joi, 29 mai 2014

Invatam distrandu-ne

Hristos s-a inaltat!
Chiar ieri ma intrebase Andrei daca trebuie neaparat, neaparat sa salute cu Hristos a inviat! caci el uita. I-am explicat ca nu este grav ci ca este cel mai important sa salute, indiferent cum o face. In gandul meu imi ziceam ca pana ne obisnuim cu acest salut vine oricum Sarbatoarea Inaltarii si... gata. 
Ioi! cum zboara timpul acesta! Mai e un pic de tot si se termina si anul scolar... stiati?!
Incerc sa il determin pe sotul meu sa ne facem obiceiul de a iesi toti la plimbare in fiecare seara. Cand spun toti ma refer la copil, noi si cateii nostri. Fiecare avem nevoie de miscare caci cel putin doi membri ai familiei s-au cam grasunit. :D Nu spun cine, dar sigur nu ei:

Deocamdata am reusit aceasta performanta de vreo trei ori. A treia oara nu prea se pune caci ne-a alungat acasa o furtuna ce ne-a cam speriat. 
Desi mergem destul de mult in afara satului nu m-am simtit deloc obosita. E atat de relaxant sa tragi in piept aerul curat si atat de inmiresmat! Miroase a fan proaspat cosit, a flori de camp, a catina. Peste tot auzi greieri si tot felul de pasari. E superb!
In fiecare dintre plimbari am facut poze in grau, spunandu-mi de fiecare data ca voi face una de acest fel si cu ia mea.... poate anul acesta daca termin pana la treieratul graului. :)
Dar graul nu ne-a folosit doar ca decor pentru fotografiat, ci si ca material didactic. Frumusetea invatatului acasa este ca te poti folosi de orice, oricand, oricum si nu numai de plictisitoarele caiete si manuale. Da, or fi colorate si frumoase, dar la un moment dat devin plictisitoare. In timp ce ne pozam am discutat despre cereale si in special despre grau.
Am observat spicul, bobul; l-am comparat la marime cu porumbul si i-am spus cand se seamana si de ce unul e deja asa de mare si celalalt micut, etc. In momentul unei plimbari noutatile si ocaziile de a invata se ivesc la fiecare pas. Copilul nici nu realizeaza ca invata. Pe ei uneori ii sperie acest cuvant caci aduce dupa sine responsabilitatea de a retine multe informatii si de a le spune fara gres dupa aceea. Se panicheaza si nu se mai concentreaza. Dupa ce i-am spus multe si de toate despre cereale, la final i-am zis ca a invatat ceva nou. S-a luminat la fata si era foarte incantat ca invatatul a fost usor, ca nici nu si-a dat seama ca face acest lucru si ca acum stie ceva in plus. In mintea lor asociaza procesul de invatare cu asezatul la masa, stat cuminte si lucrat chestii plictisitoare. Ce e frumos in plimbarile cu cei mici? Tot timpul le poti spune o noutate...
 Un matur deja detine multe informatii si e greu sa il surprinzi cu ceva nou (ma refer la lucruri obisnuite), dar un copil e un burete ce absoarbe in permanenta. Pe el il intereseaza orice si daca este relaxat vrea sa afle cat mai multe si reuseste sa retina foarte rapid multe lucruri. Nu va pot spune cat ne-am invartit in jurul unei urme de arici. Am observat ca are labute mici cu gherute, ca isi taraie burtica pe jos, ca este mititel, in ce directie se indrepta...Am vorbit despre cum arata, cu ce se hraneste... Doar o urma de arici a scos la iveala o multime de informatii si a fost o mare incantare pentru un copil caci el se simtea deja explorator analizand si privind atent in praful de pe drum. Credeti ca ar fi tinut minte la fel de bine unele lucruri doar daca i le citeam din carte? Sau ar fi fost atat de incantat la primirea informatiilor la fel ca acum?
Iesirile sunt minunate si ma bucur ca am ocazia sa ii arat animalele in mediul lor fara sa le vada triste si ponosite in custi la gradina zoologica. In una din plimbari cainele mai mare a inceput sa caute disperat prin tufe si exact de la botul lui a sarit un mascul fazan superb. L-am vazut in toata splendoarea cat de fain era colorat. 
Andrei invata sa aprecieze natura, sa o respecte si intelege ca animalele salbatice trebuie sa ramana acolo unde sunt, nu sa fie folosite ca animale de companie. Nu de putine ori si-a dorit sa ia cate unul acasa, dar l-am convins sa nu o faca punandu-l in locul animalutului. Daca vine cineva si te ia ca ii place de tine si vrea sa te aiba asa... de distractie? Daca cineva ma ia pe mine sau pe tata pentru ca i se pare interesant sa ne tina acasa la el, tu ce fel ai fi, cum te-ai simti? Cum se vor simti puisorii de arici fara mamica lor? Tie ti-ar fi frica daca cineva te-ar inhata si te-ar lua acasa? Cum crezi ca se simte puisorul de lebada? Acestea sunt intrebarile care nu dau gres niciodata :) Bineinteles ca a invatat totusi ca pe unele animale le mancam si asta este in firea lucrurilor (stiu ca probabil vegetarienii ma vor contrazice:D ), dar nu chinuim animalele doar ca sa ne distram.



Eheeeiii! Iar m-am lungit la vorba cat o zi de post...
Multumesc pentru rabdarea de a citi pana la final, iar daca nu ati facut-o eu va multumesc oricum pentru vizita! :)
Sa aveti o zi minunata!

17 comentarii:

  1. Iuhuuuu, ce poze superbe! Iar voi sunteti frumosi rau! Andruska e delicios! Pup rau flacaiasul!
    Si ca tot pui tu intrebari ...sa zic ca DA , categoric si absolut , ceea ce Andrei vede in natura si tu ii explici , fata de ceea ce vede in carti si ii citesti , este o mare diferenta!
    Uite-ma pe mine , ditai muierea la 45 de ani , care habar nu are sa deosebeasca musetelul de margarete de camp , da? Si nu glumesc! sau menta de isma , desi lumea ar spune ca este unul si acelasi lucru! Nu este!
    Avantajul vostru si , in speta a lui Andrei , este natura ce va inconjoara! Si , categoric , felul in care tu te implici in educarea lui si ii explici si raspunzi curiozitatilor lui.Andrei nu va fi precum o mana de copilasi , vazusit de mine , care se uitau la o biata brosuta ce topai pe malul unei balti si exclamau uimiti ca e verde si se intrabu ce e aia.Ba sunt sigura ca erau convinsi ca vaca este mov si poti mulge de la ea ciocolata calda! :))))
    Va doresc vreme formidabila in continuare si plimbari cat mai lungi,mai frumoase si mai constructive!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim frumos! Si noi te pupam pe tine!
      Hai ca la menta si izma nu e asa de grav caci diferentele sunt tare micute. :)
      Pe bune?! Nu stiau ca e broscuta??? Vai! Ma cam sperie gandul ca exista asa ceva. Sa iti spun ca noi suntem deja la a cincea broscuta pe care o cheama Froggy si care inoata fericita in piscinuta lui Andrei din curte?
      Multumim!!!

      Ștergere
  2. Adevat ca s-a inaltat!
    Si eu mi-am propus pe lista de anul acesta sa petrecem cat mai mult timp in mijlocul naturii, dar pana cobori 4 etaje, dupe ce le-ai mai urcat, respectiv coborat de vreo 2 ori in ziua respectiva si te duci intr-un parc murdar, unde cei mici impart spatiul cu adolescenti rebeli, care au accese de personalitate si te pun la curent fara sa vrei cu noii termeni argotici la moda, te apuca o lehamite.... Ca sa nu mai spun de masinile care misuna peste tot, si pe ferestrele carora razbat puzderie de decibeli iar viteza de rulare este pe masura decibelilor, doar a venit vara ce naiba?! Se scot bolizii de la "naftalina" si se lasa liberi pe strazile intesate de copiii orasului, care incearca si ei sa se distreze cum pot cu biciletr, trotinete, mingi, printre masini, blocuri si gunoaie. Din acest punct de vedere, sunteti cei mai norocosi pamanteni. Locuiti intr-o zona superba, care ofera atat de multe, doar sa ai ochi si rabdare sa cauti micile indicii. La noi in oras nu sunt parcuri mari, cu verdeata, amenajate frumos. Asta este. Norocul nostru ca suntem intr-un oras de munte si o mao luam pe poteci, dar si acolo auzi manele, etc...de la petrecaretii de ocazie, care "se simte bine" la iarba verde.
    Nu este de mirare, ca toti copiii crescuti in mijlocul naturii se dezvolta, atat fizic dar si intelectual, mult mai sanatos si mai armonios. invata sa respecte ceva ce micutii de la oras vad doar in poze sau, vorba ta, in gradina zoologica ( un loc pe care il detest de cand eram mica), pentru ca la noi conditiile nu sunt ca in tarile occidentale, unde se mai indulceste traiul bietelor animale macar prin conditii bune de a vietui in captivitate.
    Eu recunosc, avand probleme la "mansarda", ma emotionez repede si nici nu-mi mai este jena sa ascund asta. Nu-mi mai bat capul cu detalii de genul "vai, te vede lumea ca plangi!". Ei si? Asta imi vine, asta fac. Oricum gura lumii este de neoprit si orice ai face, tot nu multumesti toata populatia cu care interactionezi. Prin toata logoreea asta de fapt, voiam sa-ti spun ca am ramas "muta ca o lebada", fara cuvinte, citind ce lectii de viata stii sa dai. Ce norocos este Andreias ca are o mamica asa de bine pregatita, atat de rabdatoare si ata de implicata in educatia lui. Bravo!
    Te pup
    O zi frumoasa.
    Consuela.
    Vai ce mult am scris!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uite... vezi ... de asta ma enervez eu pe socrii mei cateodata cand nu dau doi bani pe viata la tara, ne considera salbatici, pe Andrei fara viitor si ne preseaza sa ne mutam la oras... Sa ne mutam la oras ca sa avem parte de un parc in care mai ai un pic si lesini de cald in miez de vara si in care parintii stau cu cei mici si pana la 12 noaptea ca in apartamente nu se mai poate sta.... Ma rog doar la Dumnezeu sa reusim si cu educatia, scoala lui Andrei ca sa nu imi reproseze ca ar fi vrut mai mult si noi nu am putut sa ii dam...
      Si daca vede lumea ca plangi, ce? Fii pe pace ca daca razi crezi ca nu comenteaza?! Si eu ma chinui sa ma educ sa nu imi mai pese. Uneori reusesc, alteori nu...
      Iti multumesc pentru cuvintele tale frumoase. Nu cred ca le merit chiar asa pe toate, dar iti multumesc! :)
      Te pup!
      Ti-am mai spus sa scrii ce, cum si cat vrei si simti! :*

      Ștergere
    2. Eu am facut scoala la tara si am intrat la un liceu de elita din Iasi, as fi intrat la oricare as fi dat. Mi-a fost putin greu in primul an, apoi i-am ajuns si... Acum exista posibilitatea pregatirilor care poate compensa orice lipsa. Eu ce e drept manele nu am maia uzit de cel putin cinci ani si nici muzica data la maxim, dar parcurile sunt supra-aglomerate si copiii supravegheati si ghidati artificial de catre 1 sau chiar 4 adulti per copil. E frumos sa stai pe o banca in parc, dar nu se compara cu o plimbare cu cainele, liber, prin lanuri. Sunt lucruri mai importante decat orice cunostinta capatata in scoala: independenta, capacitatea de adaptare, de a gasi solutii, de a te descurca singur, de a lua decizii, de a te bucura de lucruri simple... Sa impletesti o coronita din maci si spice impreuna cu mama este o experienta pe care ti-o amintesti peste 25 ani, in timp ce multe explicatii si activitati sterile si artificial create doar pentru a inmagazina cunostinte poate fi stearsa foarte usor.
      Cat despre socri ei comenteaza pentru ca se tem, pentru ca nu cunosc alta viata...cred ca cea clasica e singura corecta, pentru ca au fost invatati 25 ani ca omul dintre betoane si metale este cel destept iar cei de la tara sunt oameni de mana a doua...

      Ștergere
    3. Si eu am facut scoala tot la tara, apoi am intrat la Spiru Haret in Tulcea, unul din cele mai bune licee. Scoala de aici nu se compara cu nimic din ce am vazut eu. Cred ca ai mai citit la mine pe blog despre asta... nimic nu s-a schimbat in bine deocamdata. Am lucrat in scoala deci stiu foarte bine cum este. Sunt importante activitatile pe care le spui, dar intr-un final tot de invatamantul steril se loveste si trebuie sa ii faca fata.
      Noi avem apartament in Iasi, in Alexandru, chiar intr-un capat al parcului. Din cate am inteles e un parc apreciat in Iasi. Pe mine ma ia ameteala numai cand ma uit de la fereastra si vad multimea aceea de oameni... Dei s-a adaptat de fiecare data foarte bine cu toate ca numai acolo in parc i s-a intamplat ca cineva sa rada de urechiusele lui mai maricele sau sa i se zica intr-un anumit fel. Despre experientele traite in Copou am scris aici : http://shorichitz.blogspot.ro/search/label/Copou mai demult.

      Ștergere
    4. Ei "urechi" mari avem toti, copilului meu i-a zis sambata un baietel urato si doamna de serviciu i-a zis ca e urata luni:)), la astea trebuie sa faca fata fiela tara fie oras :). Cred ca la invatamantul structurat ne putem adapta in orice clipa :), dar ce pierdem intr-un moment de libertate nu-l mai gasim... Eu din pacate nu cunosc bine zona Alexandru, dar stiu ca sunt muuulti copii, e o zona tanara:) si faptul ca aveti un ap acolo oricand ii va permite lui Andrei sa vina intr-a 5a, sau a 9a sau la facultate:)). Cred ca fiecare trebuie sa fie educat ca sa poata face o alegere constienta si libera nu una constransa, nu stiu ce inseamna scoala in sat la voi ce e drept, dar am incredere in tine:) ca il vei invata tot ce nu poate face scoala si un pic mai mult:), dar fiecare zi acolo mie mi se pare un castig pentru voi toti:)

      Ștergere
    5. Scuze pentru scris, cred ca am varsat ceva pe tastatura, ca unele litere se scriu mai usor si unele mai greu:*

      Ștergere
    6. Multumesc pentru... increderea acordata! E o incurajare pentru mine. Ai dreptate ca cei mici pot fi rautaciosi oriunde. Nu stiu de ce atunci cand vine vorba despre subiectul "la tara-la oras" si socrii, sunt pregatita sa dau zeci de argumente, chiar daca unele nu foarte solide. :)
      Chiar aseara am mai facut o plimbare si ii multumeam din suflet lui Dumnezeu pentru tot ce ne inconjoara.

      Ștergere
  3. discutia ta ,,lunga cat o zi de post ,,e foarte frumos alcatuita,pacat ca nu toate mamicile au timp si loc sa-si creassca copii asa cum faci tu cu Andrei,in primul rand sa respacte natura si fauna.felicitari.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc frumos! Unele mamici din pacate nu au norocul sa poata face acest lucru si mai trist este ca unele sunt nepasatoare de-a dreptul. Eu sunt o visatoare si cred ca cele din a doua categorie sunt putine. :)

      Ștergere
  4. Adevarat s-a inaltat!
    La fel ca si Consuela, si eu ma emotionez din orice dar inca fac eforturi sa ma abtin de la plans, insa postarea asta a ta m-a inmuiat ceva mai tare. Stii de ce? Pentru ca eu amintiri de la 4 ani cand mergeam cu ai mei prin parc prin orasul meu mic, cu tata cand mergeam pe deal sa-mi caute flori de maces, ca erau preferatele mele .... La fel si Andrei, o sa aiba plimbarile astea cu voi toata viata in memorie, sunt "fundatia" personalitatii lui. Asta e iubirea.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce frumooos! Sper ca Andrei sa isi aminteasca si noi sa avem putere si rabdare sa ii putem oferi cat mai multe astfel de amintiri. :)

      Ștergere
  5. V-am descoperit de curand si imi place tare mult de voi! Sigur o sa va urmaresc constant de acum inainte! :-)
    Toate cele bune va doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine ai venit vulpito! :) Desi soricei, noua ne plac vulpitele si ... pisicile. :D
      Iti multumim pentru vizita si te asteptam ori de cate ori vei dori sa treci pe la noi!

      Ștergere
  6. Faine pozele, faina povestea, sunteti grozavi, ce mai... Nu zic mai mult ca ma repet :)
    Imbratisez cu drag toata familia (mai putin cainii, nu din rautate, dar stii ca mi-e frica de ei:))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumiiiim!
      Si noi va imbratisam si va pupam. Nici cateii nu se supara, dar mustacesc un pic ca ei sunt tare blanzi si ii amuza sa stie ca sperie pe cineva. :)

      Ștergere