrăbioi rotofei, zburlit si lacom. Cat e ziulica de mare, stolul de vrăbii in care trăieşte Ciripel, se împrăştie pe drum, prin ogrăzi, după hrana. Cum una dintre vrăbii, alfa ceva de mâncare, odată striga: „Cip, Cip. Veniţi fraţi si surori, c-am găsit de mâncare”. Vrăbiile vin, care si de pe unde sunt si ciugulesc cu plăcere.
Iarna e tare grea. De câteva zile s-a stârnit o viforniţa cumplita. Bietele vrăbiuţe nici grai nu mai au sa ciripească, ţopăie pe zăpada întărita, se strâng una intr-alta, se înfoiază in pene, sa se mai dezmorţească dar degeaba.
Of! greu e iarna pentru vrăbii, privind Ciripel nemulţumit ca-si simţea guşa goala. De ieri n-am mai găsit nici un bob de mâncare. Nici tu musculiţe, nici tu ţânţari, nici tu omizi, vai de capul nostru!
-Ciripel, parca ar fi o curca plouata si nicidecum un vrăbioi viteaz, ii spuse o vrabie mai bătrâna. Iarna e mai greu de găsit mâncare, dar tot mai afli grăunţe, firimituri, mai sunt copii care pun pe pervazul ferestrei resturi de mâncare. Copii aceştia ne iubesc si ne ajuta sa trecem iarna mai uşor.
-Cirii-ip!cirii-ip…ciripi vrabia cea bătrâna. Destul am stat la taifas si ne-am văicărit. Vrăbii suntem sau nişte răţoi? Hai sa ne înălţam in zbor si sa căutam de mâncare! Hai sa veselim drumeţii si copii!
Vrăbiile se înălţară in stol, se rotiră sus, spre bolta ca o cupola de cleştar, deasupra caselor, ogrăzilor acoperite toate in strat de zăpada. Ciripel s-a înălţat si el cu tot stolul, iar când s-a împrăştiat in văzduh după hrana, si-a rotit ochişorii ca bobitele de ienupăr si-a rotit căpşorul cat o corcoduşa si ce credeţi ca a văzut?
Intr-un balcon, pe o masa de lemn era aşternut un strat de mălai frământat. Ciripel cel lacom zbura acolo. Din casa copii se uitau pe fereastra.
 -A venit o vrabie, şopti unul celuilat cu fereala, ca sa nu-l sperie pe Ciripel. Acum vor veni mai multe, sa vezi ca vrăbiuţa aceasta le da de ştire.
Dar ti-ai găsit, Ciripel cel lacom se gândi ca-i mult mai bine sa-si umple doar el guşa si sa nu mai cheme stolul. Cine ştie poate ca atunci când vor veni cu toate, nu mai apuca el sa se sature. Pe când aşa…uite ce ospăţ! Vrăbiile la început se neliniştiră: „Unde-i Ciripel? L-o fi mâncat vreo pisica, o fi degerat?”
Dar Ciripel se întorcea rotofei.
-Cip, cip, Ciripel unde-ai fost?
El isi pleca încet capul si răspundea pocăit:
-Am fost după mâncare…dar n-am găsit!
Si aşa in fiecare zi pe la prânz Ciripel se desprindea din stol si zbura la căsuţa cu balcon. Ciugulea, ciugulea, isi umplea guşa si apoi se întorcea. Vrăbiile il întrebau:
-Ciripel, ai găsit?
-N-am găsit.
Si isi făcuse Ciripel o burta cat un ghem de lâna.
 Intr-o zi , ce sa vezi? Nici n-apuca Ciripel sa înghită un bulgăraş moale de mălai de pe măsuţa din balcon, când hop! Top!o cioara mare si neagra cat o pisica. Lui Ciripel ii stătu inima in loc de frica. Cioara ca cioara, clonţ…clonţ in plisc cat lua Ciripel de zece ori.
 -Câr, câr, du-te mai încolo , obraznicule, ii croncani cioara. Nu vezi ca mă împiedic de tine? Ciripel ţopăi speriat in laturi. De frica si de necaz nu mai putea ciuguli nimic. Parca-i sta firmitura in gat. Pe când cioara clonţ, clonţ, clonţ, ciocănea cu pliscul ei tare ca un ciocan in tăblia mesei. Iar a ajuns lângă Ciripel.
-Piei din calea mea, ca îndată te jumulesc.
 Ciripel ce sa facă? S-a dat intr-un colt si si-a întins căpşorul sa prindă o firmitura. Dar cioara, clonţ i-o trase de sub cioc.
„Of ce cioroi cumplit si nesuferit”, gândi Ciripel. Dar una e sa spui in gând si alta e sa spui tare. Ciripel abia îndrăzni sa spună „cip”, ca cioara ii si plesni in cap cu pliscul.
-Şterge-o, n-auzi? Si Ciripel zbura, amarat ca vai de el la stolul lui.
A doua zi vrăbiuţele erau tare flamande. Dar ce se aude? Toate vrăbiuţele din vişin isi înălţară capul. Din depărtare se auzea un ciripit jalnic „pip, pip, cip, cip”. Ce-i oare? Ciripel. Ce-i cu el? ce sa fie? Intr-o clipa vrăbiile-s acolo la măsuţa din balcon. Si ce văzură? Un vrăbioi lacom si prostuţ jumuliT de o cioara mare si neagra ca o pisica. Si mi ti-l jumulea cioara, de-i scăpărau fulgii lui Ciripel, si-l scărmăna cu ghearele de-ti venea sa-i plângi de mila.
Intr-o clipa toate vrăbiile, zvrrrrr! Deasupra ciorii si dai, si ciufuleşte-o, si ciupeşte-o, si smulge-i penele, pana când cioara a zburat. Ciripel ca vai de el , ameţit, jumulit si speriat stătea pe coltul mesei, cu mălaiul lipit de cioc si pe piept, si aştepta judecata vrăbiilor.
-Aşa flamanzeai tu? Mergeai singur sa ciuguleşti? Eşti o ruşine in stolul nostru, ii spuse vrabia cea bătrâna.
-Cirip…incuvinţară toate.
-Ramai si ospătează-te singur frăţioare, si de-o mai veni cioara, sa ne dai de ştire s-o izgonim. Pofta buna!
Stolul se înălţa in văzduhul plumburiu.
Vrăbioiul cel lacom rămăsese singur, stăpân pe toata masa cu mălai. Dar ce folos, prietenii il părăsiseră. A dat sa îmbuce o fărâmă, dar n-a mai fost chip. Parca era amar…parca-i pierise foamea. Isi lăsa pe spate capul, isi roti ochişorii si cerceta zarea întunecata. Deodată, in depărtare, un stol de vrăbii, ce se lăsa pe acoperiş. Ciripel bătu din aripi si se îndrepta in zbor grăbit intr-acolo. ”Luaţi-mă cu voi!”. Nu ştiu daca l-au luat dar vrăbiuţele sunt bune si iertătoare.
SURSA TEXT POVESTE

       Vă doresc să aveţi o zi frumoasă şi o lună cu mult spor în toate!

10 comentarii:

  1. Spor la treburi!
    Pe la noi zici ca e in Martie!
    Cipciroiul ala e tare haios! :)))
    Povestioara nu am apucat sa o citesc....dar imi fac eu timp....
    Pupici si sa fi sanatoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aici inca e iarna in toata regula, lucru care imi da putine emotii ca nu cumva sa fie ca acum doi ani.
      Sa citesti povestioara ca e dragutica asa cum numai povestioarele cu animalute personalizate pot fi.
      Te pup si eu cu mult drag!

      Ștergere
  2. Sanatate si ai grija de tine:)...foarte frumoase pozele si povestioara:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc! Sigur ii va placea povestioara si fetitei tale sau deja poate o stie...

      Ștergere
  3. Haaa,ce coincidenta!Acum doua saptamani educatoarea fiului meu le-a spus povestea asta la grupa.
    Zile senine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :D Eu o stiam din anul in care am fost eu educatoare.
      Multumesc!

      Ștergere
  4. Ador vrabiutele iar povestea am citit-o cu suflet de copil... multumesc ! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu le iubesc. Imi place uneori sa le urmaresc minute in sir de la fereastra cum misuna prin curte cautand de mancare. Sunt tare frumusele. Mie imi plac tare mult acest gen de povestioare. Le prefer in locul basmelor care niciodata nu mi-au placut.

      Ștergere
  5. cata gingasie in poza! Si tu cat talent ai sa o surprinzi! Multumiri pt imagine!
    Deseori uit sa ma bucur de modul in care natura si Dumnezeu imi vorbeste.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa stii ca e mult mai frumusica si gingasa in realitate, dar am fotografiat-o prin geam. Cu multa placere!
      Eu privesc cu admiratie si fascinatie in special la animalutele acestea mici... sunt uimitoare.

      Ștergere