sâmbătă, 8 noiembrie 2014

Plimbare

 

Incep postarea prin a va spune ca astazi este o zi foarte importanta pentru familia noastra, o zi pe care o simt foarte speciala si care imi aduce mereu aminte cat de norocoasa sunt.
Nu imi vine sa cred ca au trecut 8 ani, care au fost frumosi! Imi doresc sa avem intelepciunea, puterea si rabdarea ca mereu sa trecem peste toate greutatile asa cum am facut-o si pana acum fiindu-ne sprijin unul altuia, cu multa dragoste si intelegere.

♥ ♥ 

V-am promis ca va voi arata cum a fost la plimbarea de joi si eu incerc sa ma tin mereu de promisiuni. 
Cand vine iarna eu ma retrag in casa si sunt zile in sir in care nu ies nici macar in curte. Nu imi place deloc frigul si daca pot il evit in totalitate cu riscul durerilor de cap si cu riscul... izolarii. Joi insa a fost o zi superba, minunata, grozava, cu mult soare asa ca am decis sa plec cu Andrei intr-o mica plimbare.

Am mers agale pe ulicioara de unde incep toate plimbarile noastre, iar cand am ajuns la capat nu ma puteam decide incotro sa mergem fiindca eu sunt fricoasa si nu ma indepartez prea mult de casa asa ca alternativele erau stanga sau dreapta. De data aceasta, spre marea incantare a lui Andrei, am decis sa mergem tot inainte pe campuri si sa imi inving teama. 

Am plecat in cercetare chiar daca uneori aveam inima cat un purice din cauza salbaticiunilor din jur care stiam ca sunt pe acolo, pe undeva. Cred ca si ele unde stateau pitite simteau la fel, mai ales ca vedeau razboinicul meu cu pusca. :D
Daca tot a vazut Andrei ca am fost mai curajoasa de aceasta data, s-a rugat de mine sa mergem pe un alt traseu decat pe cel pe care mergeam si cu tatal lui fiindca voia sa ma duca acolo unde a fost cu bunul la pescuit.

A fost o alegere foarte buna deoarece locul acela este intr-adevar foarte frumos asa cum mi-a povestit mereu. Am fost ca de obicei incantata sa vad ca el apreciaza locurile, lucrurile frumoase. El a fost un pic dezamagit ca apa a scazut si din cauza frigului nu mai erau la fel de multe broaste si pestisori ca in vara.

Era atat de placut sa respir aer curat, inmiresmat si singurele zgomote sa fie ale pasarilor si ale tractoarelor de pe camp la mare departare de noi. Chiar Diiucu a tinut sa precizeze ca la oras nu am fi avut asta. Inca o data am avut ocazia sa constat cat de norocosi suntem.
In timp ce eu faceam fotografii si imi lasam gandurile sa pluteasca libere Andrei topaia, tipa si alerga fericit de toata aceasta libertate. In sfarsit putea sa fluiere. 


Cand esti un copil curajos, curios si iti place sa cercetezi peste tot, gasesti si lucruri care nu iti sunt pe plac sau care te sperie asa cum Andrei a gasit un schelet. Bineinteles ca in minte povestile si inchipuirile au prins contur si imaginatia si-a facut de cap. A facut el pe micul investigator ,ca nu degeaba s-a uitat la Alfred ariciul detectiv si pentru ca a gasit niste blana de oaie prin jur, a concluzionat ca este un schelet de la o oaie mancata de sacali.

Dupa ce s-a incurajat singur ca va spune seara inainte de culcare Ingerasul si astfel nu va visa urat din cauza a ceea ce vazuse a vrut sa mergem si mai departe, dar a fost un pic dezamagit din cauza unor vaci ce ne stateau in cale. Dap! Mi-e groaza de ele si le evit cat pot. Totusi data viitoare voi incerca sa imi inving teama si sa mergem mai mult decat am facut-o acum.
Am facut cale intoarsa si la un moment dat iar am dat de vaporul portocaliu. Intotdeauna cand ne plimbam prin spatele satului imi place sa privesc vapoarele acestea mari care parca plutesc printre case. 



Drumul spre casa a fost tare haios fiindca Andrei il imita pe un vecin de-al nostru care da buna ziua! cu o intonatie foarte comica si cand vorbeste isi misca capul intr-un mod la fel de comic. De fiecare data cand vrea sa ma faca sa rad vine si ma saluta astfel.

Cand am ajuns acasa eram molesiti, dar incarcati. Noroc ca aveam ceva treburi de terminat ca altfel ma culcuseam in pat si nu stiu cand ma trezeam.

Postarea aceasta este mai lunga decat mi-am propus, dar nu am vrut sa o impart in mai multe alte mici postari. Sper totusi ca nu v-ati plictisit si ati savurat alaturi de noi plimbarea.

La multi ani tuturor celor care poarta numele Sfintilor Mihail si Gavriil!

Sa aveti o sambata frumoasa!
Va pup!

24 de comentarii:

  1. Este superba plimbarea voastra si poza cu Bisericuta in stufaris minunata! Cata libertate! Eu n-am vazut lumina saptamana asta ascunsa in birou, ah si cand oi scapa... Sa dea Domnul sa aveti 80 ani mai minunati pe zi ce trece, mai plini de dragoste si de bucuria prezentei celuilalt:*

    RăspundețiȘtergere
  2. Multi ani inainte , plini de frumos ! M-ai facut sa-mi fie si mai dor de casa !! Mda ," libertate " este cuvantul care se potriveste perfect acestei postari ! Chiar sunt vapoare ?! Care e povestea lor ? Chiar sunteti norocosi ! Multe imbratisari si zile cat mai frumoase !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim!
      Sunt vapoarele care trec pe Dunare si cara diverse. Din spatele satului se vad doare ele, nu si apa si ai senzatia ca merg pe strada.

      Ștergere
  3. Anii sa se adune frumos in casa voastra,iar voi sa aveti privilegiul sa imbatraniti unul langa altul!

    Plimbaricii voastre ii lipseste un Patrocle...asa o lume ne-ai prezentat.:)
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumim!

      Uff... avem doi caini prea mari ca sa fie stapaniti de noi atunci cand sunt si alte animale prin preajma asa ca fara Patrocle de data aceasta. :D
      Te pup!

      Ștergere
  4. Ah, in ce plimbare ne-ai duuus... Foarte frumos, si pozele au o lumina calda si lupul tau e in dragalas si vaporul portocaliu chiar ca trece printre case si... mi-ai facut pofta de iesit in natura ce mai...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :D Data viitoare va duc si pe voi de adevaratelea. :)

      Ștergere
  5. Minunata plimbarea voastra...multimim ca ne arati si noua imagini din locurile tale. Sunteti doi frumosi,pupici!

    RăspundețiȘtergere
  6. Frumoase pozele, dar mai ales lupusorul cu urechiusele lui cu tot! O saptamana frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  7. Va pup , frumosilor!
    Ce fain e pe la voi! Chiar si asa , desfrunzit!

    RăspundețiȘtergere
  8. si eu vreau sa iti zic, din nou, cat te minunata e lumea przentata de tine. Ultima perioada nu apuc sa vad prea mult lumina din birou la mine. Privesc pozele tale si imi aduc aminte de plimbarile si aventurile asemanatoare din copilarie, pe care le-am 'petrecut' singura pe dupa stufarisuri. Cand sunt obosita si agasata acele amintiri imi calmeaza spiritul si imi dau energie si putere de a merge mai departe.
    Piticul tau acum isi construieste lumea asta, care poate ii va deveni axis mundi: liniste, libertate, echilibru, forta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca fotografiile de aici sunt punct de pornire pentru amintirile tale frumoase si pentru calmarea si energizarea ta.
      Sper din inima ca baza aceasta a lumii lui sa reprezinte o temelie solida si sa tina indiferent de zguduielile vietii.

      Ștergere
  9. Frumoase şi pline de căldură, rândurile, gândurile şi fotografiile voastre! Iar în ultima, Andrei este aşa de molipsitor de ghiduş...

    RăspundețiȘtergere
  10. Buna, imi place blogul tau! Abia l-am descoperit, dar este foarte interesant, imi place cum povestesti. O intrebare: unde locuiti, de trec vapoarele prin sat? Ca nu mi-am dat seama pana acum... In Delta, cumva? Eu sunt innebunita dupa Delta si peste... Ana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine ai venit! Ma bucur ca l-ai descoperit si ca iti place. Multumesc ca mi-ai lasat si un comentariu!
      Locuim in satul Partizani. Asa cum bine ai banuit in Delta Dunarii. Eu mai am un blog cu si despre acest sat: La Partizani.
      Te mai astept cu drag pe aici!

      Ștergere
    2. Multumesc pt raspuns! Sigur mai trec pe aici! Cu atat mai mult cu cat in ultimii 3 ani, concediile de vara mi le-am petrecut in Delta, deci chiar imi place Delta. Si sper sa mai ajungem si in anii urmatori. Este un loc linistit, inca, si din punctul meu de vedere asa si trebuie sa ramana. Altfel, la simtul civic pe care il au romanii nostri, s-ar umple de mizerie si de gunoaie si acest colt de rai. Si Tulcea imi place foarte mult, asa de mult ca ne gandeam sa ne mutam acolo. Cred ca sunt si licee, si universitati... Apoi ne-a trecut... Stii cum este, orasul unde te-ai nascut este pe primul loc, mai ales ca sunt atatea amintiri si prieteni, familie. Si Iasul nu este un oras pe care sa il uiti prea usor.
      Si pentru ca mai avem 2 zile din 2014, iti urez un nou an fericit alaturi de cei dragi! Si La multi ani! Ana.

      Ștergere
    3. Atunci te asteptam cu drag in Delta.
      Tulcea este un oras cam scump si destul de limitat din punct de vedere al locurilor de munca, dar e un oras destul de fain. Este totusi incomparabil cu Iasul. :)
      Nu stiu daca stii, dar sotul meu este din Iasi. Acolo a trait pana la 30 de ani. Eu sunt din Delta. :)
      Multumim! La multi ani si tie!

      Ștergere
    4. Chiar este din Iasi? Super! Sunteti niste norocosi sa locuiti in Delta! Si sunteti si destul de aproape de Tulcea, din ce am vazut pe GoogleMaps. Mi-au placut fotografiile cu pelicani, de pe blogul La Partizani. Si cele cu boboci de lebada 😍 Cu siguranta mai trec pe aici!
      Inca o data: La multi ani! Ana.

      Ștergere
    5. Da, chiar din Iasi. :)
      Locuitul aici are avantaje si dezavantaje, dar totusi simt ca suntem norocosi din acest punct de vedere.
      Suntem destul de aproape, cam la 15 kilometri. In Tulcea locuieste mama.
      Te astept cu drag! :)

      Ștergere