duminică, 21 februarie 2016

Drum... lin motanel!


Aseara a intrat mandru pe geam cu un soricel in gura de ne-am panicat toti pana am descoperit ca era mort si ca nu exista riscul sa ne misune printre picioare. Eram cu totii mandri de parca ar fi trecut examenul de bacalaureat pisicesc.
A iesit pana la urma afara cu soarecul si... nu a mai venit.
A intrat in schimb sotul ravasit, alb la fata spunanadu-mi ca Tuchi nu mai este... S-a dus prin padocul cainilor, iar ei nu sunt prietenosi si nici micuti. Nu au crescut impreuna cu motanelul asa ca nu se intelegeau deloc. Fiecare era cu teritoriul sau: cainii in padoc si Tuchi peste tot, dar pe el l-a mancat sa intre la ei...fix pe sub nasul lor.
Andrei a fost foarte suparat, dar m-a impresionat cat de matur si echilibrat este. Primul lucru la care s-a gandit a fost sa ii ceara tatalui sau sa nu le faca nimic cainilor pentru ca Tuchi nu avea ce cauta acolo, iar cainii sunt animale si nu au facut-o intentionat.
Ne lipseste enorm si ne va lipsi mereu!

12 comentarii:

  1. cat de rau imi pare!!!!Ce blegut!!!!Stia pericolele ca de la nastere si pana a venit la voi n-a avut o viata prea fericita si totusi n-a stiut sa evite pericolul!!!Ma doare si durerea voastra,ma doare si moartea violenta a lui si da, Andrei are mare dreptate,sufletelul meu mic,s-a gandit el la caini desi cred ca sufletelu-i plangea de jalea pisoiului!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi pare atat de rau sa aud asta :( Cand l-am pierdut pe Tommy, motanul meu, nici nu stiu cat am plans si cat ii simteam lipsa. Si acum ii mai simt lipsa.. Foarte matur din partea lui Andrei sa gandeasca asa, e un baiat bun.

    RăspundețiȘtergere
  3. Imi pare tare rau si de motanel si de Andrei!

    RăspundețiȘtergere
  4. uof...imi pare rau de pierdere....cat de matur e baiatul!pupaturi d departe

    RăspundețiȘtergere
  5. Grija mare pe viitor,animalutele sunt inteligente,insa tot noi trebuie sa le ferim .Cateii(nu toti) fac din astea si cu alti catei(puiuti).
    Imi imaginez ca usor nu va e,am vazut poza si chiar ma uitam cat de frumos a crescut,nu gandeam la asa poveste trista.Imi pare rau tare.Andrei gandeste mai sanatos decat multi adulti,l-ati crescut bine.

    RăspundețiȘtergere
  6. Of, scrisesem și eu un comentariu aici, dar se pare ca am ieșit înainte de a fi el postat. Ziceam ca îmi pare rău de asa veste. Si mai observam ca Andrei a crescut, nu mai e un bebeluș, a înțeles ca nu e cazul sa fiți supărați pe câini, ei asta știu, asta fac. Bravo, vouă, gândirea asta sănătoasă vouă vi se datorează fiindcă stați mult de vorba cu el și ii explicați... lucruri.
    Sa auzim numai de bine de aici înainte!

    RăspundețiȘtergere
  7. Va multumim mult tuturor!
    Nu puteam impiedica acest lucru fiindca motanelul nostru era un... temerar.
    Din cand in cand ne amintim, oftam si asta e. Andrei mai da sa planga, dar se amageste cu faptul ca motanelul ne vede si ca lucruri dintr-acestea se intampla chiar daca noi nu le dorim...

    RăspundețiȘtergere
  8. Ce rau imi pare! Uite cam de asta nu tin eu animalute. Ma privez de bucuriile zilnice pe care ti le aduc, dar evit asemenea suferinte. Cat de rau imi pare! Motaneii negri sunt preferatii mei.
    Bravo Andrei! Si bravo voua ca l-ati invatat sa se comporte atat de bine in situatii delicate (si nu numai).
    Consuela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi-e dor de el asa de tare!
      Multumim! Te pup!

      Ștergere