miercuri, 7 mai 2014

Sunt DOAR o mama casnica

         Nu am o stare buna si nu voi da detalii... Incerc din rasputeri sa ma montez pentru maine... ziua care ar trebui sa fie una din cele mai fericite si speciale din viata mea.
         Mi s-a dat in obraz, diplomatic ce-i drept, cu faptul ca sunt casnica de foarte multe ori, de prea multe ori. Eu subiectul acesta l-am mai discutat o data aici si sper ca cei, cele care citesc din cand in cand acest blog sa ma fi inteles. Nu am nimic cu mamele care lucreaza, uneori mi-as dori sa fiu una dintre ele, alteori ma consider o norocoasa ca nu sunt... Decizia aceasta am luat-o greu si fiind constransa de anumite lucruri. Singurele momente in care regret ca sunt DOAR o casnica sunt acelea cand se ridica din spranceana si sunt jignita mai subtil sau mai putin subtil. Desi stiu ca nu sunt datoare nimanui cu o explicatie, de fiecare data simt nevoia sa o dau, de fiecare data caut motivatii care sa ma ridice in ochii celei sau celui ce ma sfideaza din priviri deoarece la intrebarea "cu ce te ocupi?" nu pot zice mai mult decat ca sunt... aaa... casnica. Ma sperie gandul ca Andrei va trebui sa raspunda la intrebarea "cu ce se ocupa mama ta?"... Va intalni probabil aceleasi priviri ce le intalnesc eu mereu si stiu ca nu e usor.
          De ce? Pentru ca am vrut drepturi egale cu ale barbatilor si acum tinem cu dintii de ele, nu? La naiba! Mi-s asa de sensibila... Vreau sa nu fiu judecata si sa isi vada fiecare de borsul ei. Eu nu am facut niciodata concurs cu vreuna care din noi doua lucreaza mai mult sau daca vreuna din noi doua ii mai obosita. Nu ma intereseaza!!!
          De-as sti ca ar intelege le-as da asta sa citeasca, dar nu cred ca ar avea rabdare...
Atat va rog: nu va grabiti sa trageti concluzii si nu fiti rautacioase! Chiar nu am nevoie de asta acum...

Eşti o mamă casnică? Ce faci toată ziua?
de Matt Walsh
S-a întâmplat de două ori într-o săptămână şi erau amândouă femei. Oricine ar trebui să aibă mai mult bun simţ decât atât, iar femeile, în special femeile, ar trebui să ştie mai bine.
Săptămâna trecută eram la farmacie şi o doamnă prietenoasă m-a abordat.
„Matt! Ce fac cei mici?”
„Sunt foarte bine! O duc grozav, mulţumesc de întrebare.”
„Mă bucur să aud asta. Dar soţia ta? Nu s-a întors la muncă?”
„Ei bine, ea munceşte din greu acasă; are grijă de copii. Însă nu se va reîntoarce în câmpul muncii, dacă asta vrei să spui.”
„O, ce distractiv! Trebuie să fie grozav!”
„Distractiv? Este mult de muncă. Plin de satisfacţii, da. Distractiv? Nu întotdeauna.”
Această replică nu a fost de genul „ia de-aici”. A fost doar obraznică în substrat şi binevoitoare în mod subversiv.
Următorul incident a avut loc astăzi la cafenea. A început într-o manieră similară; un schimb amical de vorbe despre cum decurg lucrurile legat de copiii. Conversaţia a deraiat rapid atunci când femeia mi-a trântit asta în faţă:
„Aşadar, soţia ta stă acasă definitiv?”
„Definitiv? Ei bine, da, în viitorul apropiat se va ocupa cu creşterea copiilor în regim full-time.”
„Mda, al meu are acum 14 ani. Însă eu am avut şi o carieră în tot acest timp. Nu pot să-mi imaginez cum e să fii o mamă casnică. Nu cred că mi-aş găsi locul. [Chicoteşte] Ce face toată ziua?”
„Păi, cam de toate. Ce faci tu toată ziua?”
„…Eu? Ha! LUCREZ!”
„Soţia mea nu încetează să lucreze niciodată. În tot acest timp, iată-ne pe noi, amândoi, la cafenea, în mijlocul zilei. Sunt sigur că soţiei mele i-ar face plăcere să aibă timp să stea şi să bea o cafea. E plăcut să ai pauză, nu?”
Conversaţia s-a încheiat mai puţin amiabil decât a început.
Eu nu am nicio intenţie să vorbesc de rău femeile ce muncesc în afară căminului. Înţeleg faptul că multe dintre ele sunt nevoite să o facă, deoarece sunt mame singure, sau pentru că un singur venit nu este suficient pentru a satisface nevoile financiare ale familiei lor. Sau acestea aleg să lucreze pentru că asta este ceea ce vor să facă. Foarte bine. Mai înţeleg şi faptul că majoritatea femeilor cu o profesie nu sunt grosolane, infatuate şi înfumurate, precum cele pe care le-am întâlnit recent.
Dar nu vreau să cânt Kumbaya chiar acum. Vreau să trag un şut societăţii noastre materialiste şi înapoiate la fluierul piciorului şi să spun, „REVINO-ŢI ODATĂ, SOCIETATE!”
Acest dialog nu ar trebui să fie necesar. Nu ar trebui să explic de ce este o nebunie ca oricine – în special alte femei – să manifeste un astfel de dispreţ şi de ostilitate cu privire la mamele „casnice”. Suntem într-adevăr atât de superficiali? Suntem chiar atât de confuzi? Chiar suntem prima cultură din istoria omenirii care nu reuşeşte să înţeleagă onoarea şi seriozitatea de a fi mama? Păgânii divinizau Maternitatea şi au transformat-o într-o zeiţă. Noi am urmat cealaltă direcţie; o tratăm ca pe o boală sau un obstacol.
Oamenii care se cufundă în totalitate în muncă obositoare, ingrată, şi foarte importantă de a creşte copii, ar trebui puşi pe un piedestal. Ar trebui să îi cinstim şi să îi admirăm precum îi admiram pe oamenii de ştiinţă sau pe eroii de război. Aceste femei fac ceva frumos şi complicat şi dificil şi înspăimântător şi dureros şi plin de bucurie şi esenţial. Oricum ai lua-o, ele FAC ceva, iar civilizaţia noastră SE BAZEAZĂ pe faptul ca ele să o facă bine. Cine mai poate spune asta? Ce alt loc de muncă comportă astfel de consecinţe?
Este adevărat – a fi mama nu este o „slujbă.” O slujbă este ceea ce faci într-o anumită parte a zilei, apoi te opreşti. Primeşti o indemnizaţie. Ai parte de sindicate, de avantaje şi de camere de repaos. Am avut multe locuri de muncă; nu este nimic spectaculos sau mistic. Nu prea înţeleg de ce ridicăm în slăvi „forţa de muncă”. De unde primim această inspiraţie? Manifestul comunist? A avea o slujbă este necesar pentru unii – este şi pentru mine – însă asta nu reprezintă o uşurare sau o împuternicire. Oricare ar fi slujba ta – eşti dispensabil. Eşti un număr. Eşti un calcul. Eşti un servitor. Poţi fi înlocuit şi în cele din urmă vei fi înlocuit. Sunt prea dur? Nu, sunt cineva care are o slujbă. Sunt realist.
Dacă mama ta ar renunţa la rolul ei ca şi mama, vieţi întregi ar fi întoarse cu susul în jos; societatea ar suferi grozav. Efectele acelei tragedii ar fi resimţite timp de mai multe generaţii. Dacă şi-ar da demisia din slujba ei ca şi analist de calculator, ar fi înlocuită în patru zile şi nimănui nu i-ar păsa. Acelaşi lucru este valabil pentru mine şi pentru tine. Avem libertate şi putere acasă, nu la birou. Dar suntem ca nişte zombii, aşa că nu observăm asta.
Da, soţia mea este DOAR o mamă. DOAR. Ea DOAR aduce mai multe vieţi în univers, şi DOAR formează, modelează şi creşte acele vieţi. Ea DOAR gestionează, direcţionează şi menţine modul de funcţionare a gospodăriei, în timp ce are grijă de nişte copii care DOAR se bazează pe ea pentru orice. Ea DOAR îi învaţa pe gemenii noştri cum să devină fiinţe umane, şi, pe măsură ce cresc, ea DOAR îi va instrui cu privire la orice, de la etică, la maniere, la citit, la igienă, etc. Ea este DOAR temelia mea spirituală şi piatra de fundament a familiei noastre. Ea reprezintă DOAR totul pentru toată lumea. Iar societatea s-ar deşira DOAR dacă ea, şi toate mamele, ar eşua în oricare dintre sarcinile pe care le-am evidenţiat.
Da, ea este doar o mamă. Ceea ce este ca şi cum te-ai uita la soare şi ai zice: „Hei, este doar soarele.”
Bineînţeles, nu toate femeile pot fi acasă tot timpul. Una este să conştientizezi asta; este cu totul altceva să o portretizezi ca pe un ideal. Să defineşti idealul, este să pretinzi că copiii ar trebui, în mod IDEAL, să petreacă mai PUŢIN timp în jurul mamei. Este o nebunie. O nebunie curată.Nu este ceva ideal şi nu este ceva neutru. Cu cât o mama are ocazia să petreacă mai mult timp crescându-şi copiii, cu atât mai bine. Cu atât mai bine pentru ei, pentru binele sufletelor lor, pentru binele comunităţii, pentru binele omenirii. Punct.
În cele din urmă, probabil este adevărat că mamele ce stau acasă au nişte timpi morţi. Dar şi oamenii ce lucrează în afara casei au nişte timpi morţi. De fapt, există foarte multe locuri de muncă ce constau în timpi morţi, în primul rând, cu puţine zvâcniri de activitate înjositoare presărate pe alocuri. În orice caz, nu caut să intru în polemici cu privire la cine este mai „ocupat”. Se pare că ne valorăm timpul atât de puţin încât găsim că suntem valoroşi în funcţie de cât de puţin avem. Cu alte cuvinte, am ajuns să idolatrizăm ideea de „a fi ocupat”, şi să o confundăm cu aceea de a fi „important.” Poţi fi ocupat dar neimportant, la fel cum poţi fi important, dar nu ocupat. Nu ştiu cine este cel mai ocupat şi nu îmi pasă. Nu contează. Cred că este corect să afirmăm că niciunul dintre noi nu este atât de ocupat pe cât ne credem; şi indiferent de cât de ocupaţi suntem de fapt, este mai mult decât trebuie să fim.
Percepem greşit o mulţime de lucruri în cultura noastră. Însă, atunci când tragem linie, şi civilizaţia noastră se transformă în cenuşă, ceea ce vom regreta cel mai mult este modul în care ne-am tratat mamele şi copiii.


    Traducere: Andreea Dancu
 

33 de comentarii:

  1. Din pacate nu am avut timp sa citesc toata "povestea". Promit sa o reiau mai pe seara daca nu mi se vor inchide ochii de oboseala.
    Eu am decis acum un an sa renunt la munca si sa stau acasa. Si nu pentru ca nu am avut alta posibilitate ci pentru ca am decis ca un copil are nevoie de atentie full-time si nu pe bucatele si alea cu stres si nervi acumulate la servici.
    Se pot castiga bani, ca femeie, si stand acasa si fara a avea carte de munca si asta pe langa serviciul de mama full-time. Generatiile noastre au avut bunicile care ne-au indrumat si ne-au suplinit lipsa mamelor de acasa din motiv de "servici" dar mamele noastre, obisnuite sa mearga la munca nu au experienta cu copii si se cam eschiveaza cand e vorba de rolul lor de "bunica". Consider ca cele care muncesc si desconsidera rolul de gospodina si mama sunt doar frustrate de faptul ca nu au puterea sa ia decizia asta. De ce nu pot? Pentru ca nu se simt in stare sa fie "altfel" decat au fost crescute. Si asta pentru ca pe langa "servici" trebuie sa faca toate acele treburi de acasa intr-un timp scurt si nu chiar de calitate. Dar daca privesti copii dintr-o clasa se vad cei care petrec timp cu mama si cei care nu. Lipsa atentiei da destul de multe dureri de cap atat cand sunt copii dar mai ales ca adulti... Si in definitiv, rolul femeii pe acest pamant este sa dea nastere pruncilor, sa ii creasca si sa ii educe cu dragoste si dedicare. Asta nu inseamna ca nu sunt si exceptii, femei care au alta menire, femei care fac altceva cu aceeasi daruire cu care ar creste un copil. Tot respectul pentru ele dar nu si pentru lipsa de toleranta pentru deciziile celorlalti.
    Felicitari ca ai avut puterea sa iei aceasta decizie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc frumos pentru comentariu! A fost o adevarata incurajare.

      Ștergere
  2. Corina, am citit comentariul tau si mi-a placut foarte mult.
    Catrinel, iti inteleg starea, dar treci peste ea. Te admir fiindca iti cunosti prioritatile, deci stii ce e mai important pentru tine si cei scumpi tie. Atunci de ce lasi asemenea lucruri sa-ti umbreasca bucuria? Ai o casnicie fericita, un copil minunat, sunteti sanatosi si datorita tie petreceti majoritatea timpului impreuna...iata motivele reale pentru "grija" de tine a celorlalti...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru ca uneori aceste lucruri vin intr-un moment de-al meu de slabiciune cand usita este intredeschisa si intra afectandu-ma. Multumesc! Multumesc mult! :)

      Ștergere
    2. Stii, zilele trecute nepotul meu, student, spunea: Matusica, trebuie sa vii la mine la facultate sa le vorbesti colegilor mei. Eu intreb: In ce calitate sa vin? El: In calitate de femeie de succes! Eu: ???! El: Matusica, eu asa te vad. O femeie care face ceea ce ii place cu pasiune, asta mi se pare secretul succesului in viata...Iar eu, care ma credeam o esuata dupa ce nu mi-am mai gasit serviciu si sunt casnica de peste 7 ani...

      Ștergere
    3. Ce frumooos! Ce minunat ar fi sa ne putem vedea din cand in cand prin ochii persoanelor ce ne iubesc si admira! Nu ne-ar mai fi asa de greu cateodata...

      Ștergere
  3. Of Catrinel, pai tu te mai lasi afectata de comentariile unor frustrati? Oamenii fericiti sunt asa toleranti si orice li se pare minunat. Nu trebuie sa explici nimanui o decizie luata, fiecare isi traieste viata asa cum ii place si atat cat nu deranjeaza pe nimeni e liber sa o faca. Si ce prostie e asta ce va spune Andrei? Mama mea e mama e suficient, sau mama mea e artista (pentru ca asta esti). Daca ar spune : mama mea e corporatista, crezi ca ar fi mai fericit? sau sotul tau, sau tu?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In acest moment nu iti pot spune altceva decat ... multumesc! Deja parca ma simt mai bine. :)

      Ștergere
  4. Pe unii oameni nu vei putea sa-i schimbi niciodata; vorbesc sau dau sfaturi dupa cum cred ei, ranind cu parerile lor.
    In societatea de azi a devenit aproape o virtute sa lucrezi peste program (am cunostinte sau prieteni care mereu se plang de faptul ca stau mult peste program, ca muncesc mult, dar, de fapt, spun asta si cu o urma de lauda)
    Si atunci, Catrinel, nu e ceva ce sa poti face incat sa-i opresti sa mai vorbeasca. Dar te poti schimba tu, in primul rand sa nu intretii o discutie cand vezi ca cineva iti spune ceva care te raneste si nu o spune intr-o maniera binevoitoare. Fa ceea ce simti ca trebuie sa faci pentru tine si familia ta, nu-i lasa sa-ti strice bucuria.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tocmai asta e problema ca cei ce lucreaza mult nu scapa nici o ocazie sa iti dea peste nas cu asta. De parca as trai din banii lor sau din impozitele ce le dau ei... Nu sunt o intretinuta a societatii...
      Multumesc pentru incurajari!

      Ștergere
  5. Nu te mai necaji din toate prostiile. Fiecare are datoria de a-si trai viata dupa bunul plac, nu dupa placul altora. Important este sa fii tu impacata cu tine insati. Am trecut sa ii zic lui Dei, la multi ani, multa sanatate si multe, multe bucurii!!! Petrecere frumoasa astazi! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc draga mea! Parerea ta este extrem de importanta pentru mine. Iti multumesc frumos ca mi-ai scris! Multumim de urari!

      Ștergere
  6. si eu iti atrag atentia ca te necajesti cu lucruri efemere. Si eu am primit replica cand stateam acasa : "si...ce faci tu toata ziua??" . Dar m-a durut fix undeva pt ca aveam un program incarcat. Incearca sa faci fiecare zi pt tine, sa fii tu multumita de tine si ziua care a trecut si atunci nu o sa te mai afecteze replicile.

    Si eu mi-as dori sa am libertatea sa spun nu la munca dar fiind singurul venit.... inghit in sec; am 1000 de idei in cap, si nici o ora zilnic pt ele. Uneori te invidiez! Dar iau viata asa cum este si incerc sa lucrez mai departe pt. ea. Ca da, si eu am replici de cealalta parte: "vai draga,s i cum te ocupi de copil?". Si uneori nu raspund, alteori zic: "cum pot".
    Sunt consecinta propriilor alegeri in viata. Sunt constienta de ele, mi le asum, si imi continui viata asa cum e. Daca am gresit, am curajul sa recunosc si pot oricand sa incerc sa corectez. O viata am, trebuie sa fiu fericita cu ea asa cum e!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :) Eu ma simt acum precum se simteau femeile care munceau in alte vremuri cand era o rusine sa faca asta... Parca trebuie sa lupt cu conceptiile tuturor...
      Tocmai asta e... ca nimeni nu trebuie judecat pentru alegerile lui atata vreme cat nu afecteaza cu nimic rau viata celorlalti...

      Ștergere
    2. a, evident ca gura lumii nimic nu o inchide....

      Ștergere
    3. Asa imi zic si eu uneori, dar nu prea ma consoleaza asta in anumite momente. Acum gata! mi-a trecut. :D

      Ștergere
  7. Copilul meu drag lasa prostiile,lasa-i pe niste unii cxare-si zic oameni-ce-le-stiu-pe-toate!De dragul nostru,al celor care te iubim atat de mult te rog sa faci un efort si sa treci peste asta!Va trece timpul si-ti vei da seama ca te-a trait viata pe tine si nu invers si vei regreta crede-ma!Cine nu-ntelege ca viata ta e viata ta si punct n-are decat.Daca tu esti bine cu tine , daca tu esti iubita de cei mai importanti oameni au celelalte vreun sens?Restul sunt DETALII!!!!!PUP COPIL MINUNAT CU BAIETI MINUNATI!aNDREI ,ce zi minunata a fost cand i-am auzit glasciorul nregistrat de tati!!!!!!Ce emotiii,ce trairi!!!!!!!!!!!! La multi ani pui de om,lumina mulllltttaaaa,sanatate si vise de implinit frumoase!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  8. Poate e cazul sa-ti reformulezi raspunsul la intrebarea "cu ce te ocupi?", de unde stau eu vad ca "ma asigur ca cei pe care ii iubesc sunt fericiti si impliniti" ar fi raspunsul corect.
    Cuvintele au fost inventate pentru a ne ajuta la comunicare, dar de cele mai multe ori nu fac decat sa ne incurce. "Casnica" pentru cei mai mult se traduce prin "sta acasa" si cred ca faci orice insa nu "stai".
    Poate nu conteaza, dar eu te admir.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc frumos! Ce fain ai zis! Multumesc! :)

      Ștergere
  9. ei, hai, asta nu e motiv de suparare! eu una as vrea sa fiu in locul tau si daca banii mi-ar permite, as face-o. eu nici macar copii n-am, deci pe mine m-ar putea intreba "binevoitorii" ce fac toata ziua acasa, dar m-ar durea in cot de intrebarea lor.
    invata sa mai lasi rautatile sa treaca si pe langa tine, nu numai prin tine. munca pentru altcineva, serviciul, nu e neaparat o virtute, ce Doamne-iarta-ma, e o forma legalizata de sclavie. tu esti libera!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cristina tu stii ca noi avem momente in anumite perioade un pic mai sensibile si ne afecteaza lucruri care in mod obisnuit nu ar conta. Poate problema vine si din faptul ca nu o ducem excelent cu banii, dar asa cum am zis aceasta decizie a fost luata constransa de situatie. Ca ma bucur de momentele petrecute acasa... e deja alta treaba.

      Ștergere
  10. Eu abia acum am vazut postarea asta. Stiu despre ce vorbesti tu aici, mi s-a intamplat si mie sa fiu intrebata mai... "de sus" daca lucrez. Chiar azi, de fapt. Raspunsul meu a fost, da, lucrez o groaza de chestii. E adevarat ca m-a prins in toane bune si am putut sa fac haz de intrebare. Uneori, ca si tine, mai pun la suflet, dar se intampla din ce in ce mai rar, pentru ca am ajuns si eu sa cred (mi-o si repeta Cornel intr-una) ca eu am cel mai important serviciu din lume, ca am grija de toti ai casei si ca fara mine s-ar duce toate de rapa. Am convingerea ferma ca aceia care privesc de sus sunt de fapt invidiosi. Noi nu avem sefi, nu suportam colegi nesuferiti, nu avem termene limita, ne petrecem timpul cu persoanele cele mai grozave (copiii si sotii nostri) si avem timp si de hobby-urile noastre. Ei, da, toate astea starnesc invidia. Am simtit-o si in comentariile legate de "mesterelile" mele. Sunt persoane (a caror parere nu mai conteaza acum) pe care le intrebam cum li se pare unul sau altul din obiectele confectionate de mine si care invariabil raspundeau "da' mult timp liber trebuie sa mai ai tu daca ai timp sa faci asa ceva". Pai ce intreb eu si ce raspunzi tu? Deci in obiectul respectiv nu vedea decat timplu lui liber care lipsea cu desavarsire. Ca o concluzie, suntem niste femei de invidiat, nu mai pune la suflet, ar dori multe sa fie ca noi, am zis! Sunt sigura ca ti-a trecut, dar voiam sa ma asigur :) Te imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar cand scriam postarea la tine mi-a zburat gandul caci stiu ca vorbisem noi putin despre asta. Oooo! asta cu timpul liber este deja o chestie la ordinea zilei. Mereu ma lovesc de ea cand mai arat ceva crosetat, brodat sau ceva mesterit de mine. Si eu te imbratisez! Mi-a trecut probabil pana la urmatorul bobarnac.

      Ștergere
  11. Draga mea,
    Daca ai sti cat de bine te inteleg! Dar eu am cam trecut peste astea. Cum? Mi-am dat seama ca frustrarea si invidia, oboseala, stresul care te stapanesc, scot ce este mai rau dintr-un om. Eu am lucrat si am avut sefi straini si romani. Am lucrat peste program, cu termene limita, stress, etc. In cei doi ani de concediu de crestere a copilului, mi-a fost dat sa vad tot soiul de bone prin parcurile in care mergeam cu Stef si nici nu-ti inchipui cat de urat vorbeau despre mamicile care la dadeau o groaza de bani, pentru a avea grija (mai bine zis pentru a nu avea grija de copii). Am inlemnit cand am vazut la capatul unei strazi o fetita care a zbughit-o din parc in fata unei masini, iar bona, care lua 1200 de la mama copilului, statea linistita pe bancuta cu alte doamne si cand a vazut ce s-a intamplat a inceput sa tipe la ceilalti copii ca de ce nu au grija de fetita in cauza. Slava Domnului nu s-a intamplat nimic, doar copila s-a speriat zdravan de zgomotul franei diperate puse de sofer. Nu spun ca toate bonele sunt asa, dar daca nimeresc eu una si copilul ar fi prea mic sa-mi spuna ce se intampla cu el in timpul zilei? Eu neavand cu cine sa-l las pe Stef am decis ca o astfel de femeie nu-mi va atinge copilul nici in vis. Cand va fi mai marisor, poate voi mai incerca sa caut de lucru, dar deocamdata am alte prioritati. Vreau sa stiu ce mananca puiul meu, cum isi petrece timpul, nu vreau sa stea pe scaun atat cat as sta eu la serviciu, daca il las la un program alter-school. Imi pare rau dar ca si casnica, ai numai dezavantaje daca stai sa te gandesti. Dar nimic nu compenseaza faptul ca am sub ochi copilul, ii controlez dieta, il educ asa cum vreau eu si nu-l las pe mana unor straini toata ziua. Cum terminam eu programul la 5 sau 6, cat timp mai petreceam cu copilul meu? Este decizia mea, mi-o asum. Draga mea, sa stii ca esti invidiata. Ar trebui sa te simti bine si norocoasa ca poti face ce iti place, intr-o viata care este atat de scurta! Nu mai pune la inima. Tocmai sensibilitatea ta si bunul simt pe care il ai, te fac sa fii vulnerabila in fata unor atacuri atat de josnice. M-as bucura daca intr-o zi as sti ca vei raspunde chiar putin obraznic. E dreptul tau de "casnica" sa te aperi, sa-ti aperi statutl de sotie, mama si femei care a ales sa faca un lucru, dar sa-l faca bine. Sunt multe mamici nevoite sa lucreze (mame singure, venitul sotului este mic), dar asa zisele ambitii ale femeilor de cariera nu le popt intelege in veci, mai ales daca au o familie, si mai mult daca au si copii. Este clar: fac multe lucruri, dar nu au timpul fizic vorbind sa faca toate acestea si bine. Si da, in societatea actuala, prima intrebare la un interviu este daca esti casatorita sau daca ai copii ( ce relevanta or fi avand la angajare oare?)
    Fiecare om trebuie sa repecte alegerile pe care le fac ceilalti oameni in ceea ce priveste felul in care isi traiesc viata. Eu asa consider.
    Fii tare. Acestea sunt fleacuri. Peste cativa ani vei fi imuna la astfel de remarci, sper, si vei rade de starea ta de acum .
    Te pup.
    Consuela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din pacate in legatura cu bonele eu stiu numai povesti urate si am vazut cu ochii mei unele lucruri care nu mi-au placut. Sa am o bona pentru Andrei aici nici nu se pune problema si daca ar fi sa ma angajez in sat ar insemna ca toti banii castigati sa ii dau unei persoane straine care ar sta cu Diiucu.
      Relevanta la angajare este data de faptul ca daca nu ai obligatiile acelea vei sta ca un sclav dupa program, in zile de sarbatoare, nu te vei invoi pentru serbare, pentru dus la spital copilul bolnavior sau lucruri de genul.
      Inca nu pot fi imuna pentru ca si eu am inca mici indoieli in legatura cu alegerea aceasta, mai ales cand mai trecem prin perioade grele ca cea de acum.
      Multumesc pentru incurajari! Te pup si il pup si pe Stef cel norocos ca are o mamica ce nu l-a lasat pe mana unei straine. :)

      Ștergere
  12. Catrinel, daca cineva ti-ar spune ca ai ochii roz cu inimioare verzi si stelute in degrade te-ai supara? nu, ai considera ca fie are o problema vizuala, fie vrea sa te supere/amuze. faptul ca una lume nu vede nu-i vina ta, ca una lume vrea sa te supere - las-o, sa fie acolo, la ea. eu n-am fost si nu voi fi vreodata casnica, nu-i in adn-ul meu, dar am un nespus respect pentru orice om care face ceea ce-i place, ce-l defineste, ce-i aduce satisfactii. te simti bine in pielea ta, se vede din scrisele tale, si asta e TOT ce conteaza (nici nu iau in calcul cat de bine e pentru copil, familie, casa). "aaa, esti casnica?", spus cu ironie. raspunde cu DA, mandra, ca stii ca nu-i usor, ca stii ca e alegerea ta, ca stii ca-i bine. unii oameni nu inteleg, asa ca nu te obosi sa le explici. si nu te mai supara: daca un om nu vede, nu intelege, nu-i vina ta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru comentariu! Foarte tare analogia! :) Sper din inima sa ajung sa nu ma mai supere si sa nu mai simt nevoia de a da explicatii si a le arata celorlalti ca nu frec menta toata ziua asa cum isi inchipuie. Multumesc frumos inca o data!

      Ștergere
    2. asa, asa, zambeste:) si apropo de frecat menta, stii provenienta expresiei?: http://www.satmareanul.net/2013/07/18/de-unde-vine-expresia-a-freca-menta/

      Ștergere
    3. Ma bucur mult ca treci pe aici si iti faci vreme sa lasi o vorba, doua, trei... mai multe. Grozav! Nu stiam provenienta si e si o idee minunata mai ales ca imi place mirosul de menta.

      Ștergere
  13. Umanii vor sa schimbe alti umani dupa propriul lor fel si propria gandire.Ne place la un uman de langa noi felul in care reverbereaza pe un anume subiect de gandire/discutie/punct de vedere.In clipa in care un alt subiect/gandire/punct de vedere nu mai este compatibil cu caracterul/educatia/personalitatea celuilalt uman , acesta din urma tinde sa aduca primul uman in proprii sai parametrii racordati la propria-i personalitate/gandire/educatie s.a.m.d. Umanii judeca si intotdeauna barnele proprii vor fi invizibile privind paiele altor si tu sti asta,banuiesc ca ai experimentat cu succes [cel putin eu,personal , mi-am dat seama de asta citindu-te].Este greu sa nu pui la suflet rautatile umanilor ce doresc sa te schimbe dupa felul lor de a fi si , asa cum citeam pe facebook , era o chestie de aia scrisa ce spunea ca oamenii nu sunt pregatiti sa de-a replica la ceea ce au inteles , ci la ceea ce au auzit.
    Deci , concluzionand lalaiala mea , care nu stiu cat de interesanta pare , insa m-am dat si eu lebada in ligheanul cu apa pe aici pe la tine , Catrinel :)))) , as zice ca iti inteleg amareala si frustrarea , dar nu inteleg de ce nu aplici invatul experientei de care nu ti cont.In plus,gura lumii doar pamantul o astupa.E bine ca refulezi si ai supape prin care sa scapi de presiunea nefolositoare , insa-de multe ori -aceasta presiune poate fi canalizata , cu real succes , in orice alta activitate datatoare de satisfactii nebanuite...si nu ma refer aici la sex,ci la orice activitate ce poate aduce sentimente inaltatoare , cum ar fi bucuria,fericirea,spirituale,sentimentul lucrurilor bine,usor si stabil facute/realizate.
    Te imbratisez si vreau sa cred ca esti bine , acum!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt bine acum... Multumesc! Esti grozava si ma bucur ca ne-am cunoscut deocamdata virtual (tu stii ca eu cred cu tarie ca ne vom cunoaste si altfel). Nu aplic invatul experientei ca tu stii vorba aceea ce o folosesc eu "omul cat traieste invata si cand moare, tot prost moare" :). Sunt unele momente cand sunt mai sensibila la lucruri de astea si le las fara sa vreau sa intre pe unde nu trebuie si sa ma intristeze caci gasesc "solul" bun si fertil al unei mici indoieli pe care o am si o exploateaza la maxim. Acum a trecut si asta e. Privind in urma si eu realizez ca m-am suparat degeaba din cauza multor lucruri...
      Te pup!

      Ștergere
  14. Asta e cel mai important : ca esti bine si ai mai invatat ceva ! :)

    RăspundețiȘtergere