joi, 3 martie 2016

Prietenul meu

 Mi-am facut bratarici...zdranganele. I-am facut si lui Andrei folosind aceleasi culori. Daca tati ar fi purtat i-am fi facut si lui, dar el nu poarta nici macar ceas.

Cum cine-i prietenul? Diiutzu, bineinteles!
Mi-a muiat inima cand le-a zis mai demult bunicilor ca eu si Adi suntem prietenii lui. Pe de o parte m-a bucurat si pe de alta m-a indemnat sa ma gandescla relatia parinte-copil. A fost o vreme cand credeam ca trebuie sa fim doar parinti si nu prieteni, apoi... mi-am dat seama ca nu se poate nici asa. Voi incerca sa ii fiu un prieten special, nu tovaras de prostii. Voi fi prietenul cel bun care fixeaza foarte clar limite, il asculta, il sustine in tot ce e bine si fara menajamente ii va zice adevarul atunci cand greseste. Daca voi reusi vom vedea peste ani. Deocamdata ma bucur ca inca sunt prietena lui... ca inca ma considera el prietena lui.

4 comentarii: