marți, 12 septembrie 2017

Rosu ca de toamna


Opera "sosului"
Atata rabdare! E ceeeevaaaa... De aceea il iubesc. Si cu mine tot rabdare a avut, a asteptat sa cresc si sa ma maturizez.
La partea cu maturizarea uneori cred ca inca asteapta. ;)





V-am tot amenintat ca va voi arata cum sunt eu fata mistreata- isteata si cum m-am facut boscodina dupa doua saptamani de vacanta la mare. Ati vazut? Acestea sunt doar cateva din fotografii si din actiunile intreprinse, caci la un moment dat mai mult pozam decat munceam si am pus stop la aparatul foto.

Am ales nici anul acesta sa nu fac suc de rosii sau bulion, ci sa folosesc metoda cea mai usoara, acceptata si de sotul meu in ciorba lui de peste. Le-am pus cubulete direct in borcane, pe care le-am sterilizat. Pentru el am facut borcane mai mari in care am pus si ardei. Ardeii copti o parte i-am pus cu otet la borcan caci baietilor mei le place foarte mult in loc de salata iarna, iar o parte i-am indesat in suc propriu ca sa am pentru zacusca proaspata. Nu am considerat deloc necesar sa fac zacusca la borcane daca o pot face pe loc in cantitati mici ca si asa Andrei nu mananca.

Cat am fost plecata cred ca cel mai mult i-a lipsit faptul ca nu i-a gatit cineva, asa ca am facut tumbe peste tumbe si am mesterit tot felul de trebi culinare. Printre ele am strecurat si evantaiele din vinete. Au fost trecute la capitolul bun, dar nu mai repeta. Cand gatesc ceva nou la final ii intreb daca e de repetat sau nu. De data aceasta chiar au fost bune, dar nu ne-au lasat cu un gust dupa care sa ne fie dor. Oare trebuia sa tin mai mult vinetele in cuptor? Hmmm... Cred ca asta era. Pe Andrei ca sa guste l-am pacalit ca e ratatouille fiindca el voia sa incerce dupa ce a vazut desenul animat cu acelasi nume. Bineinteles ca nu l-am impresionat deloc. Spre bucuria mea a mai inceput sa se lase pacalit cu cate o felie de rosie, cate o bucata de ardei capia. Poate reusim mai mult de atat la un moment dat.

Mi-a parut rau ca anul acesta nu au fost mure destule ca sa pot face dulceata. Incercam la anul daca vor fi.
Doi ani cat am lucrat nu am putut face nimic din toate acestea si mi-au lipsit. E un sentiment de satisfactie maxima cand vad randuite borcanele cu rosii, ardei, compoturi de caise/prune; cand deschid lada frigorifica si gasesc vinetele, patrunjelul, pastaile la locul lor.

Gata! Ma intorc la ciorba care bolboroseste pe aragaz pentru pranzul meu si al lui Andrei. Sosul nu mananca zeama asa ca pentru el pestisori de mare de la soacra-sa. ;) :))
Mdea! Banaluta, banaluta am cam devenit, dar asa nu ma deranjeaza acum...Poate mai incolo. :))

Va guricesc!

5 comentarii:

  1. foarte frumoase si colorate borcanele tale! Si inspirationale!
    Eu reusesc sa fac mult mai putine, dar ideea ta de a pune rosiile direct in borcan si fiert asa mi se pare f. buna, asa ca o voi aplica si eu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Inspirationale? Ma bucur. :)
      Spor la pus rosii! Rezista foarte bine si au gust tare bun.

      Ștergere
  2. Răspunsuri
    1. Si la noi tot ciusca ii zice asa ca nu m-ai bagat in ceata. :)))
      Daaa. Sotul a aranjat-o atat de fain si merita pozata si aratata.

      Ștergere