joi, 16 noiembrie 2017

De ce?

Aparent nu stiu raspunsul la intrebarea de ce nu mai scriu des pe blog?, dar de fapt gasesc foarte rapid raspunsul.
Asa cum mi-a scris Alina la un moment dat: facebookul ne-a furat. Si ii dau dreptate fiindca de multe ori postez mult mai des si mai rapid acolo. Cu usurinta imi folosesc si telefonul (care nu e unul foarte performant) pentru acest lucru. In plus e destul de simplu sa alegi cine sa vada si cine nu anumite postari. Acesta cred ca este de fapt principalul motiv pentru care uneori renunt sa mai postez aici tot ce mi-as dori sa impartasesc cu voi si aleg Facebook.
Nu mi-ar placea sa fac blogul privat fiindca sunt multe cititoare discrete, de care eu nici nu stiu ca au trecut pe aici, dar care vin cu regularitate si cred ca le-as ingradi. La urma urmei e si o bucurie sa stiu ca citeste cat mai multa lume ce scriu. 
Insa este multa vreme de cand nu ma mai simt complet in largul meu aici, de cand ma cenzurez mai mult, de cand selectez mai drastic ce spun sau chiar renunt sa mai scriu. Cand in viata reala cineva te... ataca cu ceva ce ai scris la un moment dat pe blog, te acuza de falsitate, lucrurile se complica si fara sa realizezi incepi sa scrii fara a te mai simti liber, gandindu-te mereu la acea persoana care citeste, te judeca si mereu cauta un motiv de a critica, de a reprosa.
Mereu aici am fost EU sau cel putin o parte din mine si absolut intotdeauna cat se poate de reala. Este normal sa nu imi spal rufele in public, sa nu scriu toate lucrurile negative, sa nu pun o fotografie cand casa e haos (da, avem si zile dintr-acestea), sa nu vin sa va povestesc cum mi-am pierdut poate cumpatul si am tipat la cineva ca o apucata.
Am vrut  si vreau ca acest blog sa fie un loc calm, frumos, creativ, linistit, sa impartasesc cu voi ce e bun si frumos la mine. Toate acestea nu inseamna ca nu sunt reala sau ca imi creez o imagine a mea ideala care nu este conforma cu realitatea. Toti avem partile noastre bune si rele, iar cand le constientizam pe cele rele ne straduim sa le schimbam. Nu este nimeni obligat sa isi faca un banner imens pe care sa isi poarte toate defectele de teama sa nu fie trecut la categoria fals. Este normal sa ne comportam diferit in functie de oameni, context, activitate...loc.
Mi-am propus sa ignor faptul ca am si cititori pe care nu mi-i doresc aici, care nu imi doresc sa ma stie pe de-a-ntregul, dar nu reusesc. De nenumarate ori mi-am spus ca un om care nu te place orice ai face si oricum ai fi va gasi un motiv sa carcoteasca, va ignora ce ai bun si nu ii vei fi pe plac vreodata.
Gura lumii sloboda! E drept. Iti spui ca parerea nimanui nu e mai importanta decat parerea ta despre tine si a celor dragi, dar nu intotdeauna crezi cu adevarat ce spui si intr-un colt al mintii tot te apleci asupra a ceea ce ti-a zis cineva chiar si in treacat, daca a tintit bine...

Voi incerca totusi sa ignor mai mult, sa caut o solutie... Blogul mi-e drag, imi place sa scriu. Am cunoscut atatia oameni frumosi cu ajutorul blogului! Mi-ar placea sa citesc ideile/parerile voastre.
Ca sa inchei cu mai mult optimism, iata-ma! Asa-s eu:


Mai am cateva poze de la ultima noastra plimbare. Asteapta cuminti sa vi le arat. Curand. Promit!
Va imbratisez! Multumesc ca sunteti inca aici!


29 de comentarii:

  1. Eu sunt o cititoare constanta dar din pacate prea discreta, mea culpa! :)
    Stiu perfect ce spui referitor la comentarii care te fac apoi sa te cenzurezi. Asta m-a facut pe mine sa inchid un blog in care investisem foarte mult. Chiar si pe Facebook, desi sunt activa, foarte rar pun poze cu noi sau scriu ce fac, unde sunt, etc.
    Nu stiu daca am facut bine, uneori ma simt de parca m-as fi dat batuta prea usor si am lasat carcotasii sa castige lupta asta. Totusi ma simt mai linistita, mai la adapost, mai in siguranta asa. Mi-e dor uneori sa scriu pe blog si mi-e dor deseori de jurnalul saptamanal, dar...asta e, s-au dus... Eu una n-as fi putut continua sa scriu asa cum imi placea si devenise totul fara sens.
    Sper ca tu sa fii mai puternica decat mine si sa nu lasi carcotasii sa castige :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc ca ai renuntat de data aceasta la discretie si mi-ai scris. Inseamna foarte mult pentru mine.
      Nu ma las batuta... Acum chiar nu ma las. :)
      Imi pare rau ca ai renuntat la ceva ce iti facea placere!
      Ce fotografii superbe ai pe blogul cu bucate!!! Felicitari!

      Ștergere
  2. Eu vad blogul ca pe o privire catre ce vrea omul sa te lase sa vezi din universul lui. Ca sa ajungi de aici pana la a crede ca acea felie de viata e tot universul lui trebuie sa duci lipsa rau de tot de imaginatie.
    Mie imi placi, as merge cu tine sa ma plimb peste ogoare cu cainele. Sunt sigura ca atunci cand te enervezi faci urat, la fel cum sunt sigura ca esti blanda si iubitoare.
    Daca nu ne povestesti cum iti curge nasul cand esti racita nu inseamna ca nu ti se intampla asta.
    Daca zambesc in pozele din concediu e pentru ca asa vreau sa-mi amintesc concediul respectiv.
    Daca zambesc azi nu inseamna ca nu ma mai doare sufletul la gandul oamenilor dragi care mi-au murit. Inseamna ca azi aleg sa zambesc.
    Hai, ca esti speranta mea ca voi reusi sa-mi reiau scrisul pe blog, macar terapeutic.

    RăspundețiȘtergere
  3. Fix ca-n prima poza sa fii cu aia, da?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :))) Cu cei straini de mine nu e greu. Mai dificil este cu cei apropiati sau cu cei care teoretic sunt apropiati.

      Ștergere
  4. Si eu trec prin momente complicate, blogul meu imi duce lipsa dar comentariile ce le primesc sau le cetisc la altii unde sunt mentionata imi face ziua mai frumoasa chiar si in zilele cele mai tormentate. Un blog nu e un loc in care sa iti aduci aminte de lucrurile rele ci anume sa memoreze momentele cele mai frumoase sau cele care care te fac sa te simti bine. Imi place blogul tau, lucrurile minunate pe care le faci, pozele sunt superbe de fiecare data, ne mai vorbim de filele de jurnal :P , sunt una dintre cititoarele prezente pe blogul tau chiar daca nu las de fiecare data comentarii si ma gindesc ca daca pentru mine comentariile sunt o alinare pentru suflet asa ar fi si pentru tine imi cer scuze voi incerca sau fiu mai prezenta. In legatura cu blogurile private nu sunt deacord cu asta, sunt citeva bloguri dragi mie care mi-au inchis usa si nu mai pot accesa unele articole care imi plac sa le recitesc prin simplul fapt ca ma motiveaza spre ceva anume sau poate ca ma regasesc in ele, nu pot sa dau nume dar sigur stii despre ce vorbesc. Chiar daca esti mai rarut pe blog din motivele tale dar nu uita de cei ce te urmaresc pentru ca ne intereseaza sa revii sa ne mai umisti cu ceva frumos iar celora ce nu le intereseaza sa mearga in alta parte blogosfera e mare au unde pleca. Multumesc pentru tot.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Taniusa (ce-mi place numele tau!), jurnalul de la tine mi-a salvat blogul de atatea ori! Multumesc!
      Imi place sa citesc comentariile cititoarelor, dar m-am obisnuit sa stiu ca desi cititi nu imi scrieti. Nici eu nu am cuvintele la mine intotdeauna chiar daca citesc cu drag ceva si rezonez cu cea care a scris.
      Cred ca stiu la ce bloguri te referi. Si eu simt ca tine, dar fiecare are motivele sale. Decizia de a face un blog privat cred ca nu se ia usor...
      Eu iti multumesc! ♥

      Ștergere
  5. Eu nu am blog,pentru ca nu cred ca ma pricep indeajuns la asta,te urmaresc cu drag,mai ales ca desi am descoperit Delta tarziu acum o ador,intru intr o liniste naturala cand vin aici si astept cu drag sa ma uimesti frumos,ca de fiecare data.
    Oameni carcotasi sunt peste tot,nu ii lua in seama.Cu drag,Irina C,Bucuresti

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc frumos! Delta e superba si o data ce o indragesti iti tot doresti sa revii. Cu toate dezavantajele locuitului in acest loc nu ne putem rupe de aici.
      Incerc... trebuie!

      Ștergere
  6. Catrinel, ce bine inteleg ce zici.Ca si Iuliana, am inchis blogul meu drag, in care am investit foarte mult suflet si foarte multa iubire din cauza ca ajunsesem sa ma cenzurez si atata sa-mi caut cuvintele...parca nu mai puteam fi eu.De multe ori mi-e dor...pentru mine a fost o bucurie sa scriu, si inca mai este...Te imbratisez...si ma bucur ca am cunoscut atat de multi oameni frumosi cu ajutorul blogului...acesta e un mare beneficiu al bloguielii.Cateodata nu iti vine sa crezi ca e plin si de caractere mizerabile pe lumea asta...si ca nu e totul doar luminina, asa cum ne-am dori.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Irina, blogul tau mi-a fost de mare ajutor de multe ori,la tine am gasit rugaciuni care m-au ajutat, am gasit multe idei pe care le-am pus in aplicare,m-am bucurat sa particip la provocarile organizate de tine, imi placea si ziua de vineri,mozaicul lunar...imi lipseste tot si cred ca nu numai mie...m-as bucura sa te mai pot citi...am verificat de multe ori blogul Dulce casa in speranta ca il voi gasi deschis...Te pup!

      Ștergere
    2. Si eu la fel... Poate parea exagerat, dar cu ajutorul blogului tau, Irina am iesit din depresie si am schimbat viata in casa. Una din postarile tale a fost declicul de care am avut nevoie.

      Ștergere
    3. Irina,de pe blogul tau am cunoscut o pe Catrinel!Si de postarile tale mi-e dor,pacat ca nu mai stim nimic despre tine.M-am gandit des ce mai faci.Numai bine iti doresc.Irina C.

      Ștergere
    4. sunt bine, multumesc lui Dumnezeu.Daca vreti acces la blog(la articolele vechi) puteti sa imi trimiteti mail la dulcecasa07@gmail.com si o sa va trimit invitatie.
      Catrinel, imi cer scuze ca ma folosesc de blogul tau pentru asta, sper sa nu te superi.

      Ștergere
    5. Deloc nu ma supar. Chiar ma bucura ca asa poate dintre cititoarele carora le e dor de blogul tau au ocazia sa se bucure chiar si de postarile mai vechi.

      Ștergere
  7. Poti oricand sa reiei blogeritul daca iti lipseste. Eu ma bucur ca totusi nu am renuntat.
    La fel ca in viata reala si in cea virtuala gasesti tot felul de caractere. Mai greu imi este ca tocmai cineva apropiat a cautat nod in papura. Dar incerc sa ignor...
    Daaa...acesta e marele avantaj: intalnesti oameni faini, cu pasiuni comune. Aici e destul de dificil sa gasesc astfel de oameni...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da, asa este...dar am renuntatsa scriu pe Dulce Casa din mai multe motive, unele foarte personale.Oricum, sunt in zona :)

      Ștergere
    2. Ma bucur ca esti in zona. Sper ca motivele din cauza carora nu scrii sa se fi rezolvat si daca blogul nu mai aducea, doar bucurie ci si suparari e mai bine asa. :)

      Ștergere
  8. Catrinel, fiecare om trece prin anumite stari,dar asta nu inseamna ca atunci cand iti vine sa strigi de nervi,iesi in curte sa te auda toata suflarea omeneasca , deci clar ca si pe blog alegem ce scriem,dar nu putem sa ne numim false, ...lasa oamenii sa vorbeasca,nu trebuie sa ne afecteze tot ce se spune...mie imi place sa intru la tine si sa te citesc,chiar daca nu las comentarii.Imi place uneori sa intru sa-ti vad lucrarile crosetate sau diferite fotografii si sunt sigura ca mai exista multi ca mine.Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  9. Draga mea, draga,
    Ce pot sa-ti spun eu tie? Exista in lumea aceasta si oameni rai, sadici, mahalagii sau complexati. Mai exista si asa zisii perfectionisti, care poseda o parte dintre CALITATILE mentionate anterior(dar nu recunosc) .
    Blogul tau este minunat asa cum este, tu esti o fata grozava si scrii tare bine. Cui nu-i place, isi poate lua toata rautatea, negativismul si carcotelile si sa se duca..... in alta parte, unde ii place.
    Am o stare de spirit super rea, dar nu am rezistat sa nu-ti scriu. Cineva apropiat care iti face asa, fara argumente solide fireste, nu merita atentia ta. El, ea, ei, ele te cunosc si stiu unde sa loveasca. Pune si tu un scut acolo.
    Eu am cam inceput curatenia de toamna -iarna prin anturaj. Tu?
    Daca iti face bine, poti face o pauza, pana decizi ce vrei sa faci. Eu mi-as dori sa continui.
    Ai investit atata suflet in acest coltisor. Te dai batuta pentru ca bazaie o musca? Pe bune?
    Orice decizie vei lua, eu te voi astepta cuminte, aici.
    Daca imi permiti o sugestie: mai putine poze cu tine si ai tai, Eventual, blurate.
    Si-mi vin la gura multe. Si nu le spun. Am si eu asa specimene in jur. Poti sa mergi pe covor, pe sub covor, poti zbura: tot nu este bine. Eu evit cat pot aceste persoane.
    Orice decizie vei lua, eu vreu sa fii tu bine.
    Te imbratisez, si daca am scris ceva nelalocul lui, iertare.
    Consuela
    P.S. Pozele sunt super! Mai ales prima.... Fii tu insati, orice ar fi! Te rog!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Consuela!
      Nu copilul sau sotul a fost tinta, ci EU. S-a intamplat mai demult, mult mai demult, dar ma sacaie inca pentru ca fara sa vreau ma cenzurez. Si e aiurea. Eu am scris candva niste lucruri la general si acea persoana simtindu-se cu musca pe caciula a luat-o personal, a facut pe victima... bla bla bla. Dupa mi-a zis ca reusesc sa pacalesc doamnele ce citesc, dar eu nici pe departe nu-s asa gospodina sau asa cum vreau sa ma prezint aici. Ufff! E complicat...
      Aici raman, pe baricade pana ori imi revin si ma va durea la doi metri in spate ori voi constata ca eu chiar nu pot sa mai fac asta si voi incheia tot. Deocamdata cu ajutorul vostru ma ridic.
      Imi pare rau ca nu esti bine. Ai grija! Pupici!

      Ștergere
  10. Off...mie imi e dor de voi care v-ati inchis blogurile :(. Probabil de aia nici eu nu mai scriu cum o faceam, desi imi propun sa revin.

    Sa nu il inchizi si tu...imi place sa citesc despre momente de cotidian...cafeaua de dimineata are mai mult farmec :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu il inchid datorita voua. Eram la un pas de a sterge tot. Ce rau mi-ar fi parut! Incerc sa trec peste sentimentul de stinghereala si sa scriu cu lejeritate, asa cum o faceam.

      Ștergere
  11. Oooo, cat de bine te inteleg! Autocenzurarea m-a bagubit si pe mine de bucuria bloggeritului.
    Imi amintesc cat de nerabdatoare eram sa postez, cu cata bucurie participam la tot felul de provocari, cu cat drag incercam mereu ceva nou sau imi dadeam drumul imaginatiei sa zboare prin intermediul articolelor scrise.
    In acest moment cu foarte mare greutate mai scot capul la lumina (a se citit scriu pe blogurile mele) si asta doar pentru ca nu am putut trece peste piedica pusa de rautaciosii din jurul meu. Vorbele sunt grele si dor mai tare decat o palma.
    Eu te citesc mereu cu drag, deci daca vrei voturi, de la mine il ai :)
    Sa ai o zi frumoasa fata draga!

    PS si pe Irina o citeam cu mare drag ♥ Tare rau mi-a parut cand a facut blogul privat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este. Dor vorbele si oricat ti-ai repeta ca parerea unora nu merita, tot le dai importanta si inconstient ajungi sa actionezi in functie de ei, in cazul nostru autocenzura. :(
      Multumesc!
      Mai mult ca sigur Irina nu a luat decizia usor si probabil, ca si noi, a patit ea ceva. Pe mine blogul ei m-a ajutat enorm si imi era (este) draga, desi simt ca suntem doua firi foarte diferite.

      Ștergere