vineri, 4 martie 2016

Mi-am dorit...

trentontalbot.com
... foarte tare o fetita bucalata cu picioruse grasune care sa iasa de sub volanase infoiate, care sa semene perfect cu taticul ei. De ce? Dintr-un motiv sau... mai multe, si toate egoiste. Mi-am dorit sa am o fetita ca sa o imbrac cu fundite, tutu-uri, roz, colanti si mai ales pentru ca eu stiu cum sa ma port cu fetele. Baietii intotdeauna m-au pus in mare incurcatura, desi daca intrebati pe oricine ar zice ca eram foarte sigura pe mine. Mi-am dorit sa aiba ochii mari si frumosi ai lui Adi, buze carnoase tot ca ale lui si nasuc mititel si rotunjor.
Totusi am un baietel fantastic, care imi seamana la incapatanare, la... irascibilitate si la fizic daca il intrebati pe tatal lui. Cred ca Cineva acolo sus a vrut sa echilibreze balanta vietii mele si sa ma invete totusi cum sa ma port cu baietii. Daca pana la 19 ani am avut in jur aproape numai femei, acum am doi baieti grozavi cu mine mereu.
Poate pentru faptul ca stiu cum sa ma port cu fetele (doar sunt fata si eu, nu?) am mereu impresia ca sunt mai usor de crescut. Sunt giugiulibile , pot plange din orice fara sa te ingrijoreze ca poate e prea sensibila pentru o fata,  pot sta nemiscate in timp ce coloreaza, fac puzzeluri mai mult timp si culmea! sunt mai tacute decat baietii. Stiu ca sunt si exceptii... Ele nu vin murdare si cu pantalonii rupti de la scoala sau joaca. (Da! mama, stiu ca eu asa veneam, dar eu eram exceptia de care ziceam mai sus. :D )
Cu Andrei fiecare zi e o provocare in adevaratul sens al cuvantului. Ma pune zilnic la incercare si nu de putine ori pic testul.
Ce mi-am dorit nu depindea de mine, dar ceea ce imi doresc acum depinde numai si numai de mine. Imi doresc sa fiu o mama buna, cea mai buna pentru baietelul meu, care creste inalt ca tatal lui, are buzele mele, genele lui, nasucul bunicii, ochii mei, sprancenele lui si clar nu poarta tutu-uri. :))
Imi doresc sa descopar linia fina ce ma baga in incurcatura mereu, aceea dintre obraznicie si simpla copilarie.
Imi doresc sa nu ma mai gandesc atat de mult la ce va fi, la ce impact au actiunile de acum asupra viitorului si sa traiesc mai mult prezentul. Am avut un soc cand am realizat ca in doar 7 ani voi avea baiat de liceu. Waw! Cand ma gandesc cat de repede au trecut acesti 7!
Imi doresc sa nu mai caut perfectiunea si in schimb sa gasesc frustrarea, ci sa ma multumesc cu ceea ce sunt si sa ma simt bine asa.
As fi vrut sa nu citesc nicio carte despre psihologia copilului, niciun articol despre cresterea copiilor, niciun blog de mamica, sa nu intru pe niciun forum dedicat mamelor unde toate ne imbracam perfect, aratam perfect, suntem mame perfecte si imediat se pune la zid cea care iese din tipar.
Imi doresc sa nu ma intereseze nicio parare, a nimanui legata de cum este copilul meu si nici macar in gand sa nu il compar cu nimeni.
Mi-ar placea sa putem sa privim copilul nostru din afara, obiectiv, precum niste oameni complet straini de el. Ne stresam atat de mult ca nu cumva sa o dam in bara ca uneori parca nici nu bagam de seama calitatile lui. Ne concentram sa reparam ce nu e bine si parca uitam sa apreciem ce nu e rau.
...
Imi doresc intelpciune, rabdare, putere! Imi doresc sa am puterea sa ii dau mereu voie sa fie EL...

Voi ce va doriti? :)


14 comentarii:

  1. Mi-am dorit un baiat cu ochi mari si melancolici, cuminte si linistit, pe care sa-l cheme Vlad, sa fie mereu uimit si sa-l imbrac cu blugi rupti, insulated si hanorace. Si am o fetita cu ochii care rad mereu, obraznica si galagioasa pe care o cheama Ilinca. Pe care indiferent cuc e o imbrac sigur va veni rupta sau murdara:)). Daca ar fi o printesa cred ca m-as plictisi ingrozitor. Imi doresc sa nu mai iau lucrurile in serios:) niciodata,sa rad mult sa ma bucur pur si simplu de ea, pentru ca asa mai creste in fiecare zi e tot mai mare:), ieri am inscris-o la scoala. Nu stiu daca as sti ce povesti sa-i spun unui baiat, sau ce jucarii (vai tare-s oribile) sa-i cumpar:), dar nici la fete nu prea ma pricep. Mie imi plac lucrurile mai fine si mai delicate, fetitelor le place plasticul si sclipiciul. Imi doresc sa o pot creste pentru lumea aceasta:), sa nu o tin intr-un balon, dar nici sa-i uratesc lumea...imi doresc sa stiu sa fiu acolo langa ea, pentru ea, cu ea si uneori n-am putere, rabdare, suficienta diplomatie. Imi doresc sa fiu cea mai buna mama pentru copilul meu;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragilor va pupacesc! Aproape ca am un soi de bucurie cand aud ca si alti copii se murdaresc sau isi rup hainutele fiindca nu suntem singurii. :))

      Ștergere
    2. hahaha, am cusut la pantaloni si colanti de copii in ultimii 2 ani ...minim 20 :))
      Mereu ma consolez ca am citit, pe un grup de vanzare second hand, o mama care cerea orice pantalon mana 2a pt ca fiul in 3 luni rupsese 10 perechi. Nu, fiica mea nu a aajuns la nivelul ala :D iar de la 7 ani e din ce in ce mai bine :)) (adica am acum 5 perechi ramase scurte, s-a lungit 3-4 cm in ultimile 2 luni)

      Ștergere
    3. Ce bine! nu ma bucur de raul tau ci ca descopar din nou ca nu e o... rusine cum vine copilu' meu de la joaca sau scoala. :)))
      Intre picioare si in genunchi sunt mereu praf. Weekendul acesta merg in oras si ghici ce cumpar! Pantaloni :))
      Aaaa... la fel de praf face incaltarile.

      Ștergere
  2. Incepe sa te iubesti pe tine si sa te bucuri de tine. Apoi vei vedea cat de usor iti va fi sa scapi de perfectionism.
    Te imbratisez.
    (in timp ce incerc din greu sa nu ma mai critic non-stop)

    RăspundețiȘtergere
  3. Sper din suflet sa le reusesti pe toate! Nu multe mame isi dau seama de tot ce ai gandit tu aici, si asta este un pas important, cred eu. Este pasul principal spre o schimbare, ameliorare. Mie imi pari o mama excelenta. Si... clar ca nimeni nu e perfect! Mie imi este frica intr-un fel.. nu stiu ce fel de mama voi fi, nu stiu daca voi fi capabila sa fiu obiectiva.. Nu stiu. Imi doresc doua fetite. Si mi-ar fi placut sa aiba si ele copilaria mea: nu multe jucarii (mai exact, destul de putine, pe care sa le poata aprecia), nu multe dulciuri, multe ore pe-afara, multi prieteni de joaca, mingi, crete, sa aiba ocazia sa inventeze jocuri noi din orice: din plante, pietre, nori...
    Ce vad in ziua de azi: calculatoare, telefoane, tablete, copii inchisi in casa sau inchisi intr-un parculet mic de copii (o ora maxim, cu parintii langa ei), si mii de jucarii acasa, cu care nu ar avea ocazia sa se joace, si cresc crezand ca lucrurile nu se castiga, ci le primesc gratis.
    Te pup cu drag.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu sunt nici pe departe excelenta, din pacate.
      Avantajul de a locui aici este libertatea. Andrei merge din clasa pregatitoare singur la scoala, se joaca pe afara fara sa fiu in fiecare secunda cu ochii pe el. Este independent.
      Ii place sa aiba jucarii, sa fie in posesia a cat mai multe, dar nu se joaca cu ele decat pentru cateva minute. A fost tragedie cand am urcat in pod cea mai mare parte (asa cum fac periodic atunci cand se aduna) si acum a si uitat de ele. Se joaca cel mai mult cu carton si scotch. A fost foarte fericit cand de la un magazin chinezesc i-am luat o rola imensa. Isi construieste tot felul de lucruri.
      Are acces la calculator, tableta, telefon, jocuri si internet, tv. Fac parte din viata noastra la urma urmei si nu vreau sa ajunga la liceu cum eram eu ca nu stiam nici sa pornesc un computer. Bucuria mea este ca daca e sa aleaga intre joaca afara si una din astea intotdeauna va alege sa mearga afara fara nici o ezitare.
      Pupici!

      Ștergere
  4. Mi-am dorit un baiat ca sunt baietoasa, ma simt mai capabila de jocuri de baieti decat de fete. Am fata. In fiecare zi multumesc lui Dumnezeu pentru ea, pt ca a fost lectia si drumul meu in viata. Imi retraiesc copilaria :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :D Si eu sunt baietoasa, dar mi-ar fi placut o printesica mofturoasa. :))
      Toate am vrut ceva diferit dar cred ca am primit ceea ce aveam nevoie de fapt.

      Ștergere
    2. mereu ii multumesc ca a ales sa vina. Nu stiu daca de asta aveam nevoie, dar stiu ca fetita m-a modelat si cu ea am evoluat.

      Cu ani in urma am fost socata cand 2 gravide realmente plangeau ca au...iar baiat. Mi s-a parut atat de trist, copiii preiau starea mamei inca din burta, nici nu ma mira ca au copii bolnaviciosi si sensibili... Si ma gandesc mereu la cele prietene care nu pot avea copil, strang bani de fertilizare in vitro.

      Ștergere
    3. Ei! Nu chiar asa... sa plang in niciun caz si nici nu regret in vreun fel, doar asa... ca dorinta. Am simtit din prima ca e baietel si m-am bucurat.

      Ștergere
  5. :) Initial si eu mi-am dorit o fetita,dar acum cand am langa mine cei doi feciori si ma vad mai mica decat ei,(unul la facultate ,celalalt in pragul liceului :) )nu-mi doresc decat sa le dea lor D-zeu sanatate si noroc in viata asta nu tot timpul pe placul meu,iar noi,parintii lor, sa putem imbatrani frumos si sa le veghem din umbra pasii sau sa le putem da o mana de ajutor atunci cand ne-o cer.
    Bucura-te de fiecare moment petrecut langa feciorasul tau! Clipele frumoase trec repede,dar amintirile lor raman in sufletul nostru.
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te imbratisez! Ai doi cavaleri in toata regula. Sanatate multa sa aveti si sa va bucurati de toate realizarile lor!

      Ștergere