joi, 17 august 2017

1/2 din august

Ma tot chinui de vreo saptamana sa ma asez in fata monitorului si sa postez ceva, dar mereu intervine cate un lucru de facut. Am fost ocupati zilele acestea cat pentru vara intreaga si cum nu am reusit pana acum sa scriu iar s-au adunat multe fotografii. Numai gandurile s-au mai cernut si au ramas putine. Ma amagesc totusi ca nu imi simtiti chiar tare lipsa  fiindca nici voi nu aveti timp de bloggerit, nu-i asa?

Am reusit intr-un final sa ajungem la Sf. Gheorghe dupa amanari repetate si schimbari de planuri. Eu nu am putut sa stau decat doua zile fiindca aveam treburi acasa si nu am facut ce mi-am propus acolo, dar poate... pana la urma...
 L-am dus pe Andrei si i l-am lasat mamei pentru restul vacantei. Probabil ma voi duce saptamana viitoare sa rezolv problema amanata (daca am noroc) si ma intorc cu el acasa. Voi sta probabil mai mult de o saptamana. Acum vizitele acolo nu mai au nimic neplacut si ma bucur din plin de locul acela care imi este atat de drag.




La mama ne-a intampinat un mic ghem de blana tigrat, molicel pe burtica, ciufulit, energic si care inca mai cauta sa suga. Normal ca Andrei a fost foarte incantat chiar daca pufosenia facea pe sfiosul si se ascundea initial sub pat. Nu a trecut prea mult timp si nu mai scapam de el.;)



Am bifat pe lista si o vizita rapida la mare. Din pacate am prins caldurile acelea groaznice si nu am mai mers inca o data si seara spre dezamagirea cupilului. S-a lasat cu promisiuni solemne ca daca vremea ne ajuta si nu voi avea complicatii cu niste masele nabadaioase vom merge in fiecare zi atunci cand ma intorc. Acum sa vedem cat noroc are si el. Cert este ca asa putin cum a fost ne-am bucurat din plin de mare.




Motivul pentru care eu nu am mai putut sta a fost vizita unor prieteni dragi pe care nu i-am mai vazut de trei ani. Fiul lor avea doar doi anisori, iar anul acesta si-a serbat implinirea celor cinci ani la noi. A venit si cu verisorii lui de 2 si 4 ani. Andrei cand a auzit ce e la noi in curte s-a cam bucurat ca nu e prin preajma. Cred ca am mai povestit eu cat de tare ii plac copiii mici si ca ideea unui fratior il infioara de-a dreptul. Noi am profitat de fiecare moment, am depanat amintiri si am ras cat pentru inca trei ani. E placut sa te revezi dupa atata vreme cu cineva si sa te simti de parca au trecut zile, nu ani.



A plecat gradinita, au venit niste prieteni pescari si din nou avem casa plina. Asa cum ne-au invatat in fiecare an (doar de vreo... 10) au adus si vreme minunata dupa ei. Da, da- furtuna, grindina, ca deh! sunt baietii in Delta. :))




Si din nou am sarbatorit caci ieri a fost ziua unuia dintre ei. 

Dupa furtuna ne-am ingrijorat pentru gradina din balta, pentru casuta, mai ales ca in urma cu ceva timp vantul a rupt copaci, a culcat tot la pamant. A doua zi ne-am dus pana acolo sa vedem ce e si totul era in regula. Acolo plouase doar. Daca nu nu punem la socoteala "vermele fromos" ce rodea din leustean cu nesat pot zice ca era totul perfect. :))


Sfatul fluturilor
Dimineata plecasem insotiti de nori si emotii ca ne va prinde ploaia, dar ne-am intors cu soarele care frigea ca un nebun. Schimbarile acestea nu ma ajuta deloc si nu sunt chiar in parametri optimi, dar nu ma las eu asa usor.


Eu nu stiu daca voua chiar va plac postarile acestea luuuungi cat o zi de post, dar am zis sa va povestesc repede ce am facut ca nu stiu cand mai apuc sa mai scriu si poate mai scuza intr-un fel absenta mea de aici. Acum ca toata lumea este la pescuit ma duc sa ma joc cu rosiile culese ieri caci borcanele asteapta cu gurile larg deschise. ;)
Sa aveti zi frumoasa!

PS Ciorapii de lana sunt pe andrele si de abia astept sa ii termin ca sa ma laud cu ei.
Pupici!

10 comentarii:

  1. spor :)
    Dupa vara vine iarna, care e mai linistita si cu timp de lucru de mana ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. imi plac postarile tale lungi, pline de poze...si de evenimente, chiar si meteorologice :) Numai bine iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  3. Si mie imi plac postarile lungi si cu poze din belsug! Te invidiez ca esti asa aproape de mare, minunate pozele din aceasta postare.

    RăspundețiȘtergere
  4. N-ai omorat omida, asa-i? Ce poze superbe. Mi-e dor de delta si de Marea Neagra, dar mai ales de voi. Andrei creste vazand cu ochii. Parca mai ieri era bebelus.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nuuu. Am luat-o cu tot cu frunza, am pozat-o si am pus-o mai departe de gradina.
      Si noua ne e tare dor. Poate urmatoarea data cand veniti strecurati si o vizita macar scurta pana la noi. Ca si Albert creste rapid. :)

      Ștergere