vineri, 20 octombrie 2017

Jurnal

O imagine...  A venit Andrei foooarte mandru de el si bucuros sa impartaseasca cu mine acest lucru:


I-a dat drumul dupa ce mi l-a aratat. De aceea l-a si prins, ca sa il vad si eu. ;) Va dati seama ce rau mi-ar fi parut sa il ratez. :))

Afara ... este ud tot. A fost ceata dimineata, dar este placut fiindca acum este soare si caldut. 
În casa ... e ordine si curat. Nu prea am stat acasa ieri si de aceea nu e haos. Am strans un pic dupa ce a plecat Andrei la scoala. Pe ferestrele larg deschise intra aer curat.
In bucătărie ... avem o ciorba de pui pentru Andrei si probabil ca in fiecare vineri vom avea ceva din peste.
Mă gândesc ... Oh! la atatea lucruri... Sunt genul de om care gandeste prea mult si cu toate acestea sunt impulsiva.
Mesteresc ... o pereche de sosete. 
Citesc ... in stele cand visez.  
Ieri... ne-am plimbat prin imprejurimi vreo trei ore. Am ajuns acasa cu bateriile incarcate de frumos, dar franti. Si-a dorit Andrei sa mergem la padurea unde am vazut caprioare mai demult si nu voia sa se mai opreasca desi i-am zis sa puna in calcul si drumul de intoarcere. 

Andrei a descoperit ca si semintele neprajite sunt chiar foarte bune.


Mie imi place de el cu parul mai lungut, dar in vacanta il duc la tuns. 





E un caine pribeag. Isi petrece zilele prin curtea scolii si a fost tare fericit cand s-a intalnit cu Andrei.



Astazi ... voi tricota si voi face mancare. Mi-ar placea sa merg cu bicicleta, dar e grea pornirea.
Maine... cine stie? 
Ascult ...  Provincialii. 
Imi place ...  lumina lumanarii seara.
 
Imi doresc... sa imi gasesc linistea si echilibrul.

Sa aveti un sfarsit de saptamana cat mai fain!


7 comentarii:

  1. Cum ti-am scris si pe fb, ai 1 litru de sarpe :)))
    Si ma bucur ca am fata. Vai daca imi venea cu lighioane din astea, plecam de acasa!! :D :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))
      M-am obisnuit cu gandacei, rame si serpi... Si unele fete se joaca din cand in cand cu lighioane d'astea. Cu cat creste cu atat imi dau seama ca mama de baiat mi se potriveste mai bine.

      Ștergere
    2. vai :D :D: D . gandaci si rame si eu, dar serpi numai gandul imi ridica parul pe spate :D

      Ștergere
  2. Da, ne dam seama "ce rau ti-ar fi parut sa-l ratezi" :))
    Mie mi-e tare, tare frica de serpi, nici nu pot sa explic cat de frica. Ba chiar si de rame, viermisori ... nu de omizi! :)) pentru ca au picioare! :))
    Dar de cand am citit la Cuv. Paisie Aghioritul ca pentru a deveni oameni mereu trebuie sa ne punem in situatia celuilalt, chiar si a animalelor, insectelor, chiar si in locul sarpelui (oare mi-ar placea sa fiu sarpe, sa ies la soare ca sa ma incalzesc si sa vina cineva sa ma loveasca, de frica? nu ...) ... incerc sa ma autoeduc si scap de aceasta frica, macar intr-o anumita masura, punandu-ma in locul lui.
    In pozele astea pare chiar ca e un serpisor dragut, serios vorbesc :)), pare a fi micut si finut.
    Oricum, Andrei e tare curajos!
    Sa ai o saptamana linistita!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si mie imi era frica, dar Andrei m-a lecuit. In plus un amic m-a pus sa ma intreb de ce mi-e teama de fapt si mi-am dat seama ca frica venea mai mult din educatie, era ceva ilogic. Nu am ajuns pana la faza de a pune mana pe ei, dar daca ii vad pe strada pot trece mai departe. Alta data m-as fi intors acasa din plimbare daca intalneam unul. Acum pot sta chiar sa ii pozez.
      Micut nu este deloc, dar si eu am avut aceeasi impresie cand am privit fotografiile. Pare dragut cand te uiti doar la capul lui cum se iveste din sticla. E neveninos si nu iti face niciun rau.
      Multumesc!

      Ștergere
  3. Imi place atat de mult la voi. Cand ma uit la Andrei ma vad pe mine cand eram mica, crescuta pe ulitele bunicilor. El e insa mai norocos. Te are pe tine in preajma si, in plus, nu-i e frica de serpi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cateodata in sufletul meu se cuibareste indoiala ca poate nu facem bine ca nu plecam de aici, dar cand il vad atat de activ, puternic, mereu curios, iubitor de animale si sanatos ... cu obrajii rosii o alung imediat. Sper ca peste ani sa isi aminteasca cu drag de perioada aceasta si sa nu ne reproseze ca nu am optat pentru oras.

      Ștergere