joi, 19 octombrie 2017

Bunica

Am multe amintiri cu bunica, asa cum cred ca au majoritatea dintre noi. Eu am avut norocul sa o am alaturi pana la liceu, iar ea a fost destul de norocoasa sa fie in putere si uneori sa aiba grija si de stranepoti. Noi ii ziceam mamaia, iar stranepotii bunica. Vacantele de vara cand eram mica mi le petreceam in livada ei. Mi-ar fi placut sa o vad inflorita primavara, dar cred ca doar in vacanta mare mergeam acolo.

Mi-o amintesc in fata sobei, cu coatele pe genunchi, ata petrecuta pe dupa gat, cu ochelarii pe nas, impletind. Bunica nu tricota...impletea. :) Nu am auzit-o vreodata sa spuna ca ea tricoteaza ciorapi, ci ca ii impleteste. Cand veneam de la liceu asa o gaseam, iar in casa matusii (fiindca acolo statea) mirosea a cartofi copti. Ii baga in soba si ieseau negri, dar atat de gustosi. Lui Andrei ii fac la cuptorul cu microunde (nici nu cred ca i-ar manca plini de funingine), dar nu au acelasi gust ca aceia ai bunicii. Nu am vazut-o vreodata cumparand fire sau andrele. Desfacea pulovere vechi cu o rabdare incredibila si facea tot felul de combinatii pentru ciorapii nostri. Andrelele le avea de mult timp...Nici ea nu mai stia de cand... Cele noi, subtiri si stralucitoare erau facute din spitele unei umbrele. Vorbise ea cu vecinul nostru care avea in atelierul lui de toate sa i le taie si sa i le ascuta. Ce numar la andrele?, ce grosime la ata?, ce calcule pentru scazut si inmultit? Ea le facea simplu, asa cum invatase si nici nu stiu daca numara prea mult ca sa ii iasa. Cred ca devenise ceva automat si stia fara sa masoare prea mult sa faca sosete potrivite fiecaruia din noi. In sertarul sotului sunt niste sosete impletite chiar de ea. Cred ca le facuse pentru unul din verisorii mei, dar ei unde sa le poarte? Asa ca au stat prin vreun dulap pana au ajuns la mine. Culmea este ca imi si amintesc cand le facea... tot asa... cu coatele pe genunchi.

A incercat sa ma invete. Desi se descurca de minune in a le face nu stia cum sa imi explice. Andrelele erau o prelungire a degetelor ei si pentru ea era atat de simplu!

Dar am invatat bunico! Si acum imletesc eu ciorapi pentru ai nostri... ca tine.

Sunt pentru matusa mea si sper sa reusesc anul acesta sa fac pentru mai multi din familie. Uite asa... in cinstea bunicii. :)
E drept ca ai mei vor fi mai... draguti. (hai nu te supara bunico!) fiindca au calcaiul mai rotund si vor fi frumos colorati, din ata nou-nouta.

E asa de complicat sa fii adult! Ce n-as da sa fiu iarasi copil! Asa ma bucur ca Andrei nu isi doreste sa creasca. El vrea sa opreasca timpul si sa ramana asa mic, sa se culcuseasca la mine in brate, sa se joace si cea mai mare grija sa fie temele... Amandoi am vrea, dar timpul e cam nemilos si deja Diiucu nu ma mai lasa sa il dragalesc de fata cu prietenii lui, nu mai mai lasa sa intru in baie cand face dus, nu mai vorbeste mereu ca un copil si avem uneori discutii de aproape oameni mari,  dar tot fricos e si abia asteapta sa fim doar noi ca sa doarma cu mine in pat, tot la desene animate se uita si inca se joaca.

Ma duc sa incep o noua pereche... cu roz pentru o nepoata. ;)

Sa aveti ziua frumoasa!




8 comentarii:

  1. Heeeei, daaaaa, si bunica mea tot asa zice, ca "impleteste". <3 <3 <3
    Si eu tot asa zic daca ma iei repede, ca am ramas cu vorba asta de la ea si asta e primul cuvant ce-mi vine firesc.
    Insa cu cei din afara casei folosesc "a tricota", ca sa fiu inteleasa si mi se pare putin anapoda (chiar daca e corect 100%) pentru ca am crescut cu "impletesc", si nu cu "tricotez" :)
    Si bunica mea tot asa ... ce numar la andrele? :)) Un singur numar si cu acela facea de toate (pulovere, "pieptarele", jachete etc.). De fapt ... mai avea ea niste andrele mici, scurte, dar nu-mi amintesc cand le folosea pe acelea (poate la sosete?)
    Mie imi plac mult sosetele impletite si le port prin casa cand am pentru ca tin cald; singura hiba e ca le rup repede pe talpa din cauza ca mereu sosetele astea imi fac pofta sa ma dau pe parchet ca pe gheata. :)
    Ce fain ca ai invatat sa faci sosete! <3
    Asa, in cinstea bunicii!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cele mici si scurte, de obicei 5 se folosesc la sosete. :)
      Ce dragut sa te dai pe parchet asa! Da, dezavantajul e ca se deterioreaza repede, dar e motiv de... sosete noi. :))

      Ștergere
  2. Ce ganduri frumoase, ce amintiri! Si bunica mea impletea, dar ea facea coltisori (adica dantela din fir de bumbac). Cand eram eu foarte mica si ea tanara, impletea ciorapi si manusi, fulare, etc. In ultimul timp, lasase lucrul deoparte. Din cauza diabetului, avea probleme mari de vedere.
    Bravo tie ca ai reusit sa inveti sa faci ciorapi. Mai ales in cinstea bunicii! Mai bine nici nu puteai face asta.
    Da, baietii nostri cresc. Si Stefan se rusineaza. Evita sa se schimbe cu mine de fata. Ooofff! Cand era el bebe, ce bine mai era. Era intreg al meu. Acum am un sentiment ciudat. Parca il pierd cate putin. Stiu ca este o etapa fireasca. Va avea viata lui, familia lui dar mama si tata vor avea mereu loc in inima lui.
    Sa fie sanatosi.
    Te imbratisez.
    Consuela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu ii pierdem... Eu mereu spun ca nu facem copii pentru noi si ii crestem nu ca sa fie ai nostri. Ne amagim doar... Cresc si devin independenti si usor, usor ai altcuiva. Imi doresc sa am mereu un loc special in inima si viata lui, dar vreau sa traiasca pentru el, asa cum isi doreste si cu cine isi doreste.
      Te imbratisez cu drag!

      Ștergere
  3. ce ganduri frumoase ai!
    Si pe la mine amintirile vin, e toamna :). Sper sa iasa soarele la pranz, sa ies sa imi iau doza de vitamina D.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce postare frumoasa.
    Bunica mea are 95 de ani si,la fel..impleteste cu andrele vechi.
    Tin minte ca ea croseta ilice cu crosete pentru ..mileuri si mereu i se rupea ata(probabil se agata)..iar piesa finala era cu multe noduri dar...era frumos si,ca si pentru voi..era potrivita ca marime
    Acum 4 ani i-am facut cadou un set de crosete pentru lana..de la mica(1,5 parca) la mare.
    A fost tare incantata si le mai foloseste
    Din pacate nu o mai ajuta atat ochii..
    Nostalgica postarea ta...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce minunat este sa ai bunica langa tine si sa mai si croseteze! Esti o norocoasa.

      Ștergere