luni, 11 aprilie 2016

Nebunia ;)

          Va aduceti aminte ca v-am spus cand ne-am plimbat saptamana trecuta ca am vrut sa facem o nebunie? Am facut-o! Este drept ca de data aceasta ne-am organizat, iar sotul meu s-a tinut de promisiune. Mai mult decat atat ne-am dus de vineri si am stat pana duminica la pranz. Nu mai voiam sa plecam, dar ploaia si pregatirile pentru saptamana ce urma ne-au trimis acasa. Eu am zis ca daca nu as avea serviciu as sta acolo toata vara si as veni din cand in cand sa fac baie cum trebuie si sa imi spal rufele. Bine... Bine... Si sa mai scriu cate o postare pe blog cat invarte masina hainele. :))
          Am avut si vecini... Se curata canalul pe care este casuta si asa ca din cand in cand linistea era sparta de zgomot de fiare si drujba. In fata celui care curata canalul merge un baiat care taie copacii, iar nenea din draglina ii apuca apoi si ii da la o parte. Totusi am fost norocosi caci monstrul acela nu functioneaza non stop, iar pe Andrei l-a incantat teribil sa urce in cabina de unde se dirijeaza gheara imensa care apuca ditamai arborii ca pe niste vreascuri. Locuitorii de pe draglina erau doi oameni, doi catei simpatici si o pisicuta draguta. Cum vad uscat sar fericiti pe mal caci se intampla foarte des sa aiba parte de saptamani in sir de stat doar pe apa. Cand s-a intalnit prima data sotul meu cu ei erau in culmea fericirii caci de trei saptamani nu vazusera tipenie de om. O fi bine?... O fi rau? Uneori parca iti doresti sa nu mai vezi pe nimeni si nimic, dar iata ca ajunge ca acest lucru sa nu fie tocmai o fericire.
          Totul s-a invartit in jurul focului. Nu mi-am dat seama pana acum cat de relaxant si placut este sa ii urmaresti flacarile dansand; cat de important poate fi si cum forta lui distrugatoare se transforma intr-o forta datatoare de viata pentru ca iti da posibilitatea sa te hranesti si sa te incalzesti. Imediat ce am ajuns am aprins focul afara. In fiecare dimineata se reaprindea si statea asa pana seara tarziu. Uneori nu era atat de necesar, dar eram precum un copil si imi doream sa il vad aprins, sa il aud trosnind. Omul de pe draglina s-a oferit chiar sa ne incalzeasca apa pentru cafea la aragaz, dar ce farmec mai avea? :)) Diiutzu era superfericit fiindca putea pune pe foc fara ca cineva sa il certe si avea misiunea importanta de a nu-l lasa sa se stinga. Eu? Seara cand era frig ma bucuram caldura lui si ma lasam purtata de ganduri haaaat departe privind hipnotizata in jarul rosu-portocaliu. Cu fiecare trosnet fruntea se mai descretea si uitam de toate. Aceste zile au venit exact in momentul potrivit cand am fost foarte tensionata. Mi-am reincarcat bateriile...Sper sa tina si sa fac fata provocarilor ce incep sa vina.
          De ieri a inceput prohibitia si o data cu ea ploaia. Am profitat de zilele calduroase si libertatea de a pescui si am mancat ciorba de peste facuta la ceaun, bineinteles la foc. Fiindca eram intr-un semiconcediu eu am spalat doar vasele, am curatat legumele si a ramas ca Adi sa faca ciorba. A fost prima lui ciorba de peste facuta cap coada numai de el si a fost cum altfel? extrem de gustoasa; doar avea reteta perfecta de la mine. :D Trebuie sa recunosc ca sotul este un bucatar foarte bun in general asa ca nu avea cum sa fie altfel decat foarte bun ceea ce a pregatit.
          Andrei la un moment dat, trantit in patul cu miros de iarba (are saltea de stuf), punea in balanta avantajele si dezavantajele locuitului in balta. La minusuri bineinteles ca a trecut lipsa internetului si lipsa tabletei ( pe care ups! am uitat-o).Concluzia a inclinat balanta in favoarea salbaticiei. Yayyyy! Nevoia de a sta pe tableta a venit in momentul in care nu stia ce sa mai faca sa treaca timpul mai repede fiindca la o anumita ora trebuia sa se duca cu tatal lui sa puna plasele. Sa va mai spun ca la cinci si ceva-sase era in picioare sa se duca sa le scoata? Adi i-a promis ca il ia si in prima seara si-a pregatit hainutele intorcandu-le pe toate pe fata ca sa nu piarda timp dimineata. Pe la o bucata de noapte s-a trezit si incerca sa ma convinga ca lui chiar nu ii mai este somn si ca sta treaz. Eu i-am promis ca nimeni nu pleaca fara el si s-a culcat. A doua seara era prea obosit si nu a mai dormit cu grija, dar cand i-am soptit la ureche daca vrea sa mearga cu tatal lui a sarit direct in picioare. Sa va spun cum am tras de el dimineata ca sa il trezesc sa mearga azi la scoala? A avut liber la murdarit haine, la fluierat (dar a ajuns la concluzia ca pentru gura nu e prea relaxant), la tipat, la alergat... A facut cam tot ce si-a dorit. De ce m-oi fi inchistand eu cand ajungem acasa si sunt mai rau ca gaita cu gura pe el?
          Putea oare lipsi din peisaj lucrul de mana? Daca telefonul, internetul nu mi-au trebuit si nu mi-au lipsit nici o secunda, m-am asigurat ca am la mine ceva de lucru si niste integrame. De integrame nu m-am ocupat, dar de crosetat da. Nu am facut foarte mult... dar destul cat sa simt ca nu a trecut timpul pe degeaba. Cum imprimanta nu are tus si eu aveam de folosit o schema prea complicata sa o desenez liber, am folosit vechea mea metoda cu foaia pusa pe monitor si copiat usurel desenul. A mers perfect, iar schema a iesit grozav si voi mai folosi metoda si de acum incolo. Sunt mandra ca pentru prima data am modificat o schema si in mijlocul unui model am creat o margine dreapta. :D  Am inceput un fel de vesta pentru pus peste un tricou sau maieu.
          Stiu ca postarea a fost ingrozitor de lunga si v-am pus rabdarea la incercare, dar sper ca ati ajuns la final cu bine. :)) Mai aveti un hop! cu fotografiile si gata. Sa nu credeti ca eu nu as mai avea ce va povesti, dar... o las si pentru alta data. ;)





















          Sper ca nu v-am speriat si mai veniti si maine ca sa vedeti fotografiile din ultima zi... cea ploioasa. :)
          Un cuvant am avut pentru iesirea aceasta: perfect. Totusi parca a fost prea scurt si am mai fi stat.

6 dimineata, sambata:



Va pup(am)!


8 comentarii:

  1. Doamne, ce frumusete! Ce-as mai face si eu o nebunie din asta...
    Super! Cat de norocos este Andrei fata de copiii din oras. Ma bucur pentru voi.
    Pupici
    Consuela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe de o parte e norocos datorita mediului... e ghinionist din cauza scolii... Avantaje... dezavantaje...
      Te pup!

      Ștergere
  2. Vai ce pofta mi-ai facut!Abia astept sa se incalzeasca putin si la noi, sa putem iesi cu cortul.
    Imi doresc din tot sufletul sa ajung in vara asta in delta.
    Cat despre minivacanta, este binevenita oricand.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper ca dorinta sa ti se indeplineasca si sa te bucuri de o vacanta cat mai frumoasa!

      Ștergere
  3. Nu e lunga postarea,mai voiam:)).Am savurat si text si imagini.
    Rau cu oameni(cand te sufoca rautatea lor),rau si fara oameni(si pustiul poate fi apasator).Pana la urma ,in orice rau e un bine,si invers.
    Ce fericire o fi fost pe Andrei.Dar si pe musafira mustacioasa.
    Ciorba de peste nu mananc,dar facuta la ceaun,in mijlocul naturii,nu stiu daca nu m-as razgandi.:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur! Am incercat sa comprim cat am putut.
      Cred ca in echilibru sta tot binele.
      Pe toata lumea a fost fericire si a fost extrem de placut cu atatea energii pozitive in jur.
      Daca gusti ciorba facuta in Delta Dunarii sigur iti va placea. Am determinat foarte multi musafiri sa guste si nu s-au mai oprit din mancat apoi.Te astept la o ciorba traditionala ;)

      Ștergere
  4. Da? Multumesc,dar sa stiti ca o iau in serios,si cand va fi sa ajungem in zona va anunt.Momentan suntem departe,dar avem in plan o vacanta in tara .

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sper sa coincida vizita cu o perioada mai lejera la serviciu sa pot sta la taifas :)

      Ștergere