vineri, 27 iunie 2014

Jurnalul unei femei simple


Astazi (data/ora)...
27 iunie 2014, 11 si ...
Afara ...
ploua incetisor, se opreste, iar ploua... 
În casa ...
Andrei ma tine in stres continuu caci se joaca cu un balon rosu, foarte mare.
Din bucătărie ...
Ca de obicei Diiucu are ciorbita. De acesta data este cu perisoare. Eu am iaurt, iar dragul meu inca nu s-a putut hotari ce va manca astazi. Probabil voi face niste pulpe.  
Mă gândesc ...
ca daca ar fi vreodata sa ii multumesc mamei pentru ceva, nu ar fi ca m-a nascut sau ca a avut grija de mine. Aceste lucruri au fost deciziile ei... nu ale mele. I-as multumi ca mi-a dat libertate. Mi-a dat libertatea de a trai cum vreau, de a-i fi recunoscatoare sau nu, de a o ingriji la batranete sau nu, de a o iubi sau nu... Nu m-a educat privind batranetea ei ca pe o obligatie din partea mea de a o ingriji caci si ea o viata intreaga a avut grija mea. Si-a asumat riscul ca eu sa nu fac acest lucru, oferindu-mi libertatea de a decide eu si nu de a mi-l impune. Nu m-a educat spunandu-mi ca e mama si indiferent ce face eu TREBUIE sa o iubesc, sa o respect si sa nu o judec. M-a educat fara acel TREBUIE, iar eu poate tocmai pentru asta o iubesc, o respect... nu o judec. Da. Nu o judec, dar asta nu inseamna ca nu am voie sa spun ca uneori a gresit, sa ii spun ca uneori a gresit...iar ea este sau nu de acord cu mine. Pentru mine mama nu devine o obligatie, o piatra in spinarea mea, ci e MAMA si atat.
Am învăţat ...
ca exista un punct, o fractiune de secunda in care si cel mai altruist om de pe pamant devine chiar si pentru o clipa egoist. 
Imi doresc ...
sa nu mai gandesc asa mult unele decizii. 
Ce mai mesteresc ...
Astazi lucrez la ie. De maine cred ca ma voi apuca de un cadou pentru o prietena.
Citesc ...
in ochii dragului meu si imi place ce citesc.
Ascult ...
muzica enervanta de la joculetul lui Andrei.
Imi plac ...
baile la canal in zile toride. 
Saptamana care a trecut...
oare ce am facut?
Ieri...
am mancat din nou corcoduse verzi si dulci de la vecina mea. De ani de zile tanjesc dupa asa ceva si nu stiam ca sunt la cativa pasi. 
Astazi ...
e o zi ca oricare alta... ordine, mancare, lucru de mana, joaca cu Andrei... un film cu sosul...
Pentru maine...
nu m-am gandit la nimic. As vrea sa fac o tarta cu dude. :)
 Aici este o imagine pe care am gândit să o împărtășesc:

Dap! Am facut dulceata de dude. DA! Are gustul si aroma celei din copilarie. Bunica imi facea cate o cescuta ori de cate ori imi era pofta caci eu eram prea mica sa o ajut, iar ea prea batranica sau poate cu mult prea multe treburi pe cap sa mai poata aduna si curata dude. Am facut si sirop. Cred ca voi mai face o tura. 
De abia astept sa vina timpul murelor ca sa fac dulceata si din ele.

Sa aveti o zi grozava si spornica!
Doar mie mi se pare ciudat ca este deja vineri?

Nu uitati ca Taniusa  Corcodusa in fiecare vineri ne gazduieste jurnalele. 

Va pup!

2 comentarii:

  1. Arata demential! Si mie-mi plac dudele mult mult mult... Si eu le sunt recunoscatoare parintilor mei cam pentru acelasi lucru - pentru ca au viata proprie, nu trebuie sa le-o umplu eu (e minunat sa stiu ca au preocupari si ca traiescpentru ei in primul rand nu pentru noi:). Week-end placut, imi pare rau ca ploua, dar eu te vizitez chiar si pe ploaie;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc!
    Despre mama nu pot spune ca are prea multe preocupari in afara serviciului si pe deasupra mai este si singura, dar nu mi s-a legat de picior ca un bolovan. Ea considera ca si-a trait viata cum a vrut si acum e randul meu sa mi-o traiesc.
    :) Azi e cu mult soare. :D Sa ai un sfarsit de saptamana frumos!

    RăspundețiȘtergere