duminică, 10 august 2014

Nevoia de schimbare

Sursa foto
Am inceput frumos... Am scris mult, dar mi-am dat seama ca nu sunt pregatita si probabil niciodata nu voi fi, sa pot face din mine o carte deschisa total aici pe blog sau... cel putin un capitol ramane inca nescris aici. De o perioada nici nu ma mai simt chiar in largul meu de cand stiu care sunt unii din cititorii mei... Am fost tentata sa il trec in privat, am fost tentata sa il inchid. Ar fi pacat... E coltul meu drag, puntea mea de legatura cu lumea, locul unde socializez. Voi uita usor, usor si ma voi relaxa din nou.

Am scris in jurnal ca vreau sa schimb ceva important la mine. 
Mi-ar fi placut sa fiu perfecta, dar nici pe departe nu-s... 
Fara sa vreau si  fara sa mi se ceara am simtit mereu nevoia sa demonstrez altora ca pot, ca sunt buna la invatatura, ca iubesc, ca desi tanara pot tine casa, ca desi tanara imi pot creste copilul foarte bine, ca desi sunt de la tara dintr-o familie de tarani nu sunt o gloaba... ca, ca, ca... E o prostie. Stiu... dar cand faci acest lucru mereu, mereu si mereu, ajungi sa o ai in sange si sa obosesti. Culmea este ca persoanele carora vrei sa le demonstrezi nu dau doi bani pe straduinta ta. Si-au format o parere si chiar nu isi bat capul cu tine. Cine nu te place de la inceput, nu te place si gata. Ramai doar cu oboseala, frustrarea si cam atat. Ma tratez si incerc sa fiu nepasatoare la unele lucruri. Sa pun mai degraba in balanta parerea celor ce ma intereseaza si trebuie sa ma intereseze cu adevarat cu adevarat si restul sa ramana rest. Sotul, copilul... a lor parere conteaza. Trebuie sa imi rezolv problema rapid caci transmit aceasta presiune pe umerii copilului meu si e pacat. E un copil bun si atat trebuie sa conteze... Nu ce imi vor reprosa mie mai tarziu altii, nu nemultumirea unei babe de pe strada si nici lauda cuiva din comunitate, nu aprobarea sau dezaprobarea bunicilor, matusilor, unchilor, vecinilor... Trebuie sa invat sa traiesc pentru mine, pentru familia mea si nu pentru altii.
Toata aceasta zbatere nu aduce dupa sine decat oboseala si multa furie. Am ajuns sa tip la Andrei des si urat. Desi poate par pe blog o persoana calma, nu sunt asa. Tip la Andrei pentru orice... uneori pentru lucruri stupide si cred ca in 99% din cazuri doar pentru ca sunt eu obosita, deprimata sau depasita de situatie, nu pentru ca a gresit el cu ceva adevarat grav. Ma simt groaznic... Uneori ii spun cuvinte total nepotrivite si dupa aceea regret amarnic. Imi cer scuze de la el, dar cand il privesc in ochi mi-e rusine si ma doare ca e atat de bun si iertator... Si mai rau este ca in vartejul acesta este si sotul meu. Si el in anumite momente simte nevoia sa demonstreze ca anumite decizii din viata lui nu sunt proaste. Cere cu mult prea mult de la Andrei. E greu sa ii cer lui sa procedeze altfel cand eu insami fac la fel. Stim amandoi ca nu reusim, dar ne zbatem ca pestisorii trasi pe mal, ramasi fara apa.
Nu o data am constatat ca dispozitia in casa se schimba in functie de mine. De aceea eu vreau sa schimb modul acesta al meu de a fi si sa incerc sa privesc lucrurile altfel, mai relaxat, sa o iau mai usor.
In cautarile mele pe internet dupa metode de a inceta tipatul la copil am gasit o groaza de bloguri ce trateaza aceasta tema... evident nu in romana, din pacate. Unul care mi-a mers la suflet este Abundant Mama. Cat l-am rasfoit am dat de aceasta scrisoare catre mama furioasa. A fost exact ce imi trebuia. Senzatia ca nu esti singura care o ia pe aratura, ca nu esti singura care gandeste intr-un anumit fel sau care are anumite slabiciuni te face sa te simti mai confortabil si sa o poti lua de la capat. Luptam sa fim mame perfecte pentru ca toate ne amabalam in fata celorlalti astfel. Ne temem sa spunem si altora ce credem si simtim cu adevarat pentru ca ne este frica de judecata lor si ca nimeni nu mai e asa... ca asta ne face mame groaznice. Tanjim tot timpul dupa perfectiunea celorlalte, care evident ca e un mit.
Un alt blog pe care il rasfoiesc este Dirt and Boogers. Si articolele de pe el mi se par interesante. 

Decizia de a scrie despre framantarile acestea a venit dupa multe incercari, scris, sters si iar scris. Nu am fost hotarata si nici acum nu prea sunt, dar ma gandesc ca poate printre cititoarele mele o mai fi vreuna ce simte ca mine, ce are nevoie de o mana pusa pe umar sa stie ca nu e singura... Nu am pretentia sa fiu eu vreo speciala si prin mine sa gasiti calea spre calm si fericire ca mame, sotii si femei, dar stiu ca in urma cu cativa ani un articol pe un blog m-a schimbat foarte tare. Cine stie? Poate pe vreuna dintre voi va va ajuta macar un pic...

Sa aveti o duminica frumoasa!
Va pup!
  

24 de comentarii:

  1. doamna, nu esti singura.
    De la oboseala, nopti nedormite, grijile si responsabilitatile care ma coplesesc,toate astea ma fac sa fiu permanent agitata, sa imi pierd rabdarea. Nu tip la copil, insa, ci ii expun ca sunt obosita, nu mai am rabdare, ii explic o data si sa inteleaga etc. E de la mine, totul e de la mine.

    Pe mine m-a ajutat enorm sa reduc din responsabilitati, din presiune (am renuntat la anumite cheltuieli, anumite treburi in casa), simplificat anumite proceduri, si incerc sa reinvat sa ma iubesc. Poate e deplasat sa spun, dar m-am reintors la rugaciunile catre Dumnezeu.

    O imbratisare calda de la mine, de departe!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E reconfortant sa stiu acest lucru... :)
      Si eu simt ca de la mine e totul... De aceea imi pare atat de rau uneori.
      Si eu inca invat sa ma iubesc si sa ma pun pe mine pe un nivel mai inalt... Nu este deplasat, ci frumos.
      Te pup! Duminica frumoasa!

      Ștergere
  2. Cand am inceput pe drumul adoptiei toata lumea scria despre maternitate ca despre raiul pe pamant. Devii mama si dintr-o data totul e perfect si minunat ca in pozele de Craciun. Am intrebat-o pe mama mea ce inseamna sa fii mama acum multi ani. Mi-a raspuns ca inseamna sa nu mai ai angoase existentiale. Oricant de fericita/nefericita esti daca la copil ii e foame te ridici si-i faci de mancare. Mama mea de altfel este modelul de mama pentru mine, o mama care era foarte relaata pentru ca si-a pastrat viata ei delimitata foarte clar de statutul de mama. Isi petrecea timp minunat u noi, ne jucam, vorbeam ore intregi. Dar, in acelasi timp nu stateam non-stop pe capul ei - daca ne spunea duceti-va in camera voastra sau afara sau ...pentru ca ea avea ceva de facut sau doar de stat dispaream.
    Pe mine m-au avertizat doua persoane care au copii naturali inainte sa vina Ilincuta acasa: una mi-a spus ca era asa de obosita si frustrata ca a vrut sa se sinucida, ca sunt stari normale si cealalta mi-a zis ca asa de obraznicut era baiatul ei incat nu avea curaj sa stea un week-end intreg cu el in casa, afara e mai usor de controlat:D. O alta prietena cu 3 copii incredibil de obraznicuti mi-a zis ca ii vine sa-i lipeasca de perete cateodata. M-au socat, dar m-au ajutat sa inteleg ca asta e normalitatea. Ca sunt momente cand iti pierzi cumpatul, ca iti vine sa-ti iei campii. Sa fii mama non-stop cum esti tu este ceva incredibil de greu, eu nu as putea sa o fac. Tu crezi ca femeile se intorc la job doar pentru bani? Uneori trebuie sa vorbesti si cu adulti, trebuie sa-ti poti duce gandurile pana la capat. Una e sa acorzi copilului 14 ore pe zi si alta 5...abia astepti sa-l dragalesti, sa-ti petrec timp cu el... Nu te mai raporta la cei ce afiseaza o viata perfecta, oamenii au momente foarte grele. Eu saptamana trecuta am avut un calvar la job, abia daca-i raspundeam Ilincutei, nu aveam energie nici sa vorbesc - intr-o seara a mancat un iaurt si o felie de lapte:D. Asta nu ma face o mama rea. Decat sa ma epuizez sa fac mancare si sa urlu la ea, mai bine a mancat nesanatos... Am invatat ca uneori e bine oricum:)
    Ca esti de la tara sau dintr-o familie modesta mie mi se pare o calitate. Faptul ca stii sa traiesti cu putin, ca stii care sunt valorile/lucrurile importante, ca ti-ai depasit conditia...
    Si sa fii tanara mama si sotie e o mare calitate. Pai tu crezi ca daca te maritai la 38 cu un barbat format de 45 si faceai la 42 un copil iti era mai usor? Acum iti pierzi cumpatul dar la 42 sa pierzi n nopti este infinit mai greu ca la 20.
    Toate avem chef sa stam singure si o zi pe luna in care sa iesi cu prietenele sau sa stai singura doar cu tine este un cadou pe care eu mi-l fac :) si am observat ca ma umple de energie de parca ma duc in vacanta.
    Te imbratisez, eu cred ca esti un picut prea dura cu tine dar viata e asa de grea, sa fii mama este cel mai greu lucru din lume cand abia te tarai, cand nu stii cum s-o scoti la capat financiar, cand ti-i rau si cel mai minunat, cand vine cu manutele alea, cand iti spune ca te iubeste, cand ii explodeaza un zambet pana la urechi pentru ca te vede... Intreaba-l pe Andrei ce fel de mama esti. O sa fii surprinsa cat de diferita de cum te vezi tu te vede...
    Puuup (scuze pt comentariul asa de lung)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La fel se vorbeste despre sarcina si alaptat. M-am simtit multa vreme destul de mizerabil pentru ca mie sarcina nu prea mi-a placut. Mi-a fost foarte rau tot timpul si nu am putut manca mai nimic pana prin luna a noua. Toate femeile o descriau intr-un chip feeric.
      Imi place mult mama ta din felul in care mi-o descrii. :)
      :)) Vai cat de bine o inteleg pe prietena ta ce era atat de obosita si frustrata incat a avut asa ganduri sumbre. Credeam ca asa va fi ntotdeauna viata mea in ceea ce priveste oboseala si nu suportam aceasta idee. In prima noapte cand Andrei a dormit fara sa se trezeasca am dormit lemn. Dimineata si mie, si sotului ne era teama sa mergem la el in camera sa nu se fi sufocat. Am si acum momente cand de abia astept sa vina ora de culcare mai repede, sa adoarma. Discutiile cu adultii? Uneori fara sa imi dau seama sunt cam necioplita deoarece imi cam lipseste exercitiul de a vorbi cu oameni mari. :D Oh! Si vorbesc ingrozitor de mult, de repede si despre orice...
      La oboseala de la meseria de parinte se mai adauga si uneori frustrarea izolarii de aici. Din aceasta cauza imi este atat de drag blogul...
      Ai dreptate! De multe ori il intreb. Il intreb ca sa vad cat de tare am dat-o in bara si se pare ca pana acum n-am facut-o. :)
      Te pup cu drag! Mi-a placut sa citesc fiecare cuvintel. :)

      Ștergere
  3. "Celula societatii este familia". Nu stiu daca-ti suna cunoscut, dar intrab-o pe mamicuta ta. Ori, draga mea, la tine, familia esti tu, copilul si sotul tau. Daca mai "incap" si alte persoane este ok, daca nu... faceti-va fericiti unul pe celalalt si veti fi tot timpul cu zambetul pe buze, chiar daca veti avea neajunsuri cotidiene sau discutii mai neconforme, nu-i bai. Nu exista convietuire fara o pata de culoare, in afara celei roz :D... pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi suna mai mult decat cunoscut. Noi unii pe altii ne facem fericiti si ne este grozav de bine impreuna, dar uneori uitam ca nu trebuie sa ne cramponam de ce cred altii si atunci ne complicam. Nu exista oameni perfecti, vieti perfecte asa ca nici convietuiri nu au cum exista, insa traim frumos impreuna chiar si cu pete altfel decat roz.
      Multumesc frumos pentru comentariu!

      Ștergere
  4. Oricate intrebari ar pune un om, el nu are nevoie de raspunsuri, ci de mangaiere. Asta am citit recent intr-o carte ortodoxa si i-am simtit esenta. Iar legat de ce scrii aici imi amintesc ca le spuneam copiiilor mei un cuvant de-a lui IPS Bartolomeu. El spunea ca atunci cand ai o tinta sa mergi mai departe indiferent de obstacole. Obstacolele au rostul lor de a te intari. Si nici o clipa sa nu-ti indepartezi ochii de la tinta.



    Eu am intrat pe drag pe blogul tau si m-am hranit deseori din lucrul manual. Imi place cum scrii: asezat si bland, usor de citit.

    Dumnezeu sa te ajue si sa te intareasca
    Cristina

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru vizita si comentariu!
      Ce frumos ai spus! Cred ca o mangaiere inlocuieste uneori mii de cuvinte inutile.
      Multumesc frumos! Te mai astept aici!
      Sa dea Dumnezeu!
      Duminica frumoasa!

      Ștergere
  5. Orice om are nevoie de timp pt el. Ca mama full time nu mai e asa usor sa faci rost de o pauza din cand in cand, sa faci ceva nebunesc/ sa schimbi ceva in rutina zilnica. Eu cred ca rutina si regulile prea dure sunt cele care ma apasa pe mine cel mai mult. De ex. eu m-am intors la serviciu mai devreme si pt bani, dar si pt ca inca o iarna acasa nu as fi putut rezista.

    Fiica mea e cu mine peste tot, si la cumparaturi, si la masaj, gineco etc. - a fost insa un moment cand am ramas singura acasa, si... umblam ca un leu intr-o cusca, pt ca nu stiam ce sa fac :))))

    E greu sa le echilibram in asa fel incat sa le avem pe toate. Ma rog la Dumnezeu sa mi le dea atat cat le pot duce.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rutina nu ma deranjeaza foarte tare daca macar la o luna am parte de ceva sa ma scoata din ea: sa merg pana la mama, sa imi iau ceva nou pentru mesterit... ceva. Din pacate nu prea se intampla chiar in fiecare luna si cand se prelungeste perioada automatismelor intru intr-o usoara stare de nervozitate.
      Te inteleg perfect. Cat este Andrei cu mine tanjesc sa fiu singura macar un pic si cand a plecat la gradinita prima data, nu stiam ce sa fac prin casa. Mi se parea ca ma striga, ca s-a intors, ca e cineva la poarta...Daca e la poarta cu copiii e altfel ca tot eu ii port de grija si ies sa vad ce face, dar daca merge cu tatal lui undeva si nu mai am grija lui, nu stiu ce sa fac. Nu sunt obisnuita cu umerii goi... fara grija acordata lui. Ma simt incomplet si pana ma simt mai relaxata si un pic eliberata,ei deja se intorc. :))
      Nu avem cum sa le avem deoarece mereu exista o farama de ceva ce am mai vrea.

      Ștergere
    2. eu as avea nevoie 1-2 ore pe saptamana, doar pt mine. La atata visez :)

      Ștergere
    3. Daca adun minutelele libere dintr-o saptamana... obtin vreo 2 ore pe saptamana :))

      Ștergere
  6. Am intrat cu drag aici pe blogul tau, incerc sa-ti las un comentariu, dar ce as mai putea adauga la cele scrise? Poate ca primesc o frumoasa lectie de viata! Asa stau lucrurile, asa e viata, pentru sotul si baietelul tau, tu esti totul, inceputul si sfarsitul, tu esti casa, linistea, dragostea, in ei iti gasesti echilibrul si bucuria. Da, e greu, dar stii asta deja, nu? Te imbatisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru cuvintele tale atat de frumoase! Acum eu sunt cea care nu poate adauga ceva :) Sa ai o saptamana cat mai frumoasa!

      Ștergere
  7. Mama perfecta , copil cuminte si baba frumoasa , asa-i Catrinel?
    Daca tu ai ajuns la aceste concluzii , zic eu(parere personala , nu trebuie sa o iei de buna) ca esti pe drumul corect...Si daca tu crezi ca esti pregatita sa iti acorzi doze soc de misenrupism , nu-mi ramane decat sa te aplaud...Andrei si barbatul tau depind de tine...in casa ta ora exacta porneste din curul tau si soarele tot acolo apune...si din ce ai scris , eu sunt ferm convinsa ca ai realizat asta...Nu traiesti cu lumea inconjuratoare , ci cu baietii tai , amandoi te iubesc cum numai ,poate , mama ta o face...
    Deci , arunca la multi metrii in spate opiniile incomode , trage numai ceea ce te intereseaza din ce spun altii si restul da la rebut...si hai cu fruntea sus si piptul scos , ca esti o ladi , da? :D
    Si-nca o chestie : ceea ce tu ,cu instinctul tau de femeie , simti , aia e adevarata cale fata de familia ta , nu ce am facut eu sau mama ta sau soacra ta sau oricine altcineva care te sfatuieste...toti iti pot da o idee , dar niciodata solutia salvatoare...aia vine de la tine.
    Iar statuie pe centru , pentru ca demonstrezi cat de buna esti tu , nu primesti...pe bune acum :))
    Daca te pup si te imbratisez , se pune? :P
    Hai sa pasim cu fruntea sus...ca suntem bestiale! Crede-ma!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Esti bestiala! Da! Da! Da! :D
      Imi place ideea cu... fundul :)) E tare si magulitoare.
      Te imbratisez si te pup! Sa ai o saptamana grozava!

      Ștergere
    2. Pai aplic-o si crede-o! Pentru ca eu nu mint si am intotdeauna dreptate...crede-ma!

      Ștergere
  8. de cate ori sa mai repet?!?!?Cati oameni trebuie sa-ti confirme ca tot ceea ce conteaza acum in viata ta este sotul tau copilul tau?!?!?!Daca ei sunt multumiti de tine,daca te accepta,te aproba,te iubesc ce conteaza restul?!Sunt inca asa de multi care te respecta si apreciaza !!!!Te iubesc mai mult decat poti sa-ti imaginezi,ma dor durerile tale dar nu ti le pot lua,as face-o deplin dar nu se poate...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu mai repeta! Nu vezi ca n-ai cu cine? Io nu stiu cu cine seamana copchilul asta al tau asa de incapatanat! Cu ta-su in mod clar. :)))))))
      Te pup!

      Ștergere
  9. Nu-ti mai bate tu capul cu ce si cum gandesc despre tine oameni care chiar nu conteaza!
    Pupici mama harnica,sotie iubitoare si fata faina si desteapta cum sunt doar fetele de la tara care au parinti tarani!:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc frumos draga mea! Esti o scumpa! Te pup!

      Ștergere
  10. In cadrul unei emisiuni tv ,am auzit fraza :" in viata e ca la scoala , 50 de minute inveti si 10 minunte e pauza ". Personal am constientizat ca e o metoda buna de a ordona programul unei zile .Dupa cateva luni , am ajuns la concluzia ca cea mai importanta constanta in viata, e bucuria , si atunci am decis ca trebuie sa fac ceva in fiecare zi care sa ma bucure ! Inainte de aceasta constientizare , am fost la un pas de depresie . Si pentru ca sunt mama si casnica 24 din 24 , prima persoana care a avut de suferit era fetita mea .Am citit ceea ce ai scris , si m-am regasit total .Am avut o copilarie plina de rigori , si am constientizat ca deveneam mama ! Am decis sa pun stop , nu era ceea ce-mi doream pentru fetita mea , nu vroiam sa-si aduca aminte de copilaria ei , asa cum o fac eu . Deci cuvantul de ordine ,a devenit BUCURIE .Dupa ce am trecut in revista prioritatile si lucrurile care ma bucura , a fost ceva mai usor ! Si categoric am eliminat parerea celor de dincolo de usa ! In viata tot timpul vom face schimbari sau ne vom schimba in functie de ceea ce conteaza pentru noi , important e sa stabilim ce si cine conteaza in sufletul si mintea noastra ! Personal sunt in fata unei mari decizii ,o schimbare care ma face nervoasa si plina de ura, o schimbare pe care nu mi-o doresc ,care ma face sa spun " viata nu e dreapta " , dar care a devenit inevitabila . Acea gen de schimbare , care pune in balanta familia si tot ceea ce tine de linistea ei : alta casa, alta tara , limba , scoala ! Important e sa constientizam ,ca in toate schimbarile si deciziile pe care le vom face , se va manifesta echilibrul : inevitabil castigam ceva , si categoric vom pierde altceva . Ramane sa vedem ,daca ceea ce pierdem , este ceva la care putem renunta usor sau nu .Sotul meu are o vorba :" daca mama-i suparata , tota casa-i daramata " si are dreptate , cum bine spunea si Ana in comentariul ei ! Deci, cea mai importanta esti tu , si da , rezerva-ti dreptul de a parea putin "egoista" ! Poate parea dur , dar o sa-ti prinda bine ! Te imbratisez cu mult drag !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc frumos pentru comentariul tau! Exact aceleasi ganduri legate de amintirile fiului meu in ceea ce priveste copilaria le-am avut si eu. De aceea uneori renunt sa ii mai atrag atentia ca s-a murdarit, ca miroase a transpiratie de...cal (ii mai plimba un vecin pe un cal batran) ca sa nu-i botesc bucuria cu care intra pe poarta... ca sa nu ii sterg sclipirea din ochisori cu lucruri neimportante ce pana la urma tin de ce vor spune ceilalti cand il vor vedea murdarel nu de ceva important cu adevarat.
      Sa treceti cu bine peste aceasta schimbare grea si sa fie pana la urma una de bun augur!
      Si eu te imbratisez! Te mai astept pe aici!

      Ștergere