vineri, 12 august 2016

Sf. Gheorghe...la revedere!











Iertati-mi va rog tacerea... Cand degetele s-ar fi miscat spornic pe tastatura timpul mi-a fost potrivnic si apoi au fost momente cand sufletul nu vibra destul incat sa le miste. Este...a fost o perioada aglomerata. Probabil vremea de acum ajuta sa mi se aseze gandurile... Desi nu imi place deloc racoarea asta, care imi raceste prea repede cafeaua, in aer e o aroma irezistibila si in plus oamenilor mei preferati le place frigul. ;)
Daca as avea voie sa folosesc un singur cuvant pentru vizita de la Sf. Gheorghe as spune rascolitor. Fiecare coltisor striga dupa mine parca sa imi arate o amintire... sa ma cheme inapoi, sa ma faca sa simt din nou ce simteam o data. Era frustrant ca nu reuseam sa le traiesc la fel ca atunci.
Seara ne-a scos mama sa mancam. A fost frumos, dar nu cum ma asteptam... deloc cum ma asteptam. Inainte la ora aceea era zumzet, era muzica, erau rasete, era viata. Acum totul era linistit, frumos, dar linistit. Noi imbatranim, ne schimbam de nici noi nu ne mai recunoastem si avem totusi pretentia exagerata ca totul in jurul nostru sa fie la fel...sa ramana la fel. Totul imi este cunoscut, dar nu este deloc la fel.
Aveam nevoie de aceasta experienta. Mereu i-am spus acestui loc acasa si nu am reusit sa mai simt vreodata in vreun altul nevoia sa zic, sa simt acest cuvant. A fost necesar sa ajung pana la Sfintu si sa recunosc ca... nu mai e acasa. Plaja era aceeasi, numai ca in prima zi am fost ca in transa si nu am realizat cata bucurie imi aduce. Drumurile pe jos pana acolo si inapoi au parut scurte si pe umeri simteam mereu o apasare. Ma bucur ca am fost singura, caci altfel nu as fi simtit la fel, as fi fost distrasa, nu mi-as fi pus ordine prin sertarele sufletului, ar fi fost vesel, dar superficial.





Cu greu m-am rupt, cu greu m-am urcat in vapor. As mai fi stat... Clar nu mai este cum a fost, dar este momentul sa recunosc ca nici eu nu mai sunt... nu mai sunt nici macar cum eram cu o luna in urma....

Multumesc pentru rabdare! :) Nu promit cand voi reveni aici, ci promit doar ca sigur voi fi aici la un moment dat din nou.

4 comentarii:

  1. Arati minunat, Catrinel!
    Te asteptam inapoi, cand o fi :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Gardul cu nuferi si scarile de la intrarea in bloc! Ce amintiri! Foarte frumos, eu iubesc satul ala! Multumesc de poze!

    RăspundețiȘtergere
  3. Pentru toti se pare ca vara asta a fost mai incarcata, mai altfel decat ne asteptam...
    Chiar arati minunat!!! :)

    RăspundețiȘtergere