vineri, 17 februarie 2017

Parte din povestea mea...

Acum cand am terminat de scris si recitit ma codesc, recunosc, sa dau click pe "publicati"... E ca si cum m-as fi dezbracat in centrul satului, dar... o fac si p'asta. ;) Lectura placuta! :D


Mi-a aratat sotul o femeie strasnica ce la aproape 50 de ani arata grozav si face sport la ea la ferma. Are tot felul de videouri pe youtube impreuna cu sotul ei. E mai mult dezbracata in ele, dar si eu as purta mai mereu bustiera si pantaloni scurti daca as avea asemenea corp. :))  Cand am vazut-o am decis ca eu cand voi fi mare vreau sa fiu ca tanti aceea. ;) nu chiar asa musculoasa, dar asa de sanatoasa, incantata de mine si vesela.

Ce am remarcat prima data (in afara de corp bineinteles) a fost ca pe fata ei se vede implinire, multumire, ca se simte excelent cu ea insasi.
Probabil se loveste mereu de prejudecati, dar cred ca nici nu ii pasa...
Ani de zile nu am iesit sa ma plimb de teama de ce va spune lumea, iar cand am inceput sa fac... timid acest lucru s-a tot comentat de parca umblam in fundul gol pe strada. Inca se mira oamenii cand ma vad mergand pe jos in afara satului sau si mai si! ma dau pe role. Am de gand sa ma reapuc de alergat si probabil iar se va spune ca alerg ca nebuna in jurul satului. Ideea e ca acum NU IMI PASA, dar nu imi pasa deloc. Daca sotul si copilul nu sunt deranjati eu de ce as fi?

Am avut depresie post natala si m-am luptat cu ea cativa ani. Sunt sigura ca daca atunci gandeam ca acum si as fi facut ce fac acum, nu as mai fi trecut prin asta. Au fost ani de zile cand nu eram impacata cu mine insami, cand nu imi placea nimic la mine, cand ma simteam slabita si eram grasa, obosita, nervoasa, furioasa, irascibila, de parca aveam PMS tot timpul. Iar faptul ca stateam doar acasa, ca nu aveam langa mine pe nimeni in afara sotului si a copilului nu a ajutat prea mult.  Nu ar fi fost atat de grav daca m-ar fi afectat doar pe mine. Dar ce credeti? Toate lucrurile acestea ii afecteaza pe cei din jurul nostru, pe cei care ne sunt dragi. Mi-a luat cam mult sa inteleg ca daca iti pasa de copil, sot, mama etc trebuie sa te pui tu pe primul loc. Trebuie sa ai grija de sanatatea ta, sa fii in forma, sa te simti bine, implinita, fericita ca sa ai puterea sa te ocupi cat mai bine de ei, sa poti sa le fii sprijin. Cand tu esti o epava tragi totul dupa tine, ingreunezi totul. E pacat sa te irosesti atunci cand ai posibilitatea sa fii cum vrei. Eu simt ca am pierdut ani din viata noastra. Totusi a fost un castig in toate acestea... Am constientizat cat de importanta sunt pentru sotul meu si cat de important este el pentru mine. A avut atata rabdare si a reusit sa astepte ziua in care sa ma trezesc, in care sa imi revin. Privind in urma stiu ca nu i-a fost usor. A fost nevoie doar de o zi grea, de neinteles ca sa deschid ochii sa ii vad tristetea din ochii lui si asa sa incep sa caut solutii pentru a-mi reveni. A fost momentul meu aha!. Doar de atat a fost nevoie... de un moment.

Prima schimbare majora a fost sa am grija mai multa de casa, de curte si mai ales sa imi gasesc un hobby. Am crezut ca voi putea face bijuterii asa ca am cumparat cateva materiale pentru asta, dar am realizat ca nu e chiar de mine. Totusi sunt folositoare inca la alte mici proiecte pe care le fac. Am descoperit decoupageul si l-am incercat. Nu a devenit hobbyul meu principal, dar inca imi este drag. Lucrurile au devenit cu adevarat interesante cand am descoperit crosetatul, cusutul la masina si acum tricotatul. Cred ca de crosetat si tricotat sunt cel mai mult atasata. Uitam! Am incercat brodatul, punctul cruciulita si m-am apucat de ia mea (nu am abandonat-o de tot si mi-am propus ca pana la finalul 2017 sa o termin). Toate le-am invatat de pe internet. Cu aceasta ocazie am intalnit o groaza de oameni tare faini, iar pe unii am avut norocul si prilejul sa ii cunosc si personal. Blogul a trecut si el fix prin aceleasi schimbari ca si mine, asa ca a devenit si el un loc mai optimist. La un moment dat am avut indoieli. Niste comentarii rautacioase m-au facut sa imi pun semne de intrebare daca nu cumva idealizez intr-un fel viata noastra si ceea ce sunt pe blog, daca nu cumva nu sunt reala ... Totusi parte din indoieli au fost spulberate cand am cunoscut personal o cititoare, la randul ei blogerita, care si dupa intalnirea noastra si-a pastrat aceeasi parere pe care o avea doar citindu-mi blogul. Multumesc Irina! :)

Toate acestea trebuiau sa se extinda si in afara curtii caci izolarea nu face bine nimanui. Astfel am inceput timid cu plimbari pe bicicleta alaturi de Diiutu, apoi pe jos, tot cu el. Relatia cu prietena mea s-a aprofundat mai mult dupa ce ne-am descoperit asa cum eram cu adevarat (ne cunoasteam de mult timp, aveam vizite oficiale in zilele importante, dar in rest cam nimic). Am inceput sa ne petrecem mai mult timp impreuna. Mai pe urma am iesit sa plimb unul din caini chiar si fara Andrei, iar acum chiar nu mi se mai pare ciudat sa iau aparatul foto si sa ma plimb singura. A durat ceva pana sa fac asta, dar... sunt incantata ca nu e prea tarziu.

Imi doresc sa fiu sanatoasa, in forma. Inca ma lupt cu renuntatul la dulciuri si mare parte din paine. Inca ma chinui sa imi reduc cantitatea de mancare, sa am mese regulate, sa nu ciugulesc ca o gaina toata ziua si o patratica de ciocolata sa ramana doar o patratica de ciocolata, nu una intreaga. Miscare am facut in ultimul timp cat nu am facut in 10 ani. :)) A fost uimitor sa constat ca de la 5 abdomene amarate am ajuns uneori sa fac si 150 (aseara  yayyy!) si de la 10-15 minute de exercitii in care imi dadeam duhul am ajuns la aproape o ora. Simt ca imi dau duhul si acum, dar... dupa O ORA , nu dupa 10 minute. :))
Dimineata, vorbind cu sotul meu mi-am dat seama ca totusi s-au produs schimbari, pe care nu le luam in seama. Cand incepi sa faci ceva, cand vezi mici rezultate, parca nici nu conteaza ce ai realizat si vrei sa faci tot mai mult.

Am reusit:
• sa nu mai fumez de trei ani
• sa beau ceaiul neindulcit -puneam 4 lingurite de zahar la o cana! De fapt sa beau ceai e si asta o realizare
• sa nu mai pun zahar in 3 in 1 -ii adaugam inca doua lingurite!!
• sa nu ma mananc o paine atunci cand fac cartofi prajiti; sa nu mai mananc paine cu paste (da! mancam paste si paine :)) ), sa mananc cam 90% din mancaruri fara paine
• sa nu mai mananc seara in pat la televizor. De fapt dupa 7 mananc foarte rar, doar cand intarzii un pic cu pregatitul cinei
• sa mananc fructe multe. Treceau saptamani si nu mancam nici macar un mar!
• sa mananc lactate. Te bateam daca indrazneai sa spui ca branza e buna si iaurtul fara fructe e sanatos si gustos mai ales daca adaugai ca trebuie mancat fara paine.
• sa fac aproape zilnic cca 45 de minute de exercitii fara sa lesin ;)- ani de zile nu faceam nici macar o genuflexiune; apropo de asta: am ajuns la 150!!!
• sa fac 150 de abdomene... v-am zis ca ma chinuiam sa fac 5? :)))
• cand e vreme buna sa ma plimb cam 2 ore pe jos, mers normal. Sper sa reusesc pana in mai sa alerg macar jumatate din acest traseu.

Cand ma uit la ele asa... scrise parca nu-s chiar putine. :D

Intru in panica tot mai des ca imbatranesc, ca nu mai am timp sa ma bucur de corpul meu, de fata mea fara riduri, de inca o gramada de alte lucruri. Asa de rau imi pare ca am pierdut atatia ani in care nu am profitat la maxim de tot. Dar nah! Da-i omului mintea de pe urma... :( Ce bine ar fi sa ma pot intoarce in timp cu increderea in mine de acum! Cred ca m-as bucura mai mult de toate... Nu pot decat sa ma straduiesc cat mai mult ca de acum incolo sa nu repet fix aceleasi greseli.

Mananca precum cel care vrei sa devii!



De ce am scris despre subiectul acesta? Unul din lucrurile care m-au ajutat in toata povestea a fost un blog gasit intamplator. Postarile de acolo m-au facut sa ma ridic de pe scaun si sa incep sa fac ordine in casa, in ganduri...in viata. Cine stie? Poate aceasta postare va arata cuiva ca se poate... poate va ridica pe cineva de pe scaun. :) Nu sunt o optimista convinsa, nu zambesc non stop de parca as fi drogata, inca mai am momente cand sunt suparata si nici macar nu stiu de ce, inca mai sunt uneori nervoasa, inca mai ridic vocea, dar nu mai sunt cum eram si asta e cel mai important.  Evoluez!





23 de comentarii:

  1. Mi se pare atat de incurajator articolul tau..
    Sa sti ca ai facut bine ca l-ai publicat,experienta si trairile tale pot ajuta si mobiliza pe altcineva...
    Nu stiu dar eu una ma regasesc mult in trairile tale.Acum 3 ani am trecut prin asta...acum 3 ani m-am "trezit" si m-am scuturat de starea in care ma aflam,am ales sa nu mai fiu comoda(pentru ca multe din probleme si nemultumiri au survenit ca urmare a comoditatii,oboselii,plafonarii etc) si sa ma pun pe treaba...
    Exact ca si tine..am inceput cu mine,cu casa mea,cu hobby-ul meu,cu serviciul si cu tot ce ma inconjoara...
    Schimbarea incepe cu noi intr-adevar.
    Sper sa aduci cat mai multa constientizare cu articolul acesta..iar tie iti doresc fericire si zambete multe..iar de restul lumii si de gura satului...nu iti dau sfaturi..oricum esti genul de persoana care stie ca nu lumea este alaturi de tine in viata..ci familia si cei 2-3 prieteni adevarati si buni..
    Imbratisari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E bine sa stiu ca nu sunt singura... Ma bucur enorm ca ai trecut peste asta si stiu ca nu e usor deloc.
      Multumesc!
      Te... va :) imbratisez cu mare drag! Nu uita! Accepta cat mai mult ajutorul tuturor! Pune-i la treaba, iar tu bucura-te cat mai mult de cea mica. Copiii cresc asa de rapid!

      Ștergere
  2. Foarte fain articolul tau ,sigur va fi de ajutor multor femei care trec prin aceeasi situatie,exact cum si tie ti-a fost de ajutor scrierile unei alte bloggerite.Este foerte adevarat ca atunci traim cu bucurie cand invatam sa ne pretuim in primul rand pe noi si sa nu ne pese de comentariile celorlalti .Doar avem o singura viata si trebuie sa o traim cum ne place noua si facandu-i fericiti pe cei dragi noua.Vreau sa-ti mai spun ca nu trebuie sa intri in panica ca imbatranesti ,important este sa imbatranesti frumos ,impacata cu tine si fara regrete.Asta ti-o spune o *batranica* de 52 de ani ,casatorita de 33 de anicu acelasi om pe care l-a luat din dragoste . Crede-ma ca si dupa ce trec anii si ai invatat sa te iubesti pe tine asa cum esti, poti sa ai aceleasi trairi si bucurii ca si in tinerete uneori mult mai
    profunde.Pot sa ma bucur la fel de mult la un concert impreuna cu fetele surorii si cumnatului meu pot sa particip la proteste impreuna cu tineri care au jumatate varsta mea pot sa alerg sau sa fac plimbari prin natura ore intregi si sa nu ma simt deloc obosita.Totul este sa ramai cu sufletul tanar sa faci ce iti place si sa te iubesti pe tine ca sa poti sa-i iubesti pe ceilalti.Felicitari Catrinel.Iti doresc in continuare sa inveti sa te descoperi si sa te iubesti asa cum esti pt. ca esti un om frumos.
    P.S. Datorita tie (pt. ca te citesc demult)mi-am luat masina de cusut si incerc sa invat sa cos (tot de pe internet evident)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Minunat! Imi tresalta sufletul cand aud de casnicii lungi, casnicii cu dragoste! :)
      Sper sa ajung sa ma iubesc si sa ma impac cu mine si sa imi ramana sufletul mereu tanar ca sa ma pot bucura de toate din plin.
      Chiar aseara am vazut la stiri o batranica de 80 de ani ce facea muschi la sala. Super tare!
      Multumesc frumos! ♥

      Wow! Ce grozav! Sa stii ca masina de cusut e tare buna in casa. Nu m-am facut croitoreasa in toata regula cum credeam ca voi fi cand am luat-o, dar imi e de folos. Andrei mereu isi rupe pantalonii, eu am picioarele scurte si mereu trebuie sa imi ajustez pantalonii, sotul isi mai rupe si el din hainele de pescuit sau mai vrea sa ii fac cate o husa, ceva. E tare fain ca le pot face eu si nu mai rog pe altcineva. A! Am facut si bani cu ea caci am mai cusut cate ceva si pentru altii din afara familiei. :)

      Ștergere
  3. Stii ce e cel mai tare si mai tare? Ca in toata aceasta perioada ai reusit si sa te lasi de fumat! Eu abia dupa lasat am facut depresia, asa ca mi se pare o mare realizare la tine sa te lasi in timpul depresiei. Bravo! Miscarea face bine si la psihic, plimbarea nu mai zic.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cand m-am lasat de fumat deja facusem deja schimbari majore si mai aveam doar din cand in cand perioade cu derapaje. Nu eram intr-o constanta nemultumire ca inainte.
      M-am lasat de fumat pentru a doua oara, dar de data aceasta nu mai consideram ca renunt la ceva, ci castigam si a fost strict decizia mea fara sa mi-o fi cerut cineva. Imi cumparam lucruri fara sa ma simt vinovata ca pe langa suma mare de bani data pe tigari mai dau si pe mofturi si asta ma motiva, chiar daca ce mi-am luat de-a lungul timpului nu ajunge nici la jumatatea sumei pe care as fi dat-o pe tigari. :))
      Pe nimeni nu pistonez sa se lase de fumat si nu sunt adepta expresiei "daca ai vointa reusesti". Da, reusesti sa nu mai fumezi, dar nu reusesti sa te simti bine cu asta, nu reusesti sa te bucuri de asta,nu vezi niciodata semnalele pozitive (nu mai obosesti, nu mai mirosi urat, sanatate mai buna). Si atunci ce rost mai are? Eu pe mama nu o bat la cap sa se lase de fumat tocmai pentru ca stiu ca in strafundul sufletului ei nu vrea si nu ar face-o pentru ea... desi ea e prima care ar simti rezultatele pozitive, insa nu s-ar bucura de ele si ar tanji mereu dupa tigari.
      Imi povestesc experienta, dar nu privesc la fumatori ca la niste ratati fara vointa. Uneori poftesc la o tigara... Prietena mea s-a reapucat dupa 10 ani. Imi place sa cred ca nu o voi face, dar cine stie?
      Nu stiu de ce te-ai lasat de fumat... dar imi pare tare rau ca tocmai asta a declansat starea ta. Nu stiu care e mai rea: depresia sau dependenta de tigari, fumatul.

      Ștergere
  4. ce minunat ai scris! Sa iti fie de bine si sa fii din ce in ce mai sanatoasa!
    Multe realizari citesc in articol, unele din ele le vreau si eu dar sa recunosc, nu am facut suficient efort. Te admir pt sinceritatea cu tine si deschiderea fatza de noi!
    Pupaturi de departe!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumeeesc! ♥
      Recunosc ca nu e chiar comod initial, dar dupa citesc comentariile voastre nu imi pare rau ca am facut-o. De-a lungul vremii am scris destule articole de genul pe care le-am sters si nu le-am publicat...

      Iti trebuie o motivatie si un termen limita pana la care iti propui sa le realizezi. Eu mi-am fixat luna mai ca termen limita fiindca atunci incep serviciul. Mi-am zis ca daca nu reusesc imi bag picioarele si nu ma mai straduiesc. Mananc cat, ce si cand vreau... si gata! Asta e! Oi fi zis eu asta, dar ma sperie gandul sa fiu din nou cum am fost. Am pastrat niste poze de atunci ca sa nu cumva sa uit. Si e bine caci se vede si pe fata mea cat de nefericita eram cu mine.
      Te pup cu drag!

      Ștergere
  5. Eu vreau sa-ti întărește convingerea ca ești un om minunat, ca ești o femeie deosebita pentru ca ai luptat sa ieși din ghearele depresiei si pentru ca te bucuri de iubirea băieților tai! Totodata ti-as spune sa te bucuri de anii ce vi si sa-ti Primești ci bucurie ridurile. Știi câte femei nu apuca sa si le vadă? Bătrânețea poate fi frumoasa lângă omul iubit...Itispune asta o tânara bătrânica de 58 de ani cu o căsnicie binecuvântata de 38 de ani...de, înainte ne maritam tinerele!��

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu tot tinerica m-am maritat. :) Aveam 21 de ani cand l-am facut pe Andrei. Mi-am cunoscut sotul la 19 ani. :)
      Multumesc! ♥ ♥ ♥

      Ștergere
  6. Draga Catrinel,
    Ma bucur pentru tine, pentru toate cate ai reusit sa obtii in ultimii ani si pentru faptul ca te lupţi in continuare cu tine.
    Nu-ti fa probleme ca unii oameni se uita la tine altfel pentru ca te dai cu rolele sau alergi, sau mergi cu bicicleta. E chiar foarte bine ca faci miscare! In plus, e tare important sa pastram netins copilul din noi, sa ne bucuram sincer si simplu. Pentru mine nu conteaza prea mult parerea celor din jur despre mine, n-o sa incep sa ma explic tuturor si nu pot sa-i multumesc pe toti, dar conteaza foarte mult ceea ce crede sotul meu despre mine si apoi mai sunt cateva persoane din familie. Deci pentru tine ar fi prioritare parerile sotului si ale lui Andrei.
    Pe mine nu ma sprie faptul ca imbatranesc fizic. Anul asta fac 38, am fire albe multe (deocamdata nu m-am vopsit pentru ca am cateva motive ale mele, printre care ar fi si teama de a face soc anafilactic - am astm pe fond alergic), incep sa-mi apara si riduri pe la coltul ochilor. Incerc sa le aman, sa fac ceea ce se poate (imi ingrijesc tenul, adica il curat cum trebuie si-l dau cu crema, iar din cand in cand il mai hidratez cu miere sau ulei de cocos). Dar toate astea sunt firesti si nu ma sperie. Daca ar fi sa aleg intre o actrita de Hollywood ce arata perfect la 65 de ani si o bunicuta de aceeasi varsta, de-a noastra, de la tara, ce si-a trait viata frumos, cu bunatate si credinta in Dumnezeu, as alege-o in mod sigur pe-a doua (desi in mod cert are riduri multe si par alb). Cred ca e mult mai important ce transmitem celor din jur decat cum aratam (bineinteles, nu inseamna de-acum sa ne neglijam total)
    Dar ma panicheaza faptul ca nu fac nimic cu viata mea in adevaratul sens al cuvantului, mai ales ca nu am copii - si NU ma refer la cariera (in niciun caz), ci la a face ceva care sa ajute oamenii, care sa lase bine in urma (fara sa ma gandesc la recunostinta sau sa fac asta pentru a-si aminti oamenii de mine). As vrea sa-mi traiesc viata cu folos. Pentru ca una singura am.
    Momentan ma lupt si eu cu dependenta de zahar si telul meu e sa-l reduc total, sa mananc dulciuri numai ocazional (aniversari, Pasti, Craciun). Azi am facut 10 zile de cand n-am mai mancat zahar prin ciocolata, biscuiti si alte "bunatati" (cu exceptia unui iaurt cu fructe pe care nu l-am putut refuza ieri cuiva). Am citit recent despre osteoporoza, ca trebuie sa o prevenim inca de la 30 de ani ca sa ne fie bine la 60 (fara excese de zahar, carne multa, cafea, lactate, sucuri acidlate + multa miscare + greutate normala).
    E perfect ceea ce ai obtinut pana acum si mergi asa in continuare! Incearca sa nu te ma gandesti la ce-a fost in trecut decat numai minimul necesar, pentru a nu repeta greselile, mai bine concentreaza-te la ce urmeaza sa faci de-acum inainte.
    Iarta-ma c-am scris asa de mult.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca ai scris. Imi place sa comunic si povestile altora ma incurajeaza si imi creeaza o stare de bine. E atat de adevarat ce spui!
      Am invatat de-a lungul timpului ca doar parerea sotului si a lui andrei conteaza.
      Consider ca daca asa gandesti deja iti traiesti viata frumos si cu folos. :) Uneori nu evenimentele sau lucrurile mari determina ceva. Doar si marea s-a facut pic cu pic... Daca reusim sa aducem alinare cuiva, un zambet altcuiva, sa spunem o vorba buna, cum ai facut tu in comentariu consider ca deja traim cu folos. :) Multi ne pierdem pe noi insine in cautarea de a face ceva durabil si maret, uitand ca uneori o clipa poate sa insemne totul pentru cineva.
      Ma gandesc ca sa nu uit si sa nu mai repet, dar nu ma mai simt trista cand o fac si asta e minunat!
      Multumesc ca ai scris! :)

      Ștergere
  7. Ce minunat draga mea🎆💝🦄🍸

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bravo!!! Mi se pare minunat tot ce ai realizat. Mie lipsa de importanta pe care o dam gurii satului e asociata cu varsta de 30ani, pur si simplu parca ne eliberam de stereotipuri, de noi:). As merge mai departe si as spune ca singura persoana careia trebuie sa i placa cu adevarat de tine esti tu ;). Bravo!

      Ștergere
    2. Daaaaaaaaaa! Fix la asta ma gandesc adesea. Parca 30 de ani e o varsta magica! Acum in afara de faptul ca nu imi mai pasa de gura lumii nici nu mai simt nevoia sa dau explicatii, sa lamuresc pe cineva. Inainte intr-o contrazicere imi pocneau venele in cap si ma apuca plansul de ciuda ca nu pot sa il fac pe celalalt sa inteleaga ce am vrut sa spun, ce simt...acum pot sa ma retrag relaxata si sa il las sa abereze cu gratie. Credeam ca e o prostie ideea cu "femeia la treizeci de ani", dar tot mai des constat ca e o treaba si asta. :)

      Ștergere
  8. Da, bucura-te de viata si de ceea ce esti si ce poti face, e grozav ca ai depasit atatea temeri! C.H.

    RăspundețiȘtergere
  9. Niciodata nu este prea tarziu sa ne dam seama de unele lucruri.Felicitari pentru tot ce ai reusit sa faci pentru tine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu e, dar totusi e pacat de timpul pierdut. :( Multumesc!

      Ștergere
  10. Catrinel, ai scris asa ..de merge la suflet. Este foarte bine ca ai reusit sa te ridici singura, in primul rand pentru tine si pentru cei pe care ii iubesti si te iubesc. Ti-am mai scris eu, esti un om complex si imi plac principiile tale de viata. Pe tine nu te intereseaza gura lumii, traieste asa cum simti....sunt din pacate unii oameni foarte frustrati, plati, fara culoare in sentimente, fara empatii, stersi...astia-s gura lumii...si atunci neavand ce-am scris mai sus arata cu degetul spre ce nu pot ei sa fie. Sa stii ca dupa 30 de ani iti vezi adevarata frumusete, crede-ma, am trait-o, o constientizezi si este perioada de descoperire interioara si exterioara. Arata ce poti, ce simti, ce iubesti, ce copilaresti, asa cum esti tu:) Cum poti sa zici ca nu esti citita, eu(si multe alte fete) de cativa ani te citesc, regulat, dar nu prea comentez, asa in general, ti-am mai zis. Multe am invatat de la tine, ai acel ceva fascinant in tine. Ma bucur ca esti bine acum! Eu mai bine ma exprim daca ti-as vorbi, de aceea scriu cam telegrafic;), tu esti cu scrisul care parca iti curge prin taste. La 30+ eu m-am simtit cel mai femeie, m-am descoperit asa cum nu stiam ca sunt inainte. Si acum la 40+ ma simt foarte tanara cu toate ca si pe mine ma sperie , crunt, crunt, trecerea timpului, ca nu mai sunt ce-am fost..din astea. Dar bucura-te de tot ce ai acum. Eu asa fac.- Cu drag, Mihaela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. M-am emotionat :)
      Multumesc frumos! ♥
      Mai am doar 2 luni pana la 30 dar simt exact cum spui tu. :) Atat doar ca am o vaga parere de rau (dar nu umbreste placerea a ceea ce sunt acum) ca am fost prostuta, ca am pierdut ani fiind complexata... ca nu am avut incredere in mine din niciun punct de vedere, ca m-am luptat mereu sa demonstrez (chiar si atunci cand nu era necesar)cine sunt si ca pot.
      Inca o data multumesc din ♥!

      Ștergere