sâmbătă, 28 ianuarie 2017

Hai sa nu fim ipocriti!

Ma uit mereu pe o pagina foarte faina cu niste fotografii superbe, care surprind picaturi din viata romaneasca de la tara.
Vad mereu copilasi jucandu-se, copilasi murdarei pe fata de la fructe, cu hainutele rupte in genunchi de la cazaturi... copilasi adevarati. Ce ma... ufff! nu gasesc cuvantul... enerveaza...da, ma enerveaza sunt oamenii care vai! tanjesc dupa o asemenea viata si vai! cum lumea este degradata, cum copiii nu mai sunt ce au fost, nu se mai joaca si stau cu nasul doar in telefoane. Isi pun intrebarea unde mai exista asemenea copii, daca intr-adevar mai exista copilarie autentica. Copii exista, copilaria autentica exista si ea, numai ca trebuie sa deschideti mai bine ochii.

Culmea este ca majoritatea dintre cele cele care suspina la asemenea poze sunt aceleasi cu alea (da, am zis alea) din parc care au dupa ele trei feluri de dezinfectanti, doua pachete cu servetele umede antibacteriene si urla disperate dupa copii sa nu alerge ca transpira. Sunt aceleasi care la primul stranut inhata sticluta cu sirop si se duc la urgente. Da, da! Si tot ele daca si-ar vedea copilul mozolit de la fructe, rupt in genunchi si cu pete de iarba pe pantaloni ar concedia cele doua bone si ar face o criza teribila de nervi. Sunt cele care daca si-ar vedea copilul jucandu-se cu un astfel de copil murdarel l-ar lua de manuta, s-ar uita scarbita si i-ar interzice joaca cu el pentru ca sunt frumosi numai in poze... pentru ca totul este frumos si ideal pana devine real.

Se tot plang ca cei mici stau numai pe tableta si calculator. Ce ati vrea sa faca daca in parcuri nu au loc de adulti? (sunt uneori si cate trei pentru a supraveghea un copil)... adulti care tipa la ei sa nu alerge ca transpira, sa vina sa ii stearga la gura a mia oara, care striga la ei sa se joace cu jucariile, nu cu pietricele, sa nu puna mana pe pamant ca e "caca", sa dea cu piciorul in minge si sa nu o folosesca altfel, sa nu se aseze pe iarba, sa isi stearga manutele de zeci de ori, sa nu sara ... sa nu...sa nu...sa nu.... Dupa cativa ani normal ca va sta cu nasul in calculator ca si asa nu trebuie sa atinga nimic altceva si de la butonat nu transpira.

Atata nostalgie fata de munca taranilor de alta data, fata de traiul simplu cu munca pe camp, cu gradini, cu animale! Cine va opreste fratilor sa nu va duceti la tara??? Satele sunt pustii si daca tot oftati atata dupa acest trai... indepliniti-va visul! Vindeti tot si mutati-va sa traiti autentic. Mda... e frumos si plin de farmec ca un basm pana trebuie sa faci curat la vaci si la porci, pana trebuie sa renunti la halatelul pufos ca sa dai la animale de mancare, pana cazi lat seara de oboseala. Nu confundati viata de tara cu una din zilele voastre din concediu cand vi s-a parut distractiv sa ajutati in vreo gospodarie la treburile curtii. Ganditi-va ca in viata nu exista "nu am chef azi", "nene, m-am plictisit. Ia mata lopata".

Hai sa nu mai fim ipocriti! E frumos... E superb, dar din afara, nu-i asa doamnelor? Nu zic ca eu oi fi mai breaza, dar macar sunt mai realista si stiu ca in spatele frumusetii asteia se ascunde truda, oboseala, lacrimi, dureri... Pozele sunt magnifice, nimic nu este mai linistitor decat sunetul ritmic al coasei care taie iarba, nimic nu este mai gustos decat o leguma culeasa din propria gradina, dar e greu si se face cu munca multa. Asa ca hai sa nu ne mai intrebam unde au disparut toate acestea si sa nu mai aratam cu degetul lumea in care traim pentru ca romanul nu mai traieste ca pe vremea bunicilor. Nimeni si nimic nu va impiedica sa o faceti daca va place, insa stiti si voi ca este prea greu si ca e mai simplu sa oftam in fata calculatorului, sa invinovatim lumea, guvernul, statul... pe oricine altcineva....numai pe noi nu.

Eu ma consider o norocoasa, iar pe fiul meu si mai norocos fiindca s-a putut murdari, s-a putut catara, si-a facut praf zeci de perechi de pantaloni, ca s-a putut juca folosindu-si imaginatia si nu dupa reguli impuse de cei mari, ca s-a dat cu saniuta pana picioarele i-au fost bocna, iar obrajorii rosii perfecti, ca noroiul i-a servit drept ingredient de prajituri si ca atunci cand era micut isi musca cainele de nas.

Viata la tara este superba, minunata... Cand vezi anumite ipostaze iti inmoaie sufletul, dar sa nu incercam sa fim ceea ce nu suntem doar pentru ca este extraordinara compozitia unei fotografii. Pun pariu ca nici macar un sfert dintre cei ce ofteaza nu ar manca in veci intr-una din bucatarioarele de tara cu pamant pe jos si cu oale afumate atarnate in cuie pe pereti prezentate in acele fotografii.

Confunda cu atata usurinta simplitatea cu saracia, saracia cu mizeria, oboseala cu tristetea...

Nu va mai intrebati unde sunt acei copii din poze, ci lasati-i pe ai vostri sa fie, invatati-i pe ai vostri sa joace acele jocuri, aratati-le de mici cum e copilaria, daca ei nu stiu!!! Nu imi place expresia plina de infrangere "asta-i Romania" si asezatul confortabil dupa ce o spunem. Nu te uiti cu sila la unul care arunca o hartie pe jos, spui "asta-i Romania" si treci mai departe. Iei hartia, o pui la locul ei si abia apoi zici cu hotarare "ASTA-i Romania!".



22 de comentarii:

  1. Foarte corect! Exact asa stau lucrurile! De altfel, daca iti place viata altfel decat la calculator, o poti avea si in marile orase. In loc sa-ti lasi copilul sa te asiste in fata blocului , cat vorbesti tu cu toti vecinii, ai putea sa-l duci la plimbare, la muzeul satului, l-ai putea invata sa mearga pe bicicleta. la sf de saptamana l-ai duce in afara orasului dar nu la gratarul tau, ci undeva unde sa vada, sa invete, sa se simta el bine , chiar in fata blocului l-ai putea invata sa sadeasca un pom, o floare, chiar in balcon ai putea pune niste rasaduri - si exemplele sunt nenumarate...In concediu ai putea renunta la hoteluri in favoarea gazdelor care au curte, animale, unde copilul sigur s-ar bucura mai mult si ar invata mai mult, practic, nu asa, din poze... Mereu avem de ales cum ne traim viata, nu suntem fortati de nimeni s-o traim cum o traim...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fiecare alege sa traiasca si sa isi creasca copiii exact cum isi doreste, dar e aiurea sa oftezi si sa spui ce minunat e un lucru cand in realitate nu l-ai face si nici nu iti place.

      Ștergere
  2. Bravo!!!! Asta da postare! E realitatea!:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Imi placuse comentariul tau :) Era frumos si real. Ilinca are noroc cu o mamica asa cum esti tu, care o lasa in curte sa se joace cu catelusul, sa se aseze in iarba si sa alerge in voie.

      Ștergere
    2. Avea atatea greseli gramaticale ca nici eu nu intelegeam ce am scris, nu reusesc sa scriu deloc de pe telefon:). Ideea era ca viata la tara autentica este grea si imposibila pentru 99% dintre noi, cei comozi si cozy:)

      Ștergere
  4. Am o parere simpla, generala, pe care mi-am format-o in decursul anilor: A nu-l poate intelege pe B decat numai daca a fost in situatii foarte asemanatoare cu B. Abia atunci A are compasiune sau stie exact ce simte B sau despre ce vorbeste si, ca o consecinta, vorbeste/comenteaza mai putin si mai mult il asculta pe B.
    Judecam prea des si prea aspru. Zilele acestea am simtit din nou acest lucru, ca oamenii nu se pot intelege daca n-au trecut prin experiente asemanatoare, ei vad doar o latura a situatiei si in rest nimic.
    Cu morala nu schimbam nimic, oamenii nu sunt receptivi atunci cand sunt certati, dimpotriva, nu mai aud nimic, nu au rabdare sa citeasca, ci trec la contraziceri. Mai multe sanse sunt daca ei vad exemplul tau personal si iau aminte in sinea lor de diverse lucruri.
    Fii linistita, Catrinel, mai bine nu mai citesti pareri din acestea pe internet (asa presupun, ca pe internet le-ai intalnit), ci va vedeti de viata voastra frumoasa si linistita de la malul Dunarii.
    Nu pot sa-ti spun cat de tare ma irita expresii spuse in sens peiorativ, pe ton dezaprobator: "Asta-i Romania" sau "Romania ...".
    Simt cum mi se urca sangele la cap instant, dar imi propun sa ma calmez si sa nu reactionez din impuls. Sunt oricum mai calma de felul meu, insa nu sunt si diplomata de aceea, cand aud asa, am nevoie sa ma controlez. Imi vine sa spun: "Hai sa schimbam noi Romania, nu doar sa ne plangem", dar stiu ca mi-ar iesi rau.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte adevarat ce spui.
      Nu parerea in sine ma deranjeaza, ba dimpotriva. Ce ma sacaie este faptul ca cei care isi exprima parerile habar nu au despre ce vorbesc, in veci nu au calcat la tara sau daca au facut-o au strambat la orice din nas.
      Nu sunt foarte patrioata, dar ma enerveaza cand ce scoate un om pe gura nu are nici o treaba cu ce face. E aiurea sa scuipi coji de seminte pe jos si sa te plangi de cat de necivilizati sunt oamenii din Romania si eventual sa dai ca exemplu ce minunati sunt unii din nu stiu ce tara ai lucrat.

      Ștergere
  5. Si pe mine ma enerveaya generalizarile. Toti copiii de azi sunt... Nu, nu toti copiii de azi sunt intr-un anume fel, cum nu toti cei de ieri erau in altul.
    Ai mare dreptate cu aspectele sesizate. Si la noi toata lumea striga ca toti copiii stau doar pe tableta, ceea ce in mare masura e foarte adevarat, dar niciunul dintre parintii acestia nu si-ar lasa copilul in fata blocului sau sa umble aiurea prin cartier, ceea ce iar nu ar fi de condamnat. Problemele sunt destul de delicate.
    Noi ne straduim sa tinem calea de mijloc. Cand e zi de tavalit in noroi ne tavalim, nu suntem sensibili la subiectul acesta, cand e zi de stat in casa stam si citim si ne jucam cu lego, cand e zi de vizita mergem si ne purtam frumos cu pritenii si jucam cu ei tot felul de jocuri. Cumva, trebuie impletite toate aspectele vietii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu consider ca trebuie sa alegem doar o cale, ci sa gasim echilibrul. Si eu pe Andrei il las cu tableta, la calculator, are acces la internet, dar in acelasi timp ma bucur sa il vad jucandu-se ca atunci cand eram eu copil si nu ma ingrijorez daca se murdareste sau transpira mai tare.
      Copiii care citesc sau se poarta normal, conform varstei nu sar in ochi pentru ca nu fac spectacol pentru ceilalti. Sunt ocupati sa traiasca viata lor pentru ei. Pe minea ma supara cel mai mult cand se generalizeaza ca tinerii nu citesc. Normal ca nu ii vezi ca ei stau potoliti cu nasul in carte. Doar nu vrem sa se apuce sa fluture cartile pe strazi si sa citeasca cu voce tare ca sa ii vada cineva. Ce ne sare prima data in ochi intr-un grup? Fata care e imbracata normal si citeste intr-un colt sau cea care e imbracata in roz strident,vorbeste tare, are o tona de machiaj si eventual mai scapa si cate o perla de iti vine sa o pocnesti?

      Ștergere
  6. Doamne, de cate ori am gandit ca tine, de cate ori ! Sunt mie in suta se acord. Ana Ghinea

    RăspundețiȘtergere
  7. Se poarta acest comportament,una spui ,alta gandesti,alta faci.
    Cu toate ca am si eu dezamagirile mele fata de ce se intampla in tara ,sunt satula de expresia"asta-i Romania!".Si daca tot "asta-i Romania!",pai hai sa facem una mai buna.Pic cu pic se face marea,nu?
    Limpezime in ganduri si bunavointa sa fie!Dar si curaj sa spunem lucrurilor pe nume,si sa luam atitudine,atunci cand e cazul,nu sa" ne spalam pe maini" ,ori sa "nu ne legam la cap,daca nu ne doare"!Si daca tot vrem sa facem o Romanie mai buna,poate ca ar fi cazul sa invatam sa distingem adevarul de minciuna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Deranjant este ca tocmai cei care nu iau atitudine folosesc mai des astfel de expresii. Macar daca nu facem ceva... sa nu comentam in acest mod. Eu nu sunt o... temerara, o revolutionara. Prefer sa imi vad de patratica mea si sa incerc sa ma ocup cat de bine pot de ea, dar nici nu zic ca Romania e intr-un anume fel. Cred ca lumea toata e in schimbare, nu doar Romania. Dar pe de alta parte... clasa politica e dintotdeauna cum e acum ca nu degeaba scrierile lui I.L. Caragiale sunt atat de actuale. Tinerii? Superficialitatea si "dezmatul" nu s-a inventat azi, ci era si pe la 1876 daca citim poezia lui Eminescu.

      Ștergere
  8. A fi temerar ,revolutionar nu e neaparat rau.Cata vreme vorba e completata de fapte.Ce face fiecare e pana la urma problema lui,si e legat de constiinta lui.
    Ceea ce am vrut sa spun este ca adevarul e undeva mai la mijloc,adica este ipocrit si sa mai spui ca treaba merge bine in tara(in lume),ca nu se minte ,ca nu exista manipulare grosolana,ca ne intereseaza mai mult malaiul si mai putin cultura,infrastructura etc.,ca nu avem nici o problema.Si atunci cand cineva spune asta e atacat,e parerolog,e temerar,revolutionar etc.
    Pai din discutii se face lumina.Si da,ele trebuie completate de fapte.Iar ce faci pentru comunitate nu se pune pe frunte.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu am catalogat ca fiind rau. Departe de mine gandul! EU nu am acest imbold de a iesi fizic in strada si ma emotioneaza teribil cand altii o fac, ii admir...sunt sufleteste alaturi de ei. Nu stiu cum sa ma exprim astfel incat sa intelegi fix ce zic... :(
      Cand am zis de patratica mea... m-am referit la ceea ce ma inconjoara...tot ce ma inconjoara, nu doar familia si curtea mea. Patratica mea e mare, dar nu am pretentia sa cuprinda o Romanie intreaga... Lucrurile bune pentru comunitate se fac zilnic, nu doar trei-patru zile. E drept ca o singura zi, ora poate fi hotaratoare, dar ... eu incerc sa fac fiecare zi sa conteze. Pana si prin educatia data fiului meu ajut la binele comunitatii.
      Tocmai eu sa zic ca in Romania merge bine totul? Cand eu ma zbat zilnic din cauza scolii, cand muncim pe rupte si tot nu avem tot ce ne-am dori...? Nu imi plac generalizarile si tendinta de a spune ca alte tari sunt perfecte si numai a noastra nu.

      Ștergere
  9. Asa se gandea si pe vremuri. Imi aduc aminte comentariile din copilarie, intre adulti...
    Se poata trei simplu si aproape de natura si la oras, si la sat, doar sa vrem. Pentru asta insa e nevoie de efort si actiune, schimbat rutina si perseverenta. Prea le vrem toate si degraba, si sa faca altii, uitam ca avem viata nu care ne-o dorim ci pe care ne-o construim, iar in spatele pozelor alorlalti sta nu o poza ci mult, mult efort.
    Am primit nu o data reprosuri ca ce zic eu ca am casa, ca ce zic eu ca uite ce plover fain am, ca ce stiu eu ca sunt slaba etc. dar toate le-am facut (inclusiv ploverul mi l-am facut :D, si slabitul tot eu mi l-am facut :D :D ).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mi se pare absurd sa ma simt vinovata de lucruri pe care le am fiindca altii nu au avut norocul, sansa, inspiratia, puterea sa faca sau sa aiba acel lucru. Ce sa facem? Sa vindem tot sa traim pe strazi ca sa fim egali? Sa facem pulovere urate sa nu se simta cineva rau? Sa ne ingrasam ca sa nu se simta cineva complexat de noi? Exista oameni care poate in marinimia lor ar face asta? Poate ca...da, insa eu nu sunt un astfel de om si nu stiu daca acest lucru ma face chiar cea mai rea fiinta.

      Ștergere
  10. Uite imi cer iertare,cred ca si eu am exagerat putin,cred ca m-a luat valul cu protestele astea,sincer.Sunt suparata,ce sa zic,nu pe tine,nici pe viata:)),pe situatia din tara,si pe faptul ca multi se lasa pacaliti.Oricum,dupa Colectiv,cred ca e prima oara cand am fost mandra de poporul roman.
    Numai bine si imi cer iertare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu sunt suparata. Vad manipularile si ma uimesc cei care nu vad, nu inteleg...sau nu vor sa inteleaga.
      Am simtit ca esti suparata si incercam sa te lamuresc ca simt ca tine... chiar simt. Stii cum ma vad eu? Eu sunt femeia care ar duce placinte calde si ceai manifestantilor si s-ar intoarce acasa sa mai faca o cratita de ceai. Nu am simtit de exemplu sa plec de acasa, de la mine de la tara pana in oras ca sa fiu in strada, nu as sta acolo. Asa sunt eu...
      Pe verisorul meu l-a prins revolutia din 89 in armata la Constanta. Doamne! cate emotii pe familia noastra! Nu mai stiu daca el povestea sau altcineva...Daca se povestea la televizor sau spunea asta vreo ruda dar imi aduc aminte sigur cu cat drag se povestea de o doamna care ducea militarilor ceai si izmene...da, izmene caci era un frig ingrozitor. Gestul dansei mi s-a parut minunat. Eu as vrea sa fiu doamna aceea. :)
      Nu ai de ce sa iti ceri iertare. Numai ca nu mi-as dori sa ramai cu o impresie gresita. :)
      Te imbratisez si te astept cu drag aici!

      Ștergere