marți, 17 martie 2015

Am innebunit cu totii?

Circula acum pe net piesa de teatru facuta de copii in care este prezentat sfarsitul lui Brancoveanu.... Nu, nu mi-ar placea ca la sfarsitul anului scolar tocmai aceasta piesa sa fie jucata de copilul meu asa cum nici de Craciun nu mi-ar placea sa puna in scena Fetita cu chibrituri si asta datorita tristetii lor. Sunt prea triste si cel mai bine pentru copiii nostri este sa aiba cat mai multa energie pozitiva in jurul lor.
Aceasta postare nu este un argument pro sau contra religiei, dar mi se pare ca "razboiul" acesta inutil ia o amploare foarte mare si iar ma mananca degetele.
Poate va aduceti aminte de "Povestiri istorice"- Dumitru Almas. Orice copil de la clasele I-IV stia aceasta povestire "Durerosul sfarsit al lui Constantin Brancoveanu" din acea carte.
 Doamna noastra invatatoare nu cred sa fi fost un om foarte religios si nu imi aduc aminte sa fi tratat aceasta povestire din acest punct de vedere, ci ne-a facut sa intelegem ca au existat oameni ce isi iubeau atat de mult tara si neamul incat isi sacrificau viata lor si a copiilor. Ce e rau in asta? Nu cred ca vreunui coleg de al meu i-a trecut prin cap sa isi ia gatul cu toporul.
Oare parintii de astazi nu au deloc incredere in capacitatea de intelegere a propriului copil? Atat de paranoici devenim?
Vorbiti cu cei mici si aflati cum gandesc ei de fapt. Veti fi uneori uimiti de profunzimea gandirii lor. Va veti mira ca ei nu interpreteaza fiecare gest, fiecare intamplare asa cum o facem noi si pana nu le atragem atentia asupra unor lucruri ce noua ni se par foarte importante s-ar putea ca ei nici sa nu le observe. Ei filtreaza diferit informatia.
Depinde de cel de la catedra ce transmite copilului si de NOI, mai ales de NOI. Stati de vorba cu cei mici, ascultati ce invata, ce concluzii trag in urma celor auzite la scoala si indreptati ce este stramb. Copilul meu a plans fiindca la gradinita au citit "Praslea cel Voinic si merele de aur", iar concluzia educatoarei a fost ca cine minte va muri precum cei doi frati ai lui Praslea care au fost loviti de propriile sageti. Copilul a plans pentru ca ma pacalise ca mancase tot sandvisul si ii era teama. Ce facem? Interzicem povestile? Nu. Abordarea o schimbam... ca daca educatoarea se limita la o citi si nu mai tragea concluzii sumbre la final, copiii ar fi ramas in minte cu vitejia lui Praslea si nu cu moartea fratilor lui. Eu nici nu mai tineam minte acest final pana nu am studiat-o din nou la clasa a V a.
Stiti cati copii au cazut de la etaj din cauza efectului Peter Pan? Copiii credeau ca pot zbura fiindca doar asa spunea Peter ca iti trebuie... credinta. Tot cu religia ortodoxa o fi avand legatura?
Cred ca ati citit cu totii povestile "Capra cu trei iezi", "Scufita Rosie" sau alte povesti care au niste scene ingrozitoare. In prima capra cand vine acasa gaseste in fereastra capatanile iezilor si peretii manjiti de sange. In scena din final lupul arde de viu si cere indurare. Dap! Au fost povestile copilariei noastre, nu? Ce imagine ingrozitoare... sa fie bunica inghitita de lup, apoi nepotica si pe deasupra mai taiem si burta lupului pe viu. Ati citit cea mai horror poveste "Fetiţa cu pantofii roşii" de Hans Christian Andersen? Fetita ca sa scape de blestem vrea sa isi taie picioarele. Nu mai tin minte daca s-a si intamplat. Nu cred ca am citit-o pana la final. Tot cu religia are legatura?
Din toti parintii aceia care au sarit in sus 7 metri cand au vazut filmuletul sunt sigura ca mai mult de jumatate se uita in prezenta copiilor la stiri sau la emisiuni  tv care sunt mult mai periculoase decat aceasta piesa de teatru.
Nu imi place ca au ales punerea in scena a acestei povestiri, dar de aici si pana la a generaliza cum ca cei ce cred in Dumnezeu sunt niste prosti, niste nebuni... si a crea o adevarata isterie impotriva religiei ortodoxe mi se pare cam mult.
Subiectul e complex si sunt atatea de ziiiis...

16 comentarii:

  1. eu am evitat asemenea povesti. E drept, avem multe carti cu povesti frumoase,de unde alege.
    Mai faina la varsta asta e Petrica si Lupul :) - mai ales ca voi aveti lupi in delta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu le-am evitat. Le-am preferat pe cele cu animalute personificate.Povesti din padurea fermecata e cartea noastra preferata.
      Ar trebui sa o citesc fiindca mai face cateodata precum Petrica. :D

      Ștergere
    2. Eu zic ca nu povestile sunt de vina,ci adultul care le da o alta semnificatie.
      Invatatoare fiind,am citit toate povestile,dar de fiecare data am incercat sa-i las pe copii in lumea basmului si sa-i ancorez putin de realitate,astfel prima data incercam sa intelegem ca in lumea basmului,in lumea povestilor exista personaje reale cu un mod normal de a actiona si fantastice,care trebuie tratate ca atare.
      Daca un copil reuseste sa selecteze,si credeti-ma reuseste,lucrurile reale de cele imaginare sau chiar fantastice,nici nu le trece prin cap tot felul de minuni.Iau povestea ca atare.Daca totusi vreau sa fac unele comparatii cu lumea reala,atunci apelez la trasaturile morale ale personajelor si tare repede isi dau seama de faptul ca intre frica si lasitate este diferenta,intre a fi naiv sau a fi credul iar este o diferenta,intre curaj si grandomanie iar e diferenta..Lista poate continua la nesfarsit...
      Cand este vorba despre legende, legatura cu istoria,geografia sau religia trebuie corect facuta.Copilul intelege ca unele vremuri au avut un fel de a actiona,de a trai,de a gandi,ca unele locuri sunt aparte,ca unele fapte nu se justifica si nu pot fi retraite...
      Cat de simplu se poate trece de la tot felu de interpretari ale religiei la faptul ca un copil are nevoie de o educatie religioasa,o educatie ce sta la fundamentul lui ca si OM.
      Niciun parinte nu-i doreste copilului sau raul,deci bunatatea,iubirea,iertarea,simplitatea,respectu izvoresc din credinta,asa ca imi place sa zic ca educatia religioasa,indiferent de apartenenta omului la un anumit cult,trebuie sa fie corect inteleasa.
      Pupici si numai bine iti doresc!

      Ștergere
    3. EXACT!
      Asteptam cu nerabdare comentariul tau. :)

      Ștergere
  2. The red shoes: Da, ii taie picioarele calaul, dar tot nu scapa de blestem pentru ca nu se pocaia. E foarte dura povestea. Parerea mea este ca povestile astea horror tin de modul in care se educau copiii in acele timpuri. Adica, copiii erau invatati sa nu faca anumite lucruri pentru ca asa trebuia. In caz contrar, ceva rau li se va intampla. In ziua de azi, oamenii sunt mai preocupati sa ii faca pe copiii sa inteleaga de ce nu trebuie sa faci anumite lucruri. Merg mai departe in explicatii pentru ca puiul de om sa inteleaga de ce, nu numai pentru ca asa a zis mama, tata sau societatea. Plus ca la cat de isteti sunt cei mici, numai sa le zici nu, nu cred ca merge. Apoi povestile astea erau bune sa explici raul din lume, la care mai devreme sau mai tarziu tot va fi expus. Realitatea e uneori mult mai crunta si mai dura, dar trebuie explicata si ea. Inca nu am ajuns la capitolulasta, dar cred ca voi aborda educatia ce am primit-o. Fara multe menajamente, dar cu grija.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. In ziua de astazi acordam foarte multa atentie la cum vor fi copiii nostri din punct de vedere psihologic si ne axam mult pe viitor. Nu stiu daca e bine sau nu. Totul trebuie facut cu masura si luat pas cu pas.
      Eu am incredere ca te vei descurca minunat! ;)

      Ștergere
  3. Imi amintesc cum mai jeleam cand mi se citeau povesti,nu neaparat horror,ex.Piticul Nas-Lung, Lebedele etc.Apoi cand am mai crescut ,ascultam povesti la pickup ,ma mai linistisem :).Totusi ,chiar si la scoala,cand se citea ceva emotionant(Puiul,Privighetoarea...),mai udam ( discret) coada pisicii .S-ar putea spune ca multe din povesti traumatizeaza copiii.Dar ,copiii mai au si adulti in jurul lor,care tocmai la asta trebuie sa vegheze sa nu se intample ,ca pana la urma lumea ,viata, in ansamblu, nu inseamna doar frumos .
    P.S.
    Simpatic Andrei ,insa chiar asa se manifesta copiii.
    E minunat sa inveti copilul sa nu minta,dar sa ii transmiti ca moare daca minte e deja altceva.Asadar,nuanta conteaza.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cine nu a plans citind Puiul? :) Pentru mine a fost un pic socant cand la clasa a V a s-a intamplat ca elevii sa nu fie impresionati de Caprioara de E. Garleanu.
      Cat sunt copiii mici ii mai putem menaja un pic de uratul din viata
      Ei! Doamna a mai avut derapaje de genul si i-a spus lui Andrei ca parintii trebuie apreciati ca vor muri si chestii de genul. Pentru 5 ani e cam mult, nu-i asa? Eu nu sunt de acord cu santajul acesta nici la maturitate. Mi se pare crud din partea unui parinte sa ii aduca aminte copilului mereu ca la un moment dat va muri si ca ii va parea rau copilului ca nu l-a sunat sau nu a avut rabdare sa stea cu el mai mult.
      Deja o dau in alta discutie... :D

      Ștergere
  4. Depinde si de clasa,unii copii chiar sunt rautaciosi (poate fi mostenire de familie,sau copilul crede ca daca e rau e bine vazut si acceptat de ceilalti).
    :)) Pai asa e :)) toti murim , numai ca unii simt nevoia sa anunte(din usor sadism) ,ori sa-si faca incalzirea :))Numai ca nu trebuie,o data e si prin surprindere, deci antrenamentele nu-si au rostul :)) .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Desi nu ne place sa o recunoastem, copiii pot fi foarte duri si rai, chiar cruzi inca de mici. Nu e vina lor cand sunt fragezi si i-as pedepsi pe maturii ce au trunchiat sufletelul lor.
      Eu cred ca din nesiguranta si din dorinta de a-si determina copiii sa ii respecte, sa ii iubeasca si sa ii ridice in slavi mai mult. Habar nu au ca nu fac decat sa semene un sentiment de vinovatie, care nu e acelasi lucru nici pe departe cu iubirea si respectul.
      :)) Ce fain ai zis!

      Ștergere
    2. Si asta,dar acei parinti nu inteleg ca exact asta vor culege de la copiii lor,raul cultivat copilului se va intoarce impotriva parintelui la un moment dat.
      Am vazut parinti care isi invata copiii sa fie rai , ori accepta tacit raul copilului ,poate se si incanta putin,au o satisfactie bolnava (unii adulti gandesc ca nu se poate supravietui in lumea asta decat fiind rau,"lovind " in semeni si nu numai,probabil raul propriu ii imunizeaza la raul altora, devine un scut).

      Ștergere
    3. Unii nici nu sunt constienti de ce trensmit copiilor ca e in natura lor sa fie asa si nu se ved pe sine ca niste persoane rele.

      Ștergere
  5. Da, ai punctat foarte bine lucrurile care se intampla in prezent. Eu ma intreb cum am supravietuit noi, pentru ca am trait cu aceste povesti, si cu altele si mai horror poate. Imi amintesc ca pana cand am invatat sa citesc o rugam pe mama sa imi citeasca fiecare poveste de 1000 de ori. Culmea, imi amintesc cat de mult imi placeau. Imi era cam mila de lupul din capra cu trei iezi, dar mi se explicase ca este o poveste. In fine, pentru unii copii poate fi daunatoare si o poveste frumoasa, depinde cum li se explica (de genul ca vor incerca sa zboare, si eu am incercat, dar nu sarind de la etaj). Iar stirile de la tv sunt sigur mult mai daunatoare. Din aceasta cauza eu, care sunt adult, le evit pentru ca imi creaza o stare de disconfort, agitatie, stres. Ana.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Parintii nostri nu citeau atata pe net si faceau totul din instinct. De multe ori m-am trezit gandindu-ma la efectele pe care le vor avea unele reactii de ale mele in viitorul indepartat si am pierdut prezentul. As fi preferat sa nu am atat de multa informatie si sa ma ascult pe mine mai mult.
      Noi maturii despicam firul in patru. Copiii iau lucrurile ca atare si stiu ca sunt povesti si atat.
      Din aceasta cauza nu imi lipseste televizorul... nu reusesc sa ma detasez si ma enervez, sufar, plang. Si asa viata nu e usoara... ma mai incarcam si cu problemele celor de la tv.

      Ștergere
    2. Pentru mine televizorul este ca si inexistent. Nici nu imi amintesc cand m-am uitat ultima oara la tv. 😊

      Ștergere
    3. Avem tvr 1 si 2. Am ramas placut surprinsa ca au niste emisiuni chiar bunicele, asa ca ma mai uit.

      Ștergere