vineri, 14 februarie 2014

Jurnalul unei femei simple

        Am avut o dimineaţă... ciudată. Cum dormeam eu mai bine şi visam frumos ...nu ştiu ce, dar sigur era frumos... sună telefonul meu care era în sufragerie. Am la el o melodie rock pe care soţul meu o detestă. Nici nu ajung bine la telefon, văd că e mama şi nu apuc să răspund că închide. Îmi imaginez că şi-a dat seama că e cam dimineaţă şi s-a răzgândit. Mă întorc la loc în pat, trag eu pledul pe mine şi pleoapele peste ochi când sună iar. Din nou dau să răspund şi nu apuc. Mă apuc să o sun înapoi, dar abonatul nu-i disponibil... Săptămâna aceasta medicul i-a greşit reţeta. Ea de când se ştie are tensiune foarte mică şi ăla i-a dat reţetă la un medicament foarte puternic pentru hipertensivi. Am intrat un pic în panică. Cât mă gandeam eu aşa... la ce să fac şi cum să fac sună fosta mea colegă de la şcoală. Răspund şi aud un ţipăt de copil în telefon naaaaanuuuuu ce faaaaci? şi tot vorbea pe limba ei... Era nepoţica ei... Colega asta a mea e în vârstă, cam certată cu tehnica şi din câte am văzut şi cu ochelarii. Mi s-a mai întâmplat să mă sune din greşeală pentru că voia să-şi sune soţul. A auzit vocea mea şi a început să urle în telefon cine-i acolo? A cui e telefonul asta?... (un nume... nu mai ţin minte) tu eşti? M-am prăpădit de râs atunci.
         Acu' beau o ceaşcă de 3 în 1 şi completez încă o pagină de jurnal găzduit de Corcoduşa.

Pentru astazi (data/ora)... 14 februarie 2014. Pentru mulţi azi este prilej de... sărbătoare. Este opt şi ceva...
Afara ... este sore. Impresia este de zi de primăvară. E frumoasă lumina aceasta, dar peste tot este noroi şi umezeală...nu prea fain.
Mă gândesc ... cum am putut uita aşa ceva??? Pe 10 februarie bloguleţul meu a făcut 5 anişori. Îmi pare rău că am uitat, dar asta este!
Am învăţat...că de foarte multe ori e mai bine să taci chiar dacă torente de cuvinte îţi vin pe limbă.
Sunt recunoscător pentru ... viaţa mea.
Din bucătărie ... nimic... din nou nu ştiu ce voi face de mâncare.
Ceea ce astept (sper) ...nu e neapărat o speranţă, ci mai degrabă o dorinţă... să se fi mişcat măcar o dată poşta română mai rapid şi coleţelul pe care îl aştept să vină astăzi.
Ce mai mesteresc ... mărţişoare croşetate, dar nu am deloc spor.
Ascult ... muzica de la Pantera roz căci la asta se uită Andrei.
În casa ... e linişte.
Unul dintre lucrurile mele preferate ... mirosul de benzină... îl ador. Când pune soţul meu benzina la barcă adulmec în jurul lui şi dacă scapă pe mâini... ioi! Ce-mi place.
Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:
         A mai trecut o săptămână... Vă doresc să aveţi un weekend cât mai plăcut!

6 comentarii:

  1. Ce m-as fi panicat eu la astfel de apeluri....tare prapastioasa mai sunt!
    Si mie imi place cum miroase benzina :))))
    Sa inteleg ca Andruska nu-i la gradi azi? :D
    Spor la treburi...si weekend placut!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai da! De obicei nu ma sperii asa, dar a coincis reteta gresita cu faptul ca au fost doua bipuri ca si cum n-ar fi putut vorbi...
      Yayyyy! Inca cineva! Pana acum doar eu si Andrei adulmecam dupa ea.
      Andrei saptamana aceasta a stat acasa caci dupa o saptamana cu scola inchisa datorita zapezii si inca una de vacanta in scoala este bocna. Se face economie si in vacante nu se aprinde focul absolut deloc... Au centrala, dar nu au fochist... Scoala e construita pe genul acela cu clase maaaari si inaaaalte deci foarte friguroase. Am zis poate dupa o saptamana de foc se mai incalzeste cate, decat. E perioada cand e mai frig in scoala decat afara intr-o zi fara vant.
      Multumesc frumos!

      Ștergere
    2. Am inteles cu scoala....mi se pare ciudat! :))

      Ștergere
    3. Draga mea Ana ăsta e cel mai puţin ciudat lucru care e în şcoala aceasta...din păcate.

      Ștergere
  2. La cat mai multe postari!
    Eh,tot ai prins o imagine frumoasa.Week-end placut si tie!

    RăspundețiȘtergere