luni, 6 martie 2017

Pedaland cu spor







          La primele raze timide de soare din martie am dat jos din pod bicicletele si am pornit la drum. Cu Andrei nu mai am curaj sa merg pe drumul de piatra fiindca s-a stricat, s-a ingustat si nu mai e asa grozav de parcurs cu bicicletele. Ar fi cu mult prea stresant pentru mine. Inca imi aduc aminte ca anul trecut a fost pe bicicleta pana in satul vecin, singur, dar acum ... prefer sa mergem pe drumurile din camp. Dupa atatea ploi si de la tractoare acel drum e grozav daca vrei sa faci offroad si sa simti ca picioarele lucreaza, nu gluma, dar Andrei s-a lenevit. La jumatatea traseului a vrut inapoi, se plangea ca e obositor, prea greu, ca nu mai vrea. Unul din motive este si ca prefera sa stea cu alti copii de varsta lui, nu sa cutreiere campurile cu mine asa ca il inteleg. Ne-am intors ca si asa se lasase rece, eu nici nu eram echipata adecvat si Andrei mai mult se chinuia. Am facut foarte multe pauze si ne-am jucat asa ca nu a fost chiar un esec iesirea noastra, ba dimpotriva, am ras foarte mult, am vorbit... chiar relaxant.
         Astazi in schimb a fost superb afara si in sfarsit am incaltat adidasii, mi-am luat pantalonii trei sferturi si am renuntat la vesta de fas. L-am intrebat daca merge cu mine chiar daca stiam raspunsul si bineinteles ca a fost negativ, mai ales ca vecinuta noastra l-a invitat la ea sa se joace. L-am lasat si am plecat. Am reluat traseul inceput cu Andrei si nu voiam sa ma opresc. In primavara trecuta dupa o iarna intreaga de sedentarism total nu am reusit sa merg decat pana in capatul satului si asta pe asfalt. Acum miscarea facuta toata iarna si dieta vad ca dau roade. Am pornit usor pe sosea si apoi din ce in ce mai repede pana am ajuns aproape de satul vecin. M-a oprit latratul cainilor. E o stana chiar la intrare si au niste huidume de caini pe care nu as vrea sa ii cunosc personal. Nu e mult ... doar vreo 7 kilometri, insa ce m-a mirat a fost ca in afara de faptul ca eram rosie la fata ca un rac fiert si ca am transpirat nu se intampla nimic care sa ma impiedice sa mai vreau sa pedalez sau sa mai pot. M-am intors acasa si inca nu eram sleita de puteri, ceea ce e fabulos!!! De abia astept urmatoarea zi cu soare si timp liber! ♥
          Mai am doar doua luni pana termenul limita pe care mi l-am impus si sper sa reusesc...
          Maine e baba mea. Ieri a fost a sotului si a fost cu vant, soare, nori... soare timid. Oare cum va fi maine? Ce mi-ar placea sa fie din nou soare ca astazi! Daca nu... mai am o sansa cu baba de pe vechi. :D
         Babele voastre cand sunt? Cum au fost?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu