duminică, 9 noiembrie 2014

Jocul, lucrul manual


            Aud mereu in jurul meu copiii din ziua de astazi nu mai stiu sa se joace, vad oameni nostalgici dupa jocurile de alta data sau vad tot felul de postari pe Facebook legate de acest lucru, ca de aici am si pornit. Chiar si eu m-am surprins facand asemenea afirmatii.
Oare nu noi parintii ar trebui sa ii invatam pe copiii nostri jocurile copilariei noastre? Oare nu noi de cand sunt micuti ar trebui sa ii scoatem afara si sa nu ii lasam sa zaca la televizor? De la cine vrem noi sa invete aceste lucruri? Pai daca in jurul lui nimeni nu le face, hai sa le facem noi! Eu de la mama am invatat impreuna cu ceilalti copii de la bloc sa jucam Guliver (jocul acela cu o sfoara lunga invartita de doi copii). A sarit mama pana n-a mai putut ca sa ne invete cum sa intram in joc in timp ce coarda deja se invartea. Multe jocuri le-am invatat de la copiii mari, dar acum cei mari prefera sa stea cu ochii in telefoane asa ca nu ne ramane decat sa le aratam noi.
Copiii sunt curiosi si doritori mai ales daca sunt mici si nu sunt afectati inca de boala cool. De multe ori mi s-a intamplat sa joc cu doar doi, trei copii ceva si apoi si ceilalti sa vrea sa faca asta pentru ca li s-a parut distractiv. Sunt atrasi si de faptul ca un om mare se joaca. In loc de abonamente la sala hai sa invatam copiii sa joace elasticul sau sa sara coarda. Garantez ca functioneaza.


            Si o alta chestie tot cam in acest capitol... nostalgia dupa orele de atelier sau lucru manual din scoala. Supararea este ca fetele nu mai invata sa coasa, sa brodeze, sa tricoteze sau sa croseteze la scoala. E drept ca si mie imi pare rau ca le-au scos. Eu la acele ore am invatat notiunile elementare de tricotat si crosetat si sa cos cruciulite. Dar cine ne opreste pe noi mamele, matusile, bunicile etc. sa invatatm fetitele aceste lucruri? De ce e doar datoria scolii? Daca se incepe cand sunt micute si curioase, inca neafectate de bazaconiile din jur succesul este garantat caci le va placea.
Eu pe Andrei l-am invatat sa brodeze conturul unui desen  folosind cusatura in urma acului pe un carton subtirel sau pe o bucata de izolatie ce se pune sub parchet. A fost foarte incantat, iar mie nu mi-a luat mai mult de 10 minute sa ii explic si in timp ce el cosea eu faceam altceva. Asta ca sa nu se planga cineva de lipsa de timp sau sa imi spuna ca sunt casnica si de aceea... Rabdarea, vointa... acestea lipsesc, nu timpul. Vreau sa il invat sa coasa, sa tricoteze, sa croseteze ca nu pot sti cand ii va trebui. Poate niciodata, dar se dezvolta motricitatea fina, ceea ce e minunat.
Poate copiilor nu le va placea, dar merita incercat caci s-ar putea sa aveti o surpriza. Am avut in vizita niste musafiri cu o fetita de vreo 14-15 ani tipica pentru zilele noastre. Toti se dusesera la culcare, iar ea se plictisea prin curte asa ca am invatat-o sa croseteze ceva foarte simplu ca sa faca un fel de bratari ale prieteniei. I s-a parut foarte fain si a zis ca le va face si prietenelor de acasa. E drept ca mi-a venit in ajutor si faptul ca se poarta acum foarte mult lucrurile handmade.

Nu ar fi fain ca in loc sa ne plangem de copiii vremurilor de azi si sa fim nostalgici dupa vremea noastra, sa aducem un pic din ce era frumos atunci?
 Pic cu pic se face mare. Nu trebuie sa schimbam toti copiii, ci daca reusim macar pe unul (al nostru) sa il facem sa indrageasca un joc sau o activitate frumoasa, care sa ii placa, el va vrea sa invete si pe altii fiindca nu se va juca singurel si uite asa... pic cu pic...

23 de comentarii:

  1. Ai atata dreptate, draga mea!
    Anu trecut, Paula a cusut prima ei cizmulita pentru mos Nicolae si chiar daca arata precum era, cusuta de un copil, a fost mandria ei de capatai.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mare dreptate ai ,Catrinel...unii copii din ziua de astazi nu mai stiu sa se joace asa cum ne-am jucat noi,inca la tara mai auzi copii strigand "Daca nu esti gata ,te iau cu lopata!":)...fiica mea petrece mult timp afara cu prietena,pritenele ei si sunt foarte entuziasmata cand vad cat sunt de inventive...ieri de ex.se jucau "De-a romanii au talent", ce bucuroasa era ca am fost si eu in public si am aplaudat prestatia ei...si in casa se joaca frumos,mai intru si eu in jocul ei ,nu o las tare mult in fata tv-ul sau pe tableta...sunt zile cand nici nu porneste tableta...zilele trecute am vazut o idee tare frumoasa :"sotron in casa" si vreau sa-i fac si eu sa ne jucam in ziele lungi de iarna.De crosetat am de gand sa o invat ,dar mai incolo,am incercat ,dar inca nu poate ...anul trecut i-am comandat un joc care te invata sa cosi,i-a placut tare mult ...ai fost norocoasa ca ai facut la scoala lucru manual,tin minte ca si mama le invata pe fete ,eu nu am mai prins si tare trista am fost...am invatat sa crosetez si sa tricotez de la mama,facea lucruri extraordinare(tricota,croseta,broda),acum o dor mainile si nu mai lucreaza.Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De multe ori nu mai stiu sa se joace fiindca parintii nu se joaca cu ei, nu ii invata.
      Eu am observat la Andrei ca se juca frumos cu jucariile doar in zilele cand era pedepsit sa stea fara calculator. Atunci am vazut si crezut ce se spune negativ despre computer si incerc sa reduc timpul petrecut in fata lui cat mai mult.
      Cum sa nu prinzi? Esti un pic mai mare ca mine... In clasa a VI a am inceput sa avem ore de atelier.
      Te pup!

      Ștergere
  3. Si eu mi-am pus intrebarea asta,unde au disparut jocurile copilariei noastre? Par stupide copiilor de azi ,sau cei mari nu-i mai invata considerand ca e caraghios sa te copilaresti...Vremurile s-au schimbat,insa copiii parca nu-si mai traiesc copilaria (a sta la calculator sau a butona un telefon la nesfarsit nu stiu ce amintiri trezesc in adultul de mai tarziu),pentru ca nu sunt invatati.
    Elasticul,coarda, pititea,leapsa,ratele si vanatorii,magarusul,sotronul,tara tara vrem ostasi.Pe langa astea imi amintesc ca ne imaginam intr-o echipa de gimnastica,cate si mai cate ..... .Copiii de ieri au alergat,au respirat ,si-au trait din plin copilaria,fara a avea ce au copiii de astazi.Atunci sa-i invatam.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ori eu am avut norocul sa intalnesc copii buni, ori am eu o parere prea buna despre copiii din ziua de azi. Eu cred ca sunt mai putini cei care nu sunt atrasi de joc si lucru manual. Trebuie doar sa vada ca mai este si o alta alternativa distractiva. Ca sa nu para ei intre ei caraghiosi ar trebui sa... ne prostim si noi un pic si atunci vor incepe usor, usor sa se simta in largul lor daca vad un adult comportandu-se copilareste. Degeaba le spunem ca nu stiu sa se joace daca nu le aratam cum sa o faca. Pare absurd, dar da, sunt copii care nu stiu sa se joace...

      Ștergere
  4. Acele cusaturi pe carton sau etamina erau activitati de vreme rea.Cat despre orele de atelier, ce amintiri frumoase.Si cat de utile,apoi satisfactia ca ai realizat ceva.Pe atunci nu se numea "educatie tehnologica" ,ci "lucru manual",dar oricum s-ar numi ,aceasta materie e binevenita.In acele ore crosetam,tricotam,croiam ,cuseam la masina,ori de mana,dar si gateam.De la atelier plecam la ore cu tot cu mancarea gatita pe care o savurau colegii baieti.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact. Uitasem sa mentionez despre mancare si cum infulecau baietii in pauza ce gateam caci ei faceau traforaj, lucrau la strung- chestii barbatesti. La ora de atelier am invatat sa fac pizza, sa fac salata boeuf si oua umplute.

      Ștergere
  5. Plus ca cine stie o meserie cu "mainile":tricotat, electrician, tamplar, croitor etc nu va muri niciodata de foame pe cand o meserie "de birou" este mai "fragila" din punct de vedere al duratei de viata. Maria

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Frumos este si ca pot fi facute amandoua in acelasi timp. Eu cu sotul urmaream un serial in care actiunea porneste la un moment dat cand curentul electric nu mai exista. Rezultatul a fost ca totul a trebuit sa se reia aproape de la zero. Am concluzionat ca femeile ce stiu sa tricoteze, sa gateasca, sa coasa, sa croseteze si care se intereseaza chiar si in epoca aceasta computerizata de lucrurile arhaice (tesut, cunoasterea plantelor tamaduitoare de exemplu) ar supravietui mai usor in asemenea conditii si ar fi un sprijin enorm pentru familie.

      Ștergere
    2. adauga tuns/coafat. In facultate, la camin, admiram colega stia sa tunda/coafeze. Eu stiam doar sa vopsesc :) , cand a fost campionatul mondial de fotbal, am vopsit 15 baieti in galben pai :))) ca si echipa romaniei :))

      Astazi, cele mai utile lucruri care le putem invata pe un copil sunt: (parerea mea, hac):
      - optimism si adaptare, intodeauna exista alternativa
      - planning (de trreburi, de bani, meniu etc ), pe termen scurt sau lung
      - comunicare

      Ștergere
    3. Ce baieti curajosi!

      La capitolul optimism cred ca trebuie lucrat. Dupa fetele din jurul meu ce le vad pe strada e clar ca lumea nu mai este optimista. Viata devine si mai grea daca o privesti pesimist.

      Ștergere
  6. Eu cred ca si copiii din orice perioada se joaca altfel decat predecesorii lor:). Acum insa mai mult ca oricand fiecare copil nu are sansa sa se joace si sa-si gestioneze singur situatiile, in orice clipa este macar un adult care sa-l/sa-i dirijeze si atunci nu poate inventa jocuri, nu se poate bucura de prietenie autentica. Eu nu-mi amintesc sa fi jucat cine stie ce jocuri, dar jocurile cele stupide de-a mama si tata, prinsa...dar era frumos si simplu si ziua luuunga:). Mare parte din dorinta mea de a merge la tara e ca al meu copil sa se joace singur pe ulita/curte la noi/altii fara supravegherea/interventia constanta a adultilor. Cat despre lucrul manual - eu am si acum un ghem tors de mine la 4 ani - are portiuni ca firul de par si portiuni cat degetul de groase; Ilinca chiar a incercat sa croseteze dar inca nu are indemanarea necesara, i-am promis ca la 5 ani icercam din nou. Dincolo de toate, asa cum pentru mine este un mod de relaxare, cred si sper ca va fi si pentru copilul meu :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ai mare dreptate. Sotul meu imi povestea cum parcarea ,care acum este ticsita, din fata blocului lui avea doar trei masini, iar ei bateau mingea si jucau tot felul de jocuri singuri. Eventual mai scotea cate o mama capul pe geam sa ii strige la masa. Socrii au apartament chiar langa parcul din Alexandru. El se juca si in parc singur. Acum vezi sute de copii cu si mai multe sute de adulti in jurul lor.
      Nu poate sa tina degetelul cu ata in sus? La Andrei asta-i greutatea... sa nu indoaie degetul pe care are ata invartita, dar nu ne lasam... vom mai incerca.

      Ștergere
    2. :D Asta a fost buba si la mine. Dupa ce am reusit asta apoi totul a mers ca uns. :D

      Ștergere
  7. Fiecare generatie cu jocurile ei,ideea este ca inainte ,cand oamenii o duceau mai greu,exista mai multa inventivitate ,pentru ca a nu avea te face sa-ti doresti,te pune in miscare. Parintii nostri isi faceau papusele din panusi de porumb. Copiii de odata erau mai aproape de natura,aveau posibilitatea sa alerge,sa se bucure de aer,de soare .Acum nici orele de sport nu mai sunt importante(si ce mare greseala),eu cred ca dimpotriva,acum mai mult ca oricand aceste ore ar trebui extinse.Inainte(eu nu am apucat acest model,surorile mele da) exista si acea gimnastica de inviorare imediat ce elevii ajungeau la scoala.Ar fi hazliu acum,poate caraghios,dar mai bine asa,decat nepasator la problemele de sanatate cu care se confrunta azi copiii.
    Cat despre lucrul cu croseta/andrelele,vor invata ei(eu plangeam in bratele mamei ,ma ofticam teribil si mi se parea ceva irealizabil,dar si cand am prins smecheria ,eroina eram).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Noi adultii putem schiimba asta, dar e mai comod sa ii lasam in fata calculatorului cand sunt mici si sa ne plangem ca nu se misca de acolo cand sunt mari. Nu copiii au o problema, ci adultii.
      Daca nu ii vom lasa sa abandoneze vor invata sigur. :D

      Ștergere
  8. Educatia pica in responsabilitatea parintilor, nu a scolii. Sa dam vina pe scoala este o lasitate. Pana la urma, un calcul sumar arata ca copilul sta zilnic 4 ore la scoala, 20 acasa (la noi e 10 ore la scoala, 14 acasa) dar tot majoritar e timpul acasa, pt ca sunt si weekenduri si vacante.
    Am incercat sa invat fata sa sara elasticul. Nu a fost interesata, a preferat sa se joace cu el de-a calul :))) . Dar coase langa mine, daca va vrea la 8 ani va tricota (am gasit in structura Waldorf despre importanta tricotatului, si acum nu are rabdarea, ca am incercat), gatim impreuna, facem cumparaturi impreuna (curat nu vrea :D ) etc. Toate astea sunt tot educatie, si le invata prin joaca. Am invatat sa socotim cu castane culese, mergem la joaca in parc doar cu minge/crete, ceva sa implice joaca cu alti copii, avem coarda de sarit si sar si eu. Acum iarna se intuneca la 17:00 asa ca seara ne uitam impreuna la balet (Maya Plisetzkaya) si incercam tot felul de miscari - asa am descoperit ca fiica mea poate face sfoara f. usor ( probabil si spagat dar nu stiu eu sa ii arat ) si ca adora dansul asa ca vom continua pe partea asta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai asta e tendinta de multe ori aici... sa se dea vina pe faptul ca scoala nu mai este ce a fost si nici profesorii. Se uita in schimb ca nici parintii nu mai sunt ce au fost si nu mai fac front comun cu profesorii, invatatorii si profesorii, ba dimpotriva. La urma urmei este vorba de viata copilului meu si daca vad ca scoala nu ofera totul sau cat ar trebui sa ofere vin eu si suplimentez.
      Bun si de-a calul! Observ ca fetita ta e foarte energica. Exact despre invatatul prin joaca voiam sa scriu in urmatoarea postare. ;)

      Ștergere
  9. sa zicem ca am un copil sanatos :). La ce urlete am avut la spital la ultimul cusut, i-am spus ca data viitoare daca isi mai sparge ceva, o cos la masina de cusut. Ea: CA PE ROCHIE?

    Cat despre parintii lasi, o sa le aduc aminte ca si ei sunt produsul aceleasi scoli: daca ei nu stiu, ce pretentii sa aiba de la copii sa invete...de unde? Cea mai frumaosa evolutie am avut cand am invatat cot la cot cu fata. Acum ma corecteaza pentru orice accent /acord gresit la franceza, iar la neerlandeza ... e mai buna decat mine. Dar nu ma las.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Saracuta de ea!

      Felicitari pentru pustoaica ta! Bravo!
      Mi-ai adus aminte ca e al treilea an cand imi propun sa reiau studiatul limbii franceze si nici nu am deschis o carte... macar una... Nu stiam ca in Belgia neerlandeza e limba oficiala alaturi de franceza si germana, dar am dat cautare pe google. :D Fetita ta stie patru limbi: romana, neerlandeza, franceza si germana? Wow!

      Ștergere
    2. nu stie germana, doar 5-6 sate o vorbesc; vorbeste curent romana, franceza, si neerlandeza e la nivel basic, dar mai sus decat mine :)))

      Ștergere