miercuri, 17 septembrie 2014

Copii perfecti...mame perfecte...

Mai demult, cand Dei era bebe miiiiic, mic de tot la noi au venit niste oaspeti cu un baietel cam de aproape trei anisori. Se juca cu o minge aruncand-o in sus si se amuza teribil. Mamica lui tot intervenea si incerca sa il convinga ca nu asa se joaca cu mingea, ci ca trebuie s-o loveasca cu piciorusul (goool!). Baietelului nu ii placea si revenea la aruncatul mingii in sus razand cu gurita pana la urechi, iar mamica din nou insista stricandu-i intr-un fel toata distractia.

La momentul respectiv m-am intrebat ce are femeia aceea? De ce ii tot strica joaca copilului? Daca micutul se distra pe cinste aruncand mingea in sus de ce tot intervenea sa ii arate cum se face de fapt? Ce conta? Copilul se distra...
Acum mi-am dat seama ca si eu sunt prinsa in aceeasi capcana... Fara sa imi dau seama am alunecat pe panta aceasta a mamei cicalitoare ce tot incearca sa ii arate copilului cum e bine fara sa mai gandesc ca exista si un alt fel de bine... binele lui.


Cu mare greutate incerc sa il las... sa faca lucrurile in felul lui, in ritmul lui, cu alegerile lui. Uneori reusesc sa imi musc limba si sa il las in pace, dar de cele mai multe ori ma bag.
Uimitor este ca il lasam muuuult mai liber, il lasam sa exploreze mult mai mult cand era micut. Acum mi-am dat seama si de ce... Consideram ca am timp sa fiu o mama mai ca la carte si sa il disciplinez mai tarziu, sa impun reguli mai tarziu. Acum a crescut si se pun bazele educatiei copilului. Gresit! Bazele se pun in fiecare zi inca de la nastere...

Copii perfecti... mame perfecte? Exista?
Desi stiu raspunsul foarte bine, inconstient incerc din rasputeri si ma zbat sa fiu perfecta pierzand momente pretioase, zambete calde si imbratisari fiindca ma straduiesc sa fac din Andrei un copil perfect. Culmea! Nu neaparat pentru noi, pentru el, cat sa nu zica lumea ca... 
Teama de esec este atat de mare incat mereu calculez si incerc sa imi dau seama cum va fi viitorul, uitand...evident sa traiesc in prezent. Cat de gresit!


Si ce daca nu va fi primul din clasa? Si ce daca va face din cand in cand cate o prostie? Si ce daca a vorbit in timpul orei? Din nou ajung la intrebarea ce vreau? O paiata sau un copil voios, energic, care stie sa isi impuna punctul de vedere, care are incredere in el si in fortele lui, independent si fericit?


Il cert prea mult, il cicalesc prea mult, tip prea mult si zambesc prea putin, pup prea putin, strang in brate prea putin... Nu! Copiii nu se pupa doar in somn... poate atunci cand cresc mari si nu mai stau la pupat ca le e rusine.
Voi incerca din rasputeri sa ma relaxez, sa traiesc viata ora cu ora, zi cu zi si sa las anii ce urmeaza viitorului ca sa traiesc prezentul. 
Schimb ceva daca eu imi fac griji inca de pe acum pentru ce va fi peste 5 ani? 
Deocamdata se pare ca m-am descurcat... De ce mi-e teama ca nu ma voi descurca si de acum incolo?
Nu e un capat de tara daca Andrei uita sa salute o baba pe strada sau daca bucuros fiind de sosirea cuiva ori de un dar primit uita sa zica sarut mana! 

In continuare eu militez pentru disciplina. Imi plac oamenii disciplinati, punctuali, politicosi, ordonati, dar voi incerca sa o iau mai usor, relaxat. 
Uneori ma comport ca si cum ar trebui sa pompez rapid in Andrei cat mai repede si mai mult ca vine cineva si imi zice stop! gata! asta e educatia ce a primit-o si de acum incolo nimic... s-a terminat. Nu mai poti face nimic. Iar eu incerc sa ma asigur ca primeste destul si repede.

Incerc sa il las sa urce si sa coboare in felul lui... Sa se loveasca, sa cada si sa invete ca sa isi dea seama care este de fapt felul lui. Mai greu decat a-ti lasa copilul sa greseasca ca sa poata invata nu cred ca este nimic in viata de parinte...

R E L A X A R E... Probabil acesta va fi cuvantul lunii :)

Daca ati avut rabdarea sa ajungeti la final va multumesc! Daca ati intrat doar un pic pe aici tot va multumesc... pentru vizita! :)

Sa aveti o zi minunata!
Va pup!

18 comentarii:

  1. perfectiunea nu exista. Copilul si parinteala sa invata impreuna, e o convietuire, unul infulenteaza pe celalalt,si ne adaptam. Copiii invata de la parinti, in primul rand lucrurile rele sau care ne enerveaza. Fiica mea se scobeste in nas ca mine, isi lasa incaltamintea peste tot ca mine, intra incaltata (ca mine!), alege mancarea din farfurie(ca mine), etc. Da, evident ca invata si lucruri bune, eu aleg uneori sa vad doar ce ma enerveaza :)))

    Nu sunt de acord cu tipatul, lovitul, pedepsitul. Daca cineva de 3-4 ori mai mare decat mine m-ar trage de urechi de cate ori am pus prea multa sare in mancare ... as fi fara urechi :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu nu sunt de acord teoretic, dar practic sunt momente cand scap haturile din mana. Foarte buna analogia ta. :D

      Ștergere
    2. fiecare om are partea lui animalica. Eu ii spun: fiara din mine, ce se poate asocia cu urlete, tavaleli, loviri, sarit la gatul celuilalt etc. Stii tu arsenalul. Aceasta fiara a fost cheia supravietuirii in epoca de piatra, astazi cand traim in comunitati insa trebuie tinuta sub control. Ratiunea e mai puternica decat fiara. Sa o folosim, zic. Copilul va copia inclusiv asta.

      P.S. iar am sarat mancarea. Gust si gust, si am impresia ca mai merge inca putin si in final...

      Ștergere
    3. Din pacate da, si asta va copia. Eu am obiceiul... prost de a tipa. Am facut un pact cu Andrei si ieri am fost ok caci el face ce ii zic din prima, iar eu nu mai tip. Se obisnuise atat de tare cu tonul meu ridicat ca nu mai reactiona cand ii spuneam mai intai calm ceva.

      :)) Eu o fac nesarata caci nu imi place si nici nu am voie multa sare. Nici lui Andrei si nici sotului nu le place asta.

      Ștergere
  2. Am intrat doar putin si... am citit tot!
    Mergi inainte fara teama! Minunate poze cu puiutul tau!

    RăspundețiȘtergere
  3. Iarta-ma ca nu am mai scris demult, demult, dar am citit fiecare postare. Nu-s ok sufleteste.
    Te inteleg perfect. Doamne, cat de bine te inteleg!!!! Eu de fapt lupt sa tai "cordonul ombilical". Dar puiul meu a crescut si-mi mai si spune asta. "Sunt baiat mare mama, lasa-ma in pace!" Dar se mai raneste sau mai greseste, si atunci ma doare. Mi se pare ca nu am actionat la timp sa-l apar, sau nu am facut suficient...
    Incerc sa-l cert cat mai putin. Incerc sa ma educ si eu odata cu Stefan. Incerc sa-i dau libertate si sa nu-i stirbesc orgoliul nemasurat pe care il are, sa capete incredere in el, etc... Sper ca voi reusi sa-i fac doar bine si nu rau din prea multa iubire.
    Copii si mame perfecte? Eu nu am auzit de asa ceva. Si mai cred ca faci o treaba grozava cu Andrei, asa ca mergi pe ceea ce simti tu. Doar asta conteaza. Instinctul matern nu da gres. La mine nu da.
    Va doresc mult succes in noul an scolar, cu multe bucurii, un an in care sa fiti sanatosi si sa va bucurati impreuna de fiecare victorie obtinuta in viata.
    Cu drag,
    Consuela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi pare tare rau ca nu te simti bine! Observ ca aceasta stare la tine persista si se acutizeaza. Sper din inima ca nu te lasi si ai cautat si un ajutor specializat. Desi pare ciudat exista medici si pentru suflet :) Cred ca stii la ce ma refer.
      Trebuie sa intelegem ca nu sunt ai nostri 100% desi ne-ar placea. Nu sunt papusele si trebuie sa fie si cum vor ei nu numai cum ne dorim noi. Eu fac antrenament de muscat limba pentru cand voi fi soacra. :))
      Multumim! Si voi sa aveti un an scolar grozav! Multa bafta!
      Te pup!

      Ștergere
  4. Bre fata draga,cin' te-o starnit in halul asta? Daca asa esti tu....de felul tau...nici cu mama schimbarii nu te vei schimba,DAR ,asa cum ai scris mai sus, poti incerca sa faci efortul sa te stapanesti si sa cauti o alternativa la efortul tau...Cum ai scris si au scris si altii...nu exista perfectiune...sau te-as ruga sa definesti perfectiunea...Fiecare uman vede perfectiunea prin prisma propriei gandiri...
    Eu il vad pe Andruska fiind un copil foarte istet,cu o gandire logica, un smecher ce stie sa se strecoare bine din situatiile de criza...Mama lui l-a crescut minunat...a imbinat frumos in copil si util si placut...asa ca zic eu ca esti agitata prea mult.O mama asa trebuiesa fie...ca de aia e mama si nu stiu zau,daca nu chiar si Xena cat era ea de razboinica...nu si-a pus problema daca plodul ei a mancat azi...
    Mi-a placut ce ai scris...pentru mine reprezinti modelul de mama pe care multe femei mame ar trebui sa il urmeze.
    Pupici,fata draga!Ai un flacau de toata cinstea!Bravo voua!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu singala m-am starnit... I-am stricat lui Andrei prima zi de scoala caci m-am purtat prea aspru cand a venit vorba de teme si mi-a parut rau nespus. Apoi dupa ce a luat FB mi-am dat seama cat de stupida am fost...
      Asa sunt... Incerc sa caut o solutie sa ma mai abtin. Eu zic ca si asta tot un fel de schimbare ii :D
      Multumesc! Multumesc! Multumesc!
      Wow! Iti imaginezi cum ma simt eu acvum, nu? :D
      Te pup si eu cu drag! Si tu ai copii minunati!

      Ștergere
    2. Pai trebuie sa fi mandra si implinita! :)

      Ștergere
  5. Vai Catrinel, daca ai sti cat de tare strunim noi mamele adoptive copiii si le facem observatii pentru toate prostiile pentru ca ai nostri copii sunt mereu evaluati, mereu sub lupa, toti se asteapta sa greseasca, mereu trebuie sa fie perfecti... Mai mereu oameni foarte bine intentionati (de ceilalti nu mai amintesc aici) se mira ca Ilinca e linistita, ca ma asculta, ca "te poti intelege cu ea", ca "copiii adoptati sunt rebeli", ca "vai ce frumos vorbeste".. As vrea sa ma relaxez si sa ma bucur pur si simplu de copilul minunat pe care il am, dar... desi este la fel cu copiii din orice familie si e bine crescuta, pozitiva, vesela, isteata, raspunde frumos mai tot timpul exista un stres (si eu fac parte din categoria mamelor adoptive relaxate). Nici mie nu-mi plac copiii prost-crescuti, nesimtiti, dar obraznicuti mi se par simptici. Te imbratisez mamica frumoasa de pui Andrei frumos si istet!, de schimbat putem schimba multe in bine:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu te supara, dar oamenii aceia... hmmm... nu stiu sa o zic mai frumos asa ca nu mai scriu. E de o impolitete crasa sa faci asemenea afirmatii.
      Nu numai mamele adoptive sunt puse sub lupa... Intreaga mea copilarie a fost sub lupa caci am fost crescuta de o mama singura care culmea! nici nu fusese casatorita cu tatal meu... cu alte cuvinte copil din flori. Eu ma simt iar pusa sub lupa de unii caci locuim la tara si uneori poate de aceea si fortez nota ca sa demonstrez ca se poate si chiar mai bine decat la oras. Am avut vizitatori cu o fetita de varsta lui Andrei care tot insista sa il imbratiseze si sa il pupe. Bineinteles ca el nu statea (ce baiat de gradi ar sta?). Replica bunicului era mereu aceeasi Lasa-l ca el e crescut la tara. El nu stie ca baietii de la oras. El e mai altfel... Ce conta ca pustoaica nu stia nici jumate din lucrurile stiute de Andrei? Era de la oras....era la o gradinita cu multi copii...
      Cum imi zic mie, iti voi zice si tie R E L A X A R E. :D
      Ma bucur pentru voi amandoua ca v-ati gasit si va impliniti atat de frumos vietile una la alta! Sper sa treceti mereu cu bine peste toate momentele dificile ce apar. Va pup!

      Ștergere
    2. la asta neapartat sa dau replica: nici fiica mea nu sta la pupat!. Haoleo, si mai ales cu baieti... se mai pupa pe obraz cu prietena ei cea mai buna. Si aici toti se pupa! si dimineata, si seara, inclusiv baiet cu baiet. Nici eu nu suport pupaturile astea ... asa ma bucur cand ma vad cu o amica indianca ca macar ea nu vrea pupata :))))
      Si chiar nu are nicio treaba cu tara. Uite, fiica mea a trecut prin 2 capitale. De tzara, da :)). Nu se simte bine si gata, ea e genul mai independent, mai lejer, nici cand o inghesui eu seara la culcare nu ii place.

      Fiecare copil e unic.

      Ștergere
    3. Sincera sa fiu nici mie nu imi place treaba aceasta cu pupatul pe obraji. Ma simt incomod... Cand eram la scoala elevii mei erau foarte incantati ca atunci cand imi dadeau flori nu ii pupam. Le si ziceam ca sa nu fie in situatia aceea in care sa nu stie mititeii ce sa faca.

      Andrei este pupacios, dar ca mine... numai cu cei foarte apropiati. Ii place mult de tot sa ne giugiulim inainte de culcare si sa il pupacesc, dar nu de fata cu lumea (mai nou) si nu de oricine... mai ales de fetite. Noi nu l-am invatat cu chestii de genul gagica, iubita, prietena de la gradi. Mi se par deplasate chestiile astea. A mai fost intrebat si el se uita in dunga, caci nici altora nu prea le-am permis astfel de discutii cu el.

      Fiecare dintre noi suntem unici. Tocmai in asta sta si frumusetea...

      Ștergere
  6. Bafta multa in acesta noua etapa!
    Eu nu am stat langa ea cand si/a facut temele, cum nu stau nici acum. Intotdeauna o corectez la sfarsit, daca e cazul. Dar de obicei, nu este.
    te pup si te imbratisez, mama frumoasa si stresata!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc!
      Si eu la fel... Adica nu stau in coasta lui caci in aceeasi incapere sunt avand in vedere ca isi face temele in living. Venea la mine la finalul fiecarui rand, dar i-am spus sa nu o mai faca si daca vrea, sa imi arate la final.
      Si eu te imbratisez! :)

      Ștergere