marți, 28 martie 2017

Iar... acasa



          Tot incerc sa ma adun... sa imi pun in ordine gandurile, sufletul. Sa trantesc la loc sertarele acelea de care v-am tot povestit, insa am impresia ca gresesc abordarea. Ar trebui sa deschid fiecare sertaras, sa fac curat in el... sa accept ca eu am strans tot ce e acolo, sa arunc tot ce e de aruncat, iar ce pastrez sa merite sa ramana. Dar sufletul? El face doar ce vrea... Ce stie el?
          Am fost din nou la Sfintu Gherorghe... Nu am avut aparat si am incercat ceva cu telefonul... Nesatisfacator, dar nici fara nimic nu puteam veni. 
          Am plecat pe o vreme superba, cu soare si cu ganduri marete chiar daca ne-am dus pentru doar o zi. Sambata cand ne-am trezit din primavara totul era transformat in toamna cu o ploaie mocaneasca ,fix genul de timp bun de tricotat in fundul patului. M-am uitat cu ciuda catre andrelele mele si ghemul cu ata roz prafuit si mi-am zis ca astazi nu e o zi pentru asta, mai ales ca rasuna tot satul slujba de la biserica. L-am convins pe Andrei ca nu e asa grav, ca putem sa facem ce vrem chiar daca vremea nu ne ajuta, chiar daca eu nu am aparatul de fotografiat, chiar daca nu am adus haine potrivite... ca de noi depinde... Pe cine pacalesc? Imi venea sa arunc cat colo tot, sa ma asez cu patura in cap si sa bocesc. Amanasem plecarea cu o saptamana tocmai ca sa fie mai frumos si mai cald. In momentul acela stiam ca voi mai veni ... poate... tocmai la vara tot asa intr-o fuga sa il aduc pe el.
          L-am imbracat pe Andrei cu o mie de bulendre si l-am trimis cu mama la cherhana. Sigur gasea ceva de facut si mai scapa de mutrita aceea de catelus suparat. Eu ma tot gandeam la pizza mancata seara, care trebuia data jos si trageam cu ochiul pe fereastra catre baltile de pe drum ca sa vad daca ploaia se opreste. Trageam cu ochiul in timp ce molfaiam frisca de la prajitura pe care cu greu m-am abtinut sa nu o mananc seara, iar acum de ciuda o muscam. Pana m-am mai invartit un pic si mi-am terminat cafeaua s-a oprit si uricioasa asta de ploaie. Am tras repede pe mine ceva, m-am incaltat in ceva comod si am plecat. Am trecut pe la mama si am incercat sa il conving pe Diiucu sa ma insoteasca, dar sa numeri lazile cu peste, sa impingi carutul pe acolo si sa incurci pescarii fiindca le misuni printre picioare e mai interesant.
         Stiam... stiam deja ce urmeaza si am tras aer in piept ............................................. 
         De data acesta... nici nu mai conteaza ce a urmat... Am scris.... am plans si am sters.... Mereu uit ca nu toti cei ce imi trec pragul o fac doar de dragul meu... 
          Am revazut oameni tare dragi, care mi-au lipsit si ca de obicei am simtit in doua feluri.

Ma voi intoarce acolo pentru o saptamana in aprilie. Mi-am propus sa fac cumva sa ajung de cate ori am ocazia. Am venit acasa cu sufletul ravasit un pic, dar pot spune ca a fost grozav. Mi-am reamintit de ce acel loc este special, de ce sunt eu ceea ce sunt... Am avut o seara grozava cu oameni misto si muzica buna. Mi-am adus aminte ca... traiesc :))
          
Acestea-s pozele... cateva...mai decente sa zic?... 








4 comentarii:

  1. in delta si baltile sunt minunate :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daaaa... Sper ca pana data viitoare cand merg sa am aparat si sa fac fotografii adevarate.

      Ștergere
  2. Ce frumos scrii, Catrinel.Ajunge la suflet...unde este greu sa ajungi? este casa mamei tale sau a bunicilor? Unde este greu? Mai locuieste mama ta acolo? Senzatiile raman...si amintirile...depinde cum ne raportam noi la ele. Mihaela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc! E foarte greu sa aleg ce sa scriu, ce sa ramana. Uneori uit ca sunt pe blog. Nu imi doresc sa citeasca oricine ce scriu. La inceput era mai simplu... Acum l-au gasit mai multi si nu mai e atat de ... confortabil sa fiu deschisa.
      Mama locuieste in Tulcea, dar s-a intors in Sf. Gheorghe datorita serviciului.
      In fotografii nu decat o casa... plina de iedera, de care imi era mie frica atunci cand eram mica fiindca imi imaginam ca sunt serpi acolo. Niciodata nu am vazut pe cineva in acea curte.

      Ștergere