marți, 19 august 2014

Ce vreau?

Am luat o pauza intre treburile casnice si cusut. Astazi a venit din nou randul iei sa fie prioritara printre lucrurile pe care le mesteresc. Am pus mana pe ac si imediat am simtit cat de mult mi-a lipsit. Nu degeaba se zice ca pofta vine mancand.

Sunt in continuare foarte incantata ca am descoperit blogul Abundant Mama. De foarte multe ori mi se intampla sa stiu lucruri mici, foarte simple care pot schimba in bine o zi intreaga, o situatie dificila, o stare, dar pe care sa le ignor pentru ca uit puterea lor. E fain ca acest blog imi reaminteste... 
Uitam ca un zambet sau o vorba buna schimba atat de mult! 

Ce vreau?
O casa perfecta care sa arate mereu ca pentru un shooting intr-o revista sau o casa foarte curata, ordonata, dar care sa... traiasca
Ce vreau?
 Ca Andrei sa isi aduca aminte cum locuia intr-o casa perfecta, in care nu avea voie sa faca nimic sau ca se bucura de tot felul de lucruri si ca traia... nu doar locuia?
M-a rugat Andrei sa ii dau ata rosie si sa il las sa isi faca o retea de lasere cum a vazut el in Spioanele. Prima data am zis NU. Cum sa imi faca mie haos in sufragerie? 
Ce prostie! De ce nu? Nu face mizerie, nu face dezordine, nu strica nimic, nu face o prostie si in plus E CEVA CE II FACE PLACERE. De ce nu? 
I-am zis ca imi pare rau fiindca nu stiu ce a fost in mintea mea sa nu il las, i-am cautat ata rosie si l-am rugat ca la final el sa fie cel ce strange cu rabdare totul, astfel incat ata sa o mai poata folosi si alta data. Zambetul lui a spus tot... 
Si-a tinut promisiunea si la final a facut ghemul la loc.
Acum intr-un colt al sufrageriei si-a pus scaunul de la biroul tatalui lui rasturnat si l-a facut cabana si pe langa el si-a contruit din piese Lego un mic orasel... o parcare... ceva...
Timpul trece atat de repede! Vreau sa ma bucur din plin cat mai pot de zambetul lui, de pupaceli, de cuvinte stalcite si intrebari haioase. 
Aseara ne uitam la un film si la un moment dat a zis Adi ca "asta are si un tanc.", iar Andrei ne intreaba nedumerit ce e ala siuntanc. :))))) Tot aseara ne povestea ca a vazut el un om care avea paruca. I s-a parut absolut ilogic cand i-am explicat ca se spune peruca si nu paruca. :))
L-am luat in brate. I-am zis ca vreau sa il duc si sa il tin asa cat mai mult pentru ca in curand nu voi mai putea  sa fac acest lucru fiindca va creste. S-a intristat. Nu vrea sa creasca deoarece nu se va mai putea juca. De obicei copiii stiam ca vor sa fie mari, sa creasca repede... A zis ca nu vrea pentru ca nu va putea sa se mai joace cu Ursulica (jucaria lui de plus cu care face totul). I-am spus ca il poate pastra in camera lui si sa se joace uneori cu el acolo chiar si cand va fi mare daca va vrea. Isi facea griji ca va rade de el... nevasta lui. :)) Nu am avut inima sa ii zic ca oamenii mari nu se mai joaca decat eventual cu alti copii. Nu m-am indurat sa ii zic ca oamenii mari daca ar vedea un matur jucandu-se cu un ursulet ar zice ca e dus cu pluta, ca daca il mai si aude vorbindu-i ca unui prieten clar il vor duce la nebuni...

Ce vreau?
Vreau ca Andrei sa isi aminteasca ca a avut o copilarie frumoasa, vesela, cu multa joaca si libertate si nu o copilarie facuta dintr-o lista luuuuunga de reguli, impuneri si NU uri. Vreau sa ma straduiesc sa impachetez aceste reguli frumos si sa para joaca... Am de lucru... Sunt un om dificil si cam aspru, cam exigenta si cam... stresata de gandul ca voi da gres in viitor incat pierd din vedere prezentul. Mi-e greu sa gasesc o cale sa para ca nu ma impun ci ca doar il las pe el sa aleaga... sa ii sugerez ca el a vrut asa... Sunt cam... innebunita dupa control si de aici vine greutatea de a face anumite lucruri in acest mod. Ma tratez :))

Ati avut rabdare sa ajungeti si la final? Daca da... va multumesc! Daca nu... tot va multumesc ca ati trecut pe aici!
Scuzati calitatea fotografiilor. Aparatul meu nu se descurca prea bine in interior cu o lumina scazuta si nici eu nu am avut prea multa rabdare. De subiect ce sa zic? Nu voia sa stea cu niciun chip.

Sa aveti o zi grozava!
Va pup!

14 comentarii:

  1. Vad ca te tratezi cu succes!
    Se pare ca fiecare dintre noi avem maniile noastre. Si mie imi place ordinea, dar nici mie nu imi prea iese.
    Mi-ai amintit de o melodie a lui Pitis: Hai sa ne avem ca frati/ Toti suntem putini luati...
    Te imbratisez cu tot sufletul!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Trebuie!
      Pana acum imi iesea, dar saracul copil nu prea avea mare lucru de facut prin casa...
      :)) De ce?
      Si eu draga mea frumoasa, curajoasa si puternica!

      Ștergere
  2. Stii ce zic eu: toate cu timpul lor!
    daca baietii mei nu sunt acasa parca e prea multa ordine,prea multa liniste...
    Imi lipsesc,dar incerc si eu sa ma autoeduc...au si ei nevoile lor.
    O sa-ti amintesti cu placere de joaca lui Andrei,de "laserele " lui.de cabane si orase prin sufragerie.
    Fiecare varsta o sa-ti aduca alte surprize...
    Eu ma lupt acum cu razvratitul adolescent Teddy.Mi-ar place sa fie putin mai matur si mai responsabil.O sa ajunga,sper,si la faza asta!
    :Mi-e dor si de "micutul" meu ,care e mai inalt decat mine!Vorbim la telefon,dar abia astept sa-i treaca frumusetea de vacanta.Chiar a trait experiente unice de care se bucura din tot sufletul.
    Noapte buna,familie frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cuvintele tale imi adancesc si mai mult parerea ca trebuie sa profit cat mai mult de aceasta perioada si sa o las mai moale.
      Va fi un om matur si responsabil mai mult ca sigur, dar acum... isi traieste viata cu stangacii si un pic cu capul in nori... Eh! Tineretea!
      Te pupam cu drag!

      Ștergere
  3. Bine ai facut ca l-ai lasat sa se joace cu ata...
    Si bine faci ca te tratezi...Imi place asa mult ce ai scris....e de bine,in mintea mea....Te aplaud! Tine-o tot asa....

    RăspundețiȘtergere
  4. Avusei si eu o mandrete de "cort" in mijlocul sufrageriei si copilul meu mic e mai mare decat Andrei. O sa tot fie si ordine si liniste in casele noastre. Acum hai sa ne jucam cu ei! Pupicei!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am avut si noi cortul in casa... si toboganul cand era mai mic.Ce apasato9are va fi linistea aceea! Cred...
      Te pu pu pup! :D

      Ștergere
  5. Sunt atat de haioase pozele! Traiesti momente unice cu fiul tau, esti o norocoasa, bucura-te! Eu sunt acum cu nepotul meu de 27 ani si logodnica lui, impreuna cu parintii lor...toti povestesc intamplari si ghidusii facute de ei in copilarie, iar tinerii sunt atat de incantati si fericiti ca parintii isi amintesc ce faceau ei...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ideea initiala a acestui blog de fapt a fost sa fac un fel de jurnal online in care sa vorbesc despre Andrei. Blogul s-a schimbat in functie de cum am facut-o si eu. Imi place sa cred ca am evoluat si a evoluat. :)
      Si mie imi place sa imi povesteasca mama despre astfel de lucruri.

      Ștergere
  6. :) Nici Ilincai nu ii place sa creasca ca nu voi putea sa o mai tin in brate. I-am spus ca oriat de mare va fi eu tot o sa o tin in brate. Eu inca ma asez la mam mea (cand sta asezata, ca sunt mai grea ca ea). Uneori casa noastra e impecabila cand ma mai apuca nabadaile, dar de obicei arata ca si cum s-a aruncat inauntru o grenada. Eu ma declar multumita daca pe jos e aspirat si spalat, asta imi da o stare de bine. Multimea de obiecte...fac parte din farmec, ele nu traiesc, sunt aici ca sa ne slujeasca nu sa le slujim noi lor. Andrei e f inventiv si are are o viziune in spatiu remarcabila :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu ma culcusesc uneori cu nasul in gatul mamei. E mereu calda (desi e o megafriguroasa), moale si parfumata.
      Pe mine ma scoate din sarite si ma oboseste teribil daca sunt multe lucruri imprastiate.

      Ștergere
    2. M-am amuzat (dar m-a cuprins si nostalgia) citind inclusiv comentariile.
      Copiii trebuie lasati sa se joace,sa mai si strice,desi adultilor nu le e pe plac asa ceva.
      Intr-o singura privinta te contrazic-cand oamenii mari se joaca cu ursuletul de plus se numesc Mr.Bean.


      Ștergere
    3. Uff! Da... trece atat de repede copilaria si trebuie sa se joace cat mai mult.
      Ce dragut! Trebuie sa recunoastem ca Mr. Bean e foarte dragutel, dar tot... dus cu pluta e. :))

      Ștergere