joi, 8 decembrie 2016

Mos...Care Mos?

           Mos Craciun...Mos Nicolae....
           I-am zis lui Andrei ca Mos Craciun nu exista si m-a durut dezamagirea din ochii lui. Nu era dezamagit ca Mosul nu e adevarat ci ca citez: m-ati mintit atatia ani!. Tot incercam sa ii spun ca sarbatoarea aceasta reprezinta mult mai mult decat cadourile aduse de Mos Craciun, ca dragostea dintre noi conteaza cel mai mult, ca sarbatorim nasterea Domnului si vorbeam intruna ca sa incerc sa caut motive sa il inveselesc. Nu era nevoie de niciunul... Mi-a zis ca el intelege si ca EU NU inteleg ca el este suparat ca L-AM MINTIT, nu pentru ca nu va primi toata lista de cadouri, nu pentru ca noi suntem cei care i le cumpara... ci pentru ca l-am mintit. Intelegeam, dar incercam sa... evit, sa schimb subiectul.
          Mi-a fost si teama sa ii spun ca minciunile mele nu se opresc aici si ca de fapt nici Mos Nicolae nu... prea exista. M-am strecurat din pat la 1 noaptea si i-am umplut ghetutele cu dulciuri. Ii povestisem de Sf. Nicolae, citisem povestioare despre el... dar nu m-am indurat inca sa ii zic ca Mosul de fapt nu exista acum, nu mai pune nimic prin ghetutele copiilor.
          Nu m-am indurat sa ii zic pentru ca Mosul acesta a fost unul drag si pentru mine. La fel ca Andrei credeam mai tare in el decat in celalalt. Despre el nu aveam nicio indoiala pentru ca el venea in fiecare an si intr-unul s-a intamplat sa vina chiar si cand noi nu eram acasa. Fusesem intr-o vizita la o vecina si ...ori mama s-a strecurat cumva si a pus dulciurile, ori a rugat pe cineva sa le puna. Cert este ca in seara aceea am fost foarte vesela cand in cizmulitele mele albastre cu fas am gasit multe bunatati.
           Cu Mos Craciun e alta poveste... Am aflat de prin gradinita ca nu exista si nici nu m-a durut prea tare ca si asa nu imi aducea ce imi doream. A fost mai simplu sa stiu ca mama atat imi poate oferi si nu am mai visat la cai verzi pe pereti. Nu stiu ce este mai dureros pentru un copil: sa creada in Mos Craciun, sa faca liste cu lucruri pe care nu le primeste in mod normal pentru ca totul e magic si crede ca se poate si sa fie dezamagit ca nu primeste nimic din ce si-a dorit? Sa aiba indoieli si sa se gandeasca ca a fost cel mai obraznic copil, ca nu merita? SAU sa stie ca parintii lui ii ofera cat pot alaturi de dragostea lor imensa? Daca as lua-o de la capat nu as proceda la fel. I-as spune ca sunt doar povesti.
          Doamna de religie a rezolvat ieri si problema cu Mos Nicolae caci le-a zis ca nu exista si ca parintii vor sa le faca bucurii si de aceea le pun dulciuri in ghetute. Yeeeeeessssss! Parca mi s-a luat o piatra de pe inima. De la dansa parca a primit vestea mai bine...
          Chiar daca mie nu mi-a lipsit si nu mi-a stricat copilaria faptul ca nu credeam deloc in zane, povesti, Mos Craciun si alte personaje dintr-aceastea m-am gandit eu ca lui sa nu ii rapesc magia copilariei. Asa am ajuns sa ii spun ca toate acestea exista, uitand ca de fapt magia copilariei nu consta in povesti, ci in joaca, zambete, imbratisari, dragaleli, genunchi loviti, urcat in copaci, joaca...si cate si mai cate! toate cat se poate de reale, dar magice in acelasi timp.
          Voi mai pune si la anul in ghetutele lui Andrei bunatati? Daaaaa. Nu voi rata niciun an sa fac acest lucru. Bucuria sa descoperi surpriza e la fel de mare. Ii voi mai pune cadoul sub brad lui Andrei? Daaaa. Numai ca de data aceasta voi putea sa ii pun si o scrisoare pe care s-o semnez mama si tata. ;) Deja imi spune direct ce vrea si ma asigura ca daca e cam scump contribuie si el cu banii de la colind. Dragul meu copilas!
         

Va guricim!

16 comentarii:

  1. E greu sa fii copil! :))Eu am aflat ca nu exista Mos Craciun cand eram tot asa de varsta lui Andrei. Am tras cu urechea ce povestea mama unei prietene despre darurile de Craciun... si gata! :)) Dar magia Craciunului nu a disparut niciodata si nici nu va dispare...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai nu doar Mos Craciun face sarbatoarea magica. Noi cu dragostea noastra o facem asa.

      Ștergere
  2. Finalul postarii e perfect. ♡

    RăspundețiȘtergere
  3. Toate "minciunelele" parintilor fac clipe frumoase in viata copiilor,apoi ii transforma in adolescenti ce au respect pentru traditie si sarbatori in familie si oameni maturi care o sa stie sa-si creasca frumos copiii.
    Eu nu le-am spus ca nu exista ,dar de fiecare data le spuneam ca "atata timp cat este macar un OM BUN pe pamant putem sa ne asteptam la lucruri frumoase si bucurii".Parca a fost mai usoara trecerea de la fantastic la real.:)
    Sa aveti parte de sarbatori linistite!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Momentula acela a fost unul mai intens, dar imediat i-a si trecut. Deja dupa amiaza era si amuzat de faptul ca a putut crede asa poveste.
      Multumim! Asemenea va dorim!

      Ștergere
  4. dragii mei copilasi mari si mici...grele sunt deciziile,e bineee,nu e bineee?!?!dar dacaaaa...si tot asa,urcam trepte,uneori mai usor,alte ori mai greu,important este sa urcam,sa invatam caci de fapt totul dar absolut totul dup parerea mea sunt lectii despre viata,despre noi si eu nici la varsta asta habar n-am daca voi lua examenul,habar n-am cand il voi da si da niciodata n-am avut impresia cum ca as fi bine pregatita.Stiu un lucru clar ca de fiecare data mi-amdorit sa fie bine,daca mi-a iesit?!nu cred ca de fiecare data mi-a iesit insa intentie rea sigur n-am avut.Si-atunci cand dintr-un motiv saultul te-am suprat sau intristat,dezamagit,te-amiubit din tot sufletul copila mea,te iubesc copilul meu bun!!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Stefan inca mai crede in ambii Mosi, desi are dubiile lui. Doamna invatatoare alimenteaza credinta in Mos Craciun, asa ca las totul sa vina de la sine. Nici eu nu ma indur sa-i spun clar adevarul. E greu sa fii parinte, dar si mai greu este sa fii copil.
    Te imbratisez.
    Consuela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred ca e asa greu sa fii copil... :))
      Si eu te imbratisez! Si lui Stefan ii trimit un pupic!

      Ștergere
  6. Fetita mea e de varsta cu fiul tau si inca crede in Mos Craciun. I-am povestit partea crestina cu existenta undeva in Turcia si rolul lui Nicolae si ca a murit si pentru bunatatea lui a fost santificat. A venit la scoala un mos ceva rosu, dar fiica mea deja stie ca e falsul, dar a si gasit o scuza: pai sunt milioane de copii pe lume, nu are cum ajunge, lasa si asa un fals ca copiii de gradinita se bucura :D
    Deci dubii avem, misterul inca il tinem :) pentru ca si noua adultilor ne place. Mai si mimez surpriza :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si Andrei stia ca cei de la scoala sunt falsi, ca sunt niste ajutoare... Eu nu ma pricep la alimentarea acestor povesti. Eu n-am fost in stare nici macar sa ii zic ca l-a adus barza. Nu pot! Pur si simplu nu pot si recunosc ca nici nu imi placea.

      Ștergere
    2. nici noi nu cu barza, direct din burta pe la spital :) , dar aura Craciunului pentru mine inseamna nu numai post si nasterea lui Iisus, ci si cadourile. Pacat ca nu se colinda aici.

      Ștergere
    3. Normal ca si cadourile! Dar nu neapart oferite de Mos Craciun. Andrei nu primeste cadouri scumpe, dar de Craciun intotdeauna am pastrat ceva mai spectaculos.

      Ștergere
  7. Cand exista frati mai mari, parintii sunt salvati.Si daca nu exista frati,exista colegi.
    Ce stiu eu e ca am fost foarte dezamagita cand am aflat(desi aveam indoieli :))),brusc toata magia s-a risipit.
    Si eu cred ca trecerea de la fantastic la real ar trebui sa fie mai blanda,si nu e nimic rau in a lasa copiii sa viseze.Amagirea,minciuna,vinovatia pentru povesti inventate exista numai din perspectiva unui adult.
    Cei mari nu ar trebui sa se grabeasca in a dezvalui,copiii inteleg si singuri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu in continuare ma bucur ca i-am zis adevarul. Incepuse de anul trecut sa aiba indoieli si imi era din ce in ce mai greu sa tin secretul si nici nu imi placea.

      Ștergere