sâmbătă, 16 mai 2015

Mamele fac cum vor ele ;)

I

Ieri Andrei a plecat la Tulcea, la mama. A venit aceasta plimbare tocmai bine fiindca era cam trist dupa plecarea bunicilor si cu aceasta ocazie va merge si la dentist. Are ceva probleme care sper sa fie rezolvabile rapid si sa nu ii mai dea apoi batai de cap. Ma simt un pic... ciudatel fara el, dar nu mai sunt atat de trista ca inainte si fara tinta. 
Acum e mai bine fiindca stiu sigur ca ii place acolo si nu mai plange nici macar un picut. Ma bucur foarte, foarte tare ca nu am ascultat de nimeni si am avut rabdare sa astept vremea cand este pregatit sa ramana la mama peste noapte. Multi imi ziceau sa il las chiar daca plange ca sa il obinuiesc. Nu vedeam deloc rostul atata vreme cat nu era deloc necesar. Una era sa fie vorba de vreo internare in spital sau sa trebuiasca sa plec undeva fara el si cu totul altceva era ca eu sa stau bine mersi acasa si pe el sa il las plngand ca sa se obisnuiasca.
Incapatanarea mea si faptul ca sunt indaratnica de foarte multe ori mi-a adus necazuri, dar ma bucur ca am fost asa cand a fost vorba de Andrei. Dupa mai multa vreme constat ca eu am avut dreptate si asta imi da curaj sa am incredere in instinctee mele... asta ma face sa cred ca sunt o mama buna pentru copilul meu... nu perfecta, dar buna.

La fel a fost si cu renuntatul la scutecele de unica folosinta. Mi se spunea ca se va obisnui asa, ca va face pipi in pat pana cand va fi mai mare, ca va fi la scoala si nu se va duce noaptea la toaleta... Nu am conceput si nici acum nu concep sa trezesc copilul mic sa il pun pe oala in crucea noptii... Nu puteam sa ma uit la el cum doarme ingereste si sa il trezesc. Daca mi-ar fi facut asta mie cineva cand imi era somnul dulce ii dadeam cu ceva in cap.
La scutecele de peste zi am renuntat vara cand putea umbla in fundul gol si i-am pus olita la indemana. Mai facea la oala, mai scapa pe de laturi, dar s-a obisnuit. I-am pus mai apoi chilotei sa se invete ca trebuie sa se dezbrace inainte de a se aseza, apoi am adaugat si pantalonasi si gata! Nu a stat cu orele pe oala pana i se facea fundul rosu si i se lipea oala de fund (cum am mai vazut), nu l-am certat nici macar o data ca a facut pe el, nu l-am obligat sa stea pe oala. La scutecele de peste noapte am renuntat in momentul in care am decis sa renuntam la biberonul cu lapte. Era copil mare deja asa ca puteam vorbi cu el si sa priceapa... I-am aratat cutia de lapte si baxul cu scutece si i-am explicat ca atunci cand se vor termina gata! e baietel mare si altele nu mai cumparam. Asa am si facut. Accidente nocturne au fost o groaza, dar cu rabdare din partea noastra am trecut peste ele. Iata ca are 7 ani si nu face in pat asa cum preconizau unii. Ba chiar mai mult eu nu il insotesc de mai mult timp la baie... cu alte cuvinte se sterge singurel la fund de pe la 4 ani. :)) 

Nu zic ca metodele mele se aplica oricarui copil. Copiii sunt extrem de diferiti unii de altii. Mereu am spus prietenelor mele ce au facut copii dupa mine ca nu le dau vreodata sfaturi, ci le povestesc cum am procedat eu, le spun unde cred eu ca am facut bine, unde cred eu ca am gresit. Ele sa aleaga in cazul in care considera ca e in regula. Ar fi absurd sa sfatuiesti pe cineva sa procedeze intocmai ca tine cand copilul e total diferit.

Am o prietena pe care... am fost un pic geloasa. Isi punea copilul in patut cu o sticluta de ceai si el adormea singurel. Putea ea sa ma sfatuiasca de mii de ori sa fac la fel. Degeaba! Andrei ma voia langa el cand adormea, voia sa il tin in brate, sa il alin, sa il legan. L-am leganat pe picioare muuuuulta vreme. Am o alta prietena care povesteste ca fiica ei urla de trezea si mortii daca incercai sa o pui pe picioare. La adormit voia sa se joace cu unghiile maica-sii. Pe nepoata mea mai mica inainte de culcare o auzeai Dăăăăăă păăăăluuuu! Si isi baga degetelele subtirele in bretonul foarte cret al mamei ei ca sa se joace cu el. Verisoara mea spunea mereu ca va ramane cheala daca o tot scarmana asa. Am un nepotel (ei! e deja barbat la facultate) care nu adormea decat daca avea carpita lui... o bucatica de material cu o anumita textura, pe care o sugea sa adoarma. Intr-o noapte cand l-au adus la bunica lui, parintii i-au uitat carpita. O parte de noapte au probat fiecare izmanuta si bluzita in speranta ca vor gasi una potrivita sa i-o inlocuiasca. 
Asa de diferiti sunt copilasii... Sunt sigura ca multi dintre voi au povesti asemanatoare. Cum sa poti sfatui o mama sa faca fix intr-un anume fel cand copiii reactioneaza atat de diferit si atat de neasteptat?
In plus nu doar bebelusii sunt diferiti, ci si mamicile lor... Eu de exemplu, nu am putut nici macar o data sa il las pe Andrei sa planga in ideea ca pana la urma va adormi. Nu am putut sa aplic metoda cu il lasi cinci minute, il magai, pleci, il mai lasi cinci minute sa planga si tot asa ca va adormi si dupa o saptamana, doua se va obisnui. Nu am putut! Nici macar nu am fost vreo secunda tentata sa incerc macar... Mi se parea crud sa fac asta. 

Cand esti constrans de situatie de genul... trebuie sa mergi la serviciu, trebuie sa te duci la spital sau stii ca bebelusul plange doar fiindca e mofturos... Da. Inteleg sa iti lasi copilul sa planga chiar daca nu iti este comod. Dar ca sa il lasi sa faca asta doar ca sa il obisnuiesti sa mai stea si fara tine, sa il obisnuiesti sa adoarma singur sau un lucru asemanator, mai ales cand nu esti constrans de situatie si chiar ai posibilitatea sa ii fii alaturi, asta eu nu inteleg. Nu judec! Nu zic ca este gresit! numai ca eu nu inteleg si eu nu as face...

Tiiii! M-am lungit cat o zi de post! Gata! Fug la treaba.
 Ieri nu am mai reusit sa desfac salul, dar astazi si asa vremea este cam inchisa, deci numai bine de stat in casa... Voi fi eu si Pishi, caci Adi e pe afara, mesterind ca intotdeauna cate ceva...

Daca ati reusit sa cititi pana la final va multumesc si va felicit pentru rabdare! Mi-ar placea sa citesc experientele si parerile voastre chiar daca nu coincid cu ale mele... doar suntem diferiti, nu? :)
Va pup!



6 comentarii:

  1. Eu am ajuns la concluzia ca absolut nimic din sfaturile de pe net si nici din cele binevoitoare nu se prea aplica, decat cele in care se vorbeste de contactul fizic, de tinerea copilului cat mai aproape de tine mereu, cat mai mult posibil. Nici cele care spun ca tre sa fii sclavul copilului nici cele care spun ca trebuie ordine si disciplina...cred ca fiecare functionam functie de noi si copil si fiecare mama stie ce e cel mai bine pentru copilul ei. Ce frumos se joaca Andrei cu prietena lui, ce mare a crescut, de cand te citesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Doar ne complica viata toate acele sfaturi.
      Depinde ce vezi prin ordine si disciplina... am ajuns sa asociem disciplina cu cearta, pedeapsa, chiar violenta, pe cand ea este de fapt doar parte din invatare. DISCIPLÍNĂ s.f. 1. Totalitatea regulilor de conduită care asigură menținerea unei purtări corespunzătoare într-o colectivitate. ♦ Supunere a membrilor unei colectivități față de dispozițiile date de conducere etc. Cand ne invatam copiii sa salute, sa fie politicosi, sa fie buni cu animalutele etc (stiu sigur ca pe Ilinca ai invatat-o aceste lucruri) ii disciplinam.
      Tu esti o mamica foarte draguta si stiu sigur ca Ilinca este un copil minunat. Eu simt ca tu ai instincte foarte bune in ceea ce o priveste si ca faci o treaba buna. Vreau sa va cunosc candva. :)
      Sunt foarte dragalasi impreuna. Ea e mai baietoasa si se inteleg grozav. :))

      Ștergere
  2. Saru'mana Doamna Catrinel ...e prima data cand vizitez aceasta pagina...si DA ..am citit pana la final ceea ce a-ti scris! Mi se pare interesanta ideea de a "selecta" anumite momente din viata si a le impartasii cu cei din jur! Cat despre "şoricelul" dvs, Andrei, este un scump si un destept (va seamana)!
    Si eu sunt mamica unei fetite de 1 an si 4 luni!!
    Ce vreau sa zic (scriu) este ca fiecare mamica isi creste copilul cum stie/ vrea / poate !
    Eu mi-am crescut fetita cum am stiut si sunt mandra de ea; recunosc ca, privind in trecut imi dau seama ca am facut mici greseli dar la momentul respectiv asa consideram eu ca este bine !
    Apropo..de parte cu adormitul...》》sticluta cu apa..(DA..APA) in gurita si adoarme singura...( nu am invatat-o eu asa)《《
    Fiecarea copil are propriul mod/stil de a adormi!
    Va urez o zi placuta in continuare ! Va pupă cu mult drag fosta dumneavoastra eleva!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna draga mea fosta eleva! :)
      Bine ai venit pe blogul meu! Iti multumesc pentru comentariu! Te mai astept pe aici!
      Multumesc, dar sa stii ca soricelul sunt eu, nu Andrei. :))
      Ai de ce sa fii mandra caci am vazut ca ai o fetita frumusica si foarte fericita. E un lucru important... cel mai important- cei mici sa fie fericiti.
      Sa ai o zi frumoasa si tu!

      Ștergere
    2. Multumesc foarte mult..cred ca orice mamica este mandra de copilasul ei.
      Cat despre Andrei si el tot un micut soricel este ca doar este al dumneavoastra ... hi hi
      ...Chiar acum v-am "rasfoit" toate postarile de pe blog! Interesant !!

      Ștergere