joi, 2 octombrie 2014

Diminetile mele...

Astazi aveam in minte pentru blog altceva, dar cand am urcat la balcon mi-am dat seama ca vreau sa va arat si voua...
Andrei in fiecare dimineata se trezeste mai devreme ca sa mearga cu niste copilasi la scoala. Altfel nu stiu cum as reusi sa il trezesc. Ei il striga la poarta, dar el ca sa fie sigur, ma trimite la balcon sa urmaresc, sa vad cand trec. Bine imi face! Ani de-a randul mi-au scapat aceste frumuseti.


Si vreau, nu vreau, ma las hipnotizata de curgerea Dunarii, de culorile superbe ce le capata copacul pe care il privesc in fiecare toamna... si visez. Visez la mai bine, la mai mult, la mai sigur, la mai... tihnit ca orice om pe lumea asta.


Ma mai trezeste zgomotul facut de gastele salbatice ce trec in stoluri pe deasupra capului si brazdeaza cerul in toate partile. Vin din balta si se duc sa manance graunte pe campurile agricole din spatele satului. Tocmai seara le mai auzi cand se intorc galagioase, cu burtile pline la cuiburile lor.
Nici suratele lor domestice nu-s chiar linistite, dar parca nu chiar atat de cantarete. 


Si iar visez...
Si ma apuca uneori o ciuda ca nu-s in stare, ca nu-s intreprinzatoare... ca nu am idei marete. Cand vad la unii ca fac dintr-o idee ceva de rasuna haaaat! in vai, ma bucur pentru el/ea, dar mi-i ciuda ca nu pot si eu... ca nu fac si eu mai mult, mai frumos, mai bine. Cand am o idee imi lipseste curajul... Cand capat curaj ideea a zburat la altul mai curajos ca mine.
Trag aer in piept, ma uit in jur si mi se umplu ochii de lacrimi ca totusi sunt un om tare norocos ca imi pot bea cafeaua aici in fiecare dimineata... cu Dunarea curgandu-mi la picioare, cu linistea sparta doar de zgomotele pasarilor domestice sau nu, cu un spectacol uimitor dat de natura, cu aer curat si umed, imbogatit de miresme de tot felul cum numai in Delta este. 


Si tot visand, visand, visand uit de ce sunt sus. Motorul barcii ma trezeste si aud in departare glasul bunicii ce striga dupa cei mici sa fie atenti si sa mearga pe langa gard ca sunt masini si sa nu se duca pe marginea drumului unde e Dunarea. Aud si glasciorul surioarei mai mari enervata putin de aceleasi povete din fiecare dimineata cum ii raspunde ca a inteles. Da' de unde? Ei tot pe malul Dunarii vor merge... Ce? Nu stiu? Nu-i vad? Si Andrei face la fel. E semnul ca trebuie sa il anunt sa se incalte ca vin copiii. Il pup, ii pun ghiozdanul in spate si ma asez la birou... 
Astazi am simtit tare mult nevoia sa impart cu voi dimineata mea....


Culorile acestea in nuante de miere ma fac usor nostalgica... Asta e toamna... cu nostalgii, liniste, somnolenta, vis, culoare...

Sa aveti un octombrie frumos, bogat si cum vi-l doriti!
O zi grozava sa aveti!
Va pup!

Eu mi-am impartit dimineata cu voi si sper ca voi va veti imparti parerile cu mine lasandu-mi comentarii. :)

30 de comentarii:

  1. Sunt superbe diminetile tale, culorile sunt fabuloase. Trebuie sa ajung in zona vara pentru fotografiat libelule si toamna pentru peisaje.

    Imi tot rasuna in minte acum http://www.youtube.com/watch?v=_eBp42HzmcY

    Zile senine sa aveti!

    Carmen

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si in primavara mai tarzior (mai-iunie) pentru nu feri albi si puiuti de pasari. :D
      Multumesc pentru melodie! Foarte frumoasa!
      Multumesc!

      Ștergere
    2. Cu mult drag! este o idee foarte buna (perioada mai-iunie). Am notat-o in agenda. :)

      Ștergere
    3. Uite pe celalalt blog de ce imi place sa recomand aceasta perioada. :D

      Ștergere
  2. si pe mine m-ai facut sa visez! Sa aveti o zi frumoasa amandoi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce frumos este la voi! La noi ploua marunt si este frig.
    Eu cred ca esti norocoasa ca locuiesti acolo, poate unde m-am saturat de oras si de fitele unor "oraseni", de zgomotul si mizeria orasului.
    Cat priveste ideile si firea intreprinzatoare, ce sa-ti spun? Sufar de aceeasi boala. Am idei, dar imi lipseste curajul de a incepe. Stiu si cata birocratie este la noi in tara. In momentul in care te inhami la ceva pe cont propriu esti jupuit din toate partile. Trebuie sa te inarmezi cu multa rabdare, ceva ce eu nu am acum si nu stiu daca voi avea vreodata. Dar acum nu trebuie sa te descurajezi. Cand vei fi pregatita pentru a incepe ceva, vei sti.
    Delta noastra are un potential turistic fantastic, si totusi locuitorii ei au resurse de trai limitate. Ma gandesc de multe ori de ce nu este promovata mai mult, de ce nu sunt sustinuti oamenii din zona sa faca turism asa cum ar trebui? Prin resurse proprii e foarte greu. Prea multe intrebari fara raspuns. Ma rog, situatia este la fel peste tot in tara, fie oras, fie sat. Dezinteres total, delasare din partea autoritatilor, etc....
    Deocamdata a inceput circul electoral. Sa vedem ce surprize ne mai asteapta.
    Iti doresc si tie un octombrie cald, mieriu, fara vreme rea nici afara nici in suflet si mult succes lui Andrei. Merge treaba, merge? Stefan este incantat de scoala, inca. Deocamdata la noi nu se dau teme acasa. Vom vedea mai tarziu.
    Sanatate multa.
    Cu drag,
    Consuela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Inca este bine la noi. E caldut.
      Da, sunt norocoasa si ma intreb de ce nu toata lumea vede asta. Probabil din cauza unor dezavantaje majore ce din afara sar imediat in ochi...
      Pe de o parte imi doresc sa se dezvolte turismul, dar pe de alta mi-e teama. Acolo unde turismul se dezvolta, la noi in tara din pacate, natura salbatica este sacrificata, pangarita, distrusa. Noi nu stim sa facem bani fara a distruge si a ne bate joc asa ca imi doresc mai tare ,cateodata, sa ramanem asa... nedezvoltati.
      Circul? Nu stiu... nu ma intereseaza. Am renuntat la televiziune ca nu imi trebuia un stres in plus si sunt rupta de aparenta realitate de la tv. Stiu doar ce mai prind din zbor, dar nu mult...
      Multumim din suflet! Si voi sa aveti parte de un octombrie asa cum il doriti! Si andrei e foarte incantat, mult mai incantat decat de gradi. Nici aici nu ar fi trebuit ca sunt clasa pregatitoare si nu au teme, calificative, dar noi parintii am cerut asta ca sa vada clar diferenta intre scoala si gradinita. Stii ca la noi este un pic mai altfel si de aceea...
      Te pup!

      Ștergere
    2. Daca stau si despic firul in patru, poate ai dreptate cu dezvoltarea turismului. La noi aproape toate se fac intr-un mod care nu are nici un respect pentru traditie, natura in stare pura, nealterata. Ma gandeam ca ar putea fi urmat exemplul de la Viscri (care este o exceptie de altfel), unde totul se restaureaza cu materiale clasice care nu aduc atingere frumusetii rurale, care pastreaza intacta valoarea vechilor case taranesti (poate daca nu ar fi implicat printul Charles, cine stie ce kitsch ar mai fi iesit).
      Nu ma gandeam la o dezvoltare intensiva, ci doar atat cat sa le fie oamenilor mai bine, dar ca in toate de altfel totul are un pret si orice transformare implica riscuri. Se mai creeaza locuri de munca, traiul devine mai lin pe de -o parte, dar pe de alta poti ajunge sa-ti blestemi soarta, daca nu este implementat un program potrivit. Intr-adevar, ar fi si dezavantaje mari daca s-ar dezvolta prea puternic zona. Ar fi bine daca s-ar indulci putin traiul oamenilor din zona, macar un pic.
      Ce bine ca ai renuntat la tv. Eu inca nu pot. Tind spre asta.
      Ma bucur ca Andrei este bine. Ma intristez cand spui ca la voi este altfel. Acolo, toti trebuie sa munceasca din greu, mult mai mult pentru orice lucru marunt. Copiii de la sat nu sunt cu nimic mai prejos decat cei din oras, ba dimpotriva as spune. Uneori insa, copii buni se irosesc din lipsa de dascali dedicati meseriei. Stiu asta din proprie experienta, din satul din care ma trag pe linie materna. Profesorii se cam feresc de zonele rurale izolate, tocmai pentru ca ii sperie naveta, iar salariile "imense" nu ii motiveaza sa faca sacrificii prea mari.
      Nu stiu cum e mai bine. Eu, daca nu as avea copil, iti spun drept ca asa m-am saturat de oras, incat m-as duce si maine sa-mi fac o gospodarie cu o casa alba, cu multe muscate la geam, cu flori si legume, cu pomi fructiferi si cateva gainute, dar ce fac cu Stefan? Poate daca nu se mutau ai mei la oras, si daca traiam acolo in sat, sigur gandeam altfel, ma adaptam. Sigur faceam ceva bun, dar asa, dezradacinata cum ma simt, ma tem ca nu m-as descurca acolo cu cel mic. Am pierdut contactul cu pamantul (doar stau la etajul 4). Eu ti-am scris si cu alta ocazie ca va admir grozav pe tine si pe sotul tau ca ati ales sa va cresteti puiul intr-un mediu curat, si stiu ca veti face tot ceea ce puteti sa-i oferiti conditii bune pentru orice.
      Sa auzim de bine.
      Te pup.

      Ștergere
    3. E foarte greu sa ii cer unui om sa folosesca tot materiale traditionale. Acoperisul de stuf la cativa ani trebuie schimbat si nu-i usor... Normal ca va alege o solutie moderna. Ferestrele de pe vremea bunicilor sa recunoastem... nu-s chiar etanse si cine vrea sa il traga curentul cand a vazut cum termopanul nu lasa nici un fir de aer sa intre... In plus le-ai pus si gata, pe cand celelalte trebuie vopsite aproape an de an... Mi-ar placea sa am o casa taraneasca clasica pe dinafara, dar zau! nu m-as mai intoarce la toaleta din curte...
      Am renuntat din intamplare ca cei la care eram abonati au facut o incurcatura si de nervi am renuntat in ideea ca trecem la alta, dar nu i-am dus lipsa si asa am ramas. Internetul ne este indeajuns si putem alege la ce ne uitam cu usurinta.
      Nici nu stii cu ce inima stransa stau uneori gandindu-ma ca pentru Andrei poate ar fi fost mai bine la oras, dar apoi imi revin si ma incurajez singura ca si eu tot de la tara am plecat si parca nu a fost asa de rau. E drept ca am muncit mai mult si a fost uneori mai greu, dar nu a fost imposibil.
      Si eu te pup cu drag!

      Ștergere
    4. Dar nu ziceam de casa ta. Nu am fost prea explicita. Ma gandeam la construirea sau conservarea unor case care nu mai sunt locuite si care au arhitectura specifica zonei voastre. Ca niste sate de vacanta, care sunt dotate totusi in interior cu toaleta, cabina de dus si alte lucruri necesare omului modern si care se adreseaza turistilor straini, dornici de intoarcerea la simplitate, intoxicati fiind de atata civilizatie si de mancarea cu gust de plastic.
      Vazusem un reportaj filmat prin Maramures la o pensiune, unde vin turisti straini sa mulga vacile si sa stranga fanul. Li se parea fantastic si spuneau ca vor reveni si in anii urmatori si ca se relaxeaza nemaipomenit ( bine, ei fac asta doar din amuzament si in cautare de ceva neobisnuit, nu ca bietii nostri sateni, care au mainile crapate de munca). La acest segment de turisti ma refeream. Poate astia nu arunca pungi din plastic si pet-uri peste tot, nu ar asculta manele la volum maxim. Poate chiar ar vrea sa asculte cum bate inima deltei, nu sa fie interesati doar de trantirea unor poze pe retelele de socializare si sa fie satisfacuti ca au mai bifat o destinatie, ca si cum ar mai fi adaugat un trofeu. Eu as fi un turist caruia i-ar placea sa creasca si sa se imbogateasca spiritual cu fiecare vizita facuta, dar la capitolul finante stam slabut pentru cate locuri as vrea eu sa vizitez.
      Mi-e ciuda ca avem o tara frumoasa si nu ne pricepem sa o facem sa straluceasca. Nu-s vreo nationalista fanatica, dar ma intreb si eu cum altii pot si noi nimic, niciodata?
      Ma opresc aici si nu mai dezbat subiectul .Poate daca as fi terminat vreo unitate de invatamant superior de turism aveam un plan mai realist, mai functional, dar tot degeaba era, ca nu am nici o putere sa schimb ceva. Este unul dintre subiectele sensibile pentru mine, de asta am si scris asa de mult.
      Cat priveste educatia puiului, veti vedea. Deocamdata din ce spui pare bine. Mai tarziu la V-VIII veti vedea ce si cum. Mai este timp.

      Ștergere
    5. Am reactionat asa caci erau multe voci pe la tv care incercau sa convinga ca in satele din Delta ar trebui impusa o lege care sa interzica a se construi cu alte materiale decat cele traditionale si altceva decat case traditionale, ceea ce e o aberatie din punctul meu de vedere... Ca daca am gandi asa trebuia ca in toata lumea aceasta omul sa locuiasca inca in caverne. E usor sa ceara altora sa faca asa ceva cand ei locuiesc in tot confortul posibil si poate chiar mai mult... As fi de acord sa se impuna anumite rigori privind arhitectura, culorile, inaltimea care sa fie respectate de absolut toata lumea si astfel sa se creeze o unitate din punct de vedere al designului cum vezi in satele de vacanta austriece, de exemplu. Nu-i ca la noi in tara, o casa albastra, una roz, una portocalie, una mica, una gigant.
      Ideea ta este foarte faina si in unele zone din Delta exista asemenea case folosite in scop turistic.
      E greu sa pornesti asa ceva caci imediat tabara toti pe tine si ori de cate ori au chef de o masa buna si eventual un chef vin cica in control. :)) Nu mai zic de birocratie cand vine vorba de infiintat ceva.
      Si eu am amanat grijile pentru clasa a V a cand vom vedea ce vom face...

      Ștergere
  4. Mulțumesc ca ai împărțit cu noi dimineața asta! Ești un om special, știi asta, da?
    Dimineața mea nu a fost nici pe departe atât de colorata ca a ta. M-am trezit pe întuneric, am pus în graba 3 sandvișuri (of, n-am știut niciodată cum se scrie corect) sticluță cu apa la ghiozdan, am fugit cu Io către școală. De cate ori pleacă tati mai devreme de acasă și nu poate sa o ducă cu mașina la școală noi avem un stres. Trebuie sa ne trezim mai devreme și sa și ieșim din casa cu vreo 20 de minute mai devreme. Tot timpul ne e teama ca o sa întârziem, dar știi ce? când mergem pe jos ajungem mult mai devreme.
    După ce am lăsat copil pufos la școală m-am gândit sa dau o fuga pana la piata deși vremea nu ma îmbia deloc la traversat tranșee (daaaa, în orașul nostru s-au scos sinele de tramvai, dar sa nu crezi ca doar sinele s-au scos, șoseaua e cu totul decopertata, e o grozăvie! ) Unde mai pui ca și ploua... Am ajuns totuși la piață, am luat niste roșioare, brânza nu mi-a inspirat încredere în niciun galantar, iaurtel simplu ca dacă vor fetele cu ceva arome dulci, geme cămara de dulcețuri și niște măsline. Când am intrat în casa Firicele meu era la masa, ea învață dupa-amiaza, asa ca am mâncat împreună, am băut un ceai, ea a plecat la temele ei iar eu, asa, înainte de a strânge masa, m-am gândit sa trec pe la tine. Am văzut ca ne-ai invitat să-ți descriem cum ne fu dimineață, uite-așa îmi fu!
    Acum e timpul sa strâng masa și sa ma apuc de cusut, deși am zis ca o sa fac o pauza mai lunga de cusut, se pare ca nu se poate, avem proiect nou pe masa! Gata romanul, zi super-faina sa ai, sa aveți!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cat de draguta esti! ♥ Mi-ar placea sa fiu chiar cum ma vezi... sau poate sa ma vad si eu mai des asa. :)

      Ohooo! activa dimineata ai avut. De fiecare data imi propun sa pregatesc sandvisurile (ai scris corect) seara si niciodata nu reusesc.
      La fel ca voi: de fiecare data mi-e frica sa nu intarzii si absolut de fiecare data ajung cu muuuuuult prea devreme.
      Mult spor sa ai!
      Imi place cum mi-ai povestit! Te puuup!

      Ștergere
    2. Da, ar fi o varianta și asta cu sandvișuri de seara, dar eu cu siguranță le-aș primi înapoi abia ciugulite pe motiv de "s-a umezit pâinea, nu s-au putut manca". Asa ca nu ma risc, mai bine ma trezesc un pica mai devreme dimineața ☺

      Ștergere
    3. Aha! Deci cineva ii tare pretentios! :) O data am reusit sa le fac seara si nu a zis nimic... Era in perioada cand m-ar fi mancat si pe mine. :))

      Ștergere
  5. Buna dimineata... mi-am luat portia de ''miere'' insorita de la tine... cu ploaia asta chiar eram ''insetata'' de ceva frumos, lin, aparte asa cum numai tu ai in fata portii ... Am citit comentariile anterioare si m-am gandit cu groaza sa nu cumva sa le vina ideea politicienilor nostri sa intre in Delta cu transformarile lor pentru ca se va alege praful de tot ... va disparea aerul acela de ''lume de basm'' ; chiar daca nivelul de trai e scazut, este o anume frumusete in asta..... Uite, eu m-am mutat ''la tara'' acum 20 ani si incet-incet totul s-a transformat in oras... un oras prost intretinut, prost proiectat, prost in servicii pana in ziua de azi ... s-a dus visul unei vieti la tara. O sala de sport gigantica, sosele mult latzite, canalizare pluviala din betoane ca Zidul Chinezesc, trotuar pentru pietoni IOC, banda pentru biciclete IOC, canalizare gospodarii IOC....sa mai spun ? Imaginile tale sunt miere pentru ochi si suflet ! asa ca te rog sa urci in balcon in fiecare zi ... chiar si numai pentru ratze ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Desi mi-as dori un drum mai bun intre noi si satul de unde se ia bacul (Nufaru) caci ar insemna sa imi pot duce copilul la scoala acolo ca ar fi mai bine ca aici,dar daca stau bine si ma gandesc nu vreau. Drumul asta rau ne apara de grozaviile de turisti care nu stiu sa aprecieze nimic si vin in Delta ca e la moda. Sunt groaznici si lasa in urma dezastru.
      Vreau, nu vreau tot urc... cupilu' ma trimite. ;)
      Ma bucur ca ti-a placut la mine! :)

      Ștergere
  6. e o minunatie la voi!esti binecuvantata!cat despre idei, nu te descuraja,e pentru toti loc sub soare!important e sa incepi, si sa stii unde vrei sa ajungi, nu conteaza ce fac altii!big hug!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, asa este. Tocmai asta este ca de multe ori nu am curaj nici sa incep ca merg pe ideea "Neee! Cine ar vrea sa vada asta!? Cine ar vrea sa stie asta?! sau toata lumea stie sau face deja asta" asa ca ma las... Si eu te imbratisez!

      Ștergere
  7. Ce frumusete de peisaj ... sa-l mai admiri si in timpul zilei cate 1-2 minute, e asa linistitor si parca limpezeste mintea ... poate fi un ajutor sa-ti clarifici ideile si sa prinzi curaj sa le si pui in practica.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa ar trebui sa fac, dar uneori abia seara tarziu imi dau seama ca nu am iesit deloc, deloc afara.

      Ștergere
  8. Ei,ce bine ca am venit sa te vizitez,sa vad ce mai faci,ca uite asa am putut admira si eu peisajul de la tine(poate la anul voi putea sa-l vad pe viu).
    Si eu m-am trezit in intuneric,am crezut ca nu e ora corecta,si eu pregatesc pachetele tot dimineata in timp ce copiii se imbraca si mananca,si dupa ce ii petrec la poarta si cu privirea pana ce urca la vecinul in masina,ma intorc in casa un pic cu inima stransa...ambii se duc la scoala,oare cand a trecut timpul?Si ca sa nu ma bag in pat inapoi,imi fac de lucru...azi m-am legat de camara,si acum ii aranjata.
    In ce priveste visele tale,ia-ti zborul,nu-i lasa pe altii sa ti-l franga...asa cum am facut eu...nici pt mine nu-i tarziu dar imi trebuie mai multa incredere in mine si putere ca-n ultimii doi ani,starea mea emotionala a fost zdruncinata de mai multe ori.
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Esti harnicuta. Nici eu nu ma pot duce inapoi in pat dupa ce pleaca cel mic.
      Imi pare rau sa aud asta. Din fotografiile tale nu pare... Nimeni nu poate sti ce este cu adevarat in spatele unui zambet....
      Te pup!

      Ștergere
  9. Multumesc! Imi era dor... Weekend placut!

    RăspundețiȘtergere
  10. Sa stii ca si eu ma gandesc la miere ,ba chiar la miere si scortisoara. Toamna -pitoresc,explozie de culori,ploi mohorate, dar si bogatie (Mere,pere,in panere/
    Prune bune si alune/Si gutui amarui,cu puf galben ca de pui/Si tot felul de legume,de nu le mai stii pe nume).Vreme de tors gheme, dovleac si mere coapte(musai cu scortisoara).

    RăspundețiȘtergere
  11. Vai ce dimineti frumoase! Ce peisaj frumos si ce galagie frumaosa auzi! Unii dintre noi nu au privilegiul de a vedea asa ceva nici macar 7 zile de concediu pe an...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este, dar la fel de bine probabil stii ca acest privilegiu vine si cu o serie de dezavantaje ca totul pe lumea aceasta e in echilibru. :)

      Ștergere