joi, 27 noiembrie 2014

E doar un copil...

Asta ar trebui sa imi repet mai des, mai mult, mai tare. 
Creste asa de repede!
M-am intins langa el in pat si am urmarit cum doarme. Am zis ca voi dormi cu el si cu cat i-am simtit pielicica moale si calduta cu atat mai repede somnul a fugit caci mi-am adus aminte de pupaceli ratate, de imbratisari nedate, de zambete lipsa, de incruntaturi prea dese, de clipe fara de rabdare, de tonuri prea aspre si prea ridicate... 
Copiii se cresc cu dragoste, cu calm, cu bunatate, cu mangaieri si zambete. Dar ce te faci cand frica de esec te paralizeaza? Ce te faci cand vezi atatea lucruri strambe in jur si vezi cum stramba si copacelul tau? Cum sa faci? Sa tai ramurelele crescute stramb sau doar sa le legi cu cate o fundita traind cu speranta ca asa se vor indrepta? 
Ce te faci cand tu om mare, dar slab cedezi si in loc sa ai rabdare ti-o pierzi si vorbesti prea tare, prea mult si de neinteles? 

E doar un copil... Trebuie sa repet mai des...

8 comentarii:

  1. Dar ar trebui sa fac si eu asta. Si Stefanut are doar 6 ani. Ce vreau sa poata face la aceasta varsta? Este un copil bun dar, este firesc sa mai faca greseli, din care sper ca va invata ceva.
    Incearca sa lasi temerile de tot felul deoparte. Copilul tau creste frumos si bine. Concentreaza-te pe lucrurile pozitive.
    Ai incredere si va fi bine. Tot ce putem face este sa-i indrumam pe cei mici, insa decizia finala le apartine, chiar daca se mai si lovesc uneori.
    Crestere usoara si multa sanatate.

    Va imbrastisez.
    Consuela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vorbeam si cu sotul si amandoi am zis ca cel mai greu pentru un parinte este sa isi lase copilul sa greseasca pentru a invata.
      Multumim! La fel!

      Ștergere
  2. Cand sunt la stadiul de frunzulite se pot rupe mai repede, fara leziuni grave si fara sa se observe. Cand sunt deja crengute sunt mai greu de rupt fara a lasa o cicatrice.
    Dar stii ceva, pomii care au o coroana bogata au si cele mai frumoase roade.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, dar roade multe dau cei tunsi. :) Cred ca prefer sa fie putine si frumoase si sa rupem doar frunzulite. :)

      Ștergere
  3. Ar trebui sa credem in ei, sa ne repetam ca o mantra "e puternic si are tot ce-i trebuie ca sa reuseasca", sa-i lasam sa-si gaseasca drumul, drumul lor care noua ne poate parea stramb, dar care e cel mai potrivit pentru ei.
    Ar trebui sa credem in reusita copiilor nostrii si restul vine natural.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu sper ca va gasi mereu drumul cel bun chiar daca poate mai complicat.

      Ștergere
  4. Am avut și eu gânduri ca ale tale și m-am sfătuit și eu cu prietenele, ca prea dădeam pe afara de atâtea gânduri... Am ajuns sa cred ca dacă noi facem bine ce facem, copiii or sa tina minte în primul rand cum era la ei în casă și chiar dacă uneori se vor lăsa influențați de "copacii cei strambi", ei în adâncul lor vor fi asa cum i-am crescut noi, și influenta "strambilor" va fi doar trecătoare. Eu doar asa pot să-mi vad în continuare de treaba mea de mămică, sperând ca influențez mai bine și mai trainic decât poate face oricine altcineva din afara familiei. Te imbratisez cu drag, mămică speciala!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce fain mod de gandire! Asa e! Ar trebui sa ma concentrez cat mai mult pe a oferi un exemplu trainic si bun si sa nu mai risipesc energia pe ce este in jur si nu pot schimba.
      Si eu te imbratisez! Va pup!

      Ștergere